Cuvânt despre Liturghia Bisericii Armene

Standard

IMG_6901În urmă cu mulți ani, cineva îmi oferea în dar un CD cu Liturghia Bisericii Armene (varianta cu orgă). L-am ascultat, probabil, de mii de ori, dragostea mea pentru cultura armeană și pentru muzica sacră a acestei țări crescând exponențial. Toată lumea cunoaște Biserica Armenească din București, și poate unii dintre dumneavoastră ați vizitat excepționalul monument cultural care este mănăstirea Hagigadar; dar ce știm, cu adevărat, despre spiritualitatea Armeniei?

Editura Ararat (care merită, cu această ocazie, felicitările noastre entuziaste) a publicat recent lucrarea Cuvânt despre Liturghia Bisericii Armene și Liturghiile răsăritene, semnată de Arhimandritul dr. Zareh Baronian, ediție doctorală. Studiu teologic de excepțională valoare, această carte este o sursă de informație de mare valoare și utilitate documentară în problemele de ordin dogmatic, liturgic și disciplinar, care vor constitui în viitorul apropiat obiectul dialogului ecumenic dintre diferitele Biserici (Prefață de Pr. Prof. Ene Braniște).

Ce știm despre liturghia Bisericii Armene? Creștinismul armean este de origine apostolică, explică autorul după o amplă introducere dedicată riturilor liturgice în general. Sfinții Apostoli Tadeu, Bartolomeu, Simon și Iuda și-ar fi desfășurat, potrivit tradiției, o bună parte din activitatea lor pe teritoriul de astăzi al Armeniei. Organizarea și instituționalizarea Bisericii Armene a avut loc în timpul Sfântului Grigorie Luminătorul (240-332), acesta instituind douăsprezece scaune episcopale ce vor fi ereditare (aceasta fiind una dintre particularitățile Bisericii Armene). Poporul armean nu avusese, înainte, o liturghie proprie, adoptând – pe de-o parte – liturghia săvârșită în limba greacă (de origine capadociană) și – pe de altă parte – păstra liturghia în limba siriană (de origine antiohiană), ambele avându-și originea în Liturghia Sfântului Iacob. Predica a fost calea prin care limba armeană a fost introdusă în Biserică.

Împărțirea Armeniei între perși și romani, în anul 385, creează o situație dificilă, însă doar din punct de vedere social-militar. Scaunul de Patriarh este ocupat de cel ce avea să devină Sfântul Sahac, fiul lui Nerses, tot din familia Sfântului Grigorie Luminătorul, cu această ocazie începând o perioadă de înflorire a Bisericii Armene, cu importante urmări pentru întreaga societate. Este inventat alfabetul armean, de către Sfântul Mesrob; sunt traduse cărți sfinte, liturgice tratate teologice din limbile greacă și siriană, iar limba armeană devine limbă liturgică; tot acum se pune și problema uniformizării liturghiei.

Fondul liturghiei armene îl reprezintă liturghia Sfântului Vasile cel Mare, căreia i se adaugă anumite rugăciuni din structura liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur. Noua liturghie își va păstra caracterul ei fundamental bizantin în partea de început (liturghia catehumenilor), pentru ca în partea centrală și finală să se apropie mai degrabă de tradiția siriană.

Spre deosebire de toate celelalte liturghii creștine, liturghia armeană a continuat să păstreze, de-a lungul timpului, spiritualitatea și esența duhovnicească a Bisericii primare. În plus, faptul că marile momente liturgice corespund întru totul celor din liturghiile bizantine, face ca liturghia armeană să rămână cea mai apropiată de spațiul bizantin dintre toate liturghiile orientale. Legăturile cu liturghia greacă  nu sunt niciodată dezmințite, ci mărturisite prin chiar cuvintele grecești păstrate în anumite momente ale liturghiei, ca Proskhume (Să luăm aminte) și Orthi (Drepți) care, în momentul stabilirii alfabetului armean, au fost transcrise cu litere armene și lăsate astfel în formularul liturgic.

Liturghia armeană are, desigur, anumite elemente rituale prin care se izolează de restul creștinătății răsăritene. Câteva dintre acestea:

  • Îmbrăcarea preoților slujitori nu se face în altar, ca în ritul bizantin, ci în sacristie; la intrarea în sacristie, preotul și diaconul recită alternativ Psalmul CXXXI în întregime.
  • Spălarea mâinilor se face pe solee, în fața Sfântului Altar, recitându-se, cu această ocazie, întreg Psalmul.
  • Vasele sfințite, folosite în ritul armean la proscomidie, sunt discul și potirul. Nu se utilizează steluță și nici copie.
  • Elementele folosite la proscomidie sunt pâinea și vinul neamestecat cu apă. Pâinea este nedospită (azimă) și este pregătită în seara zilei anterioare. Are formă rotundă și subțire, având imprimată o cruce sau Mielul lui Dumnezeu.
  • După binecuvântarea de la începutul Liturghiei, în ritul armean corul intonează imediat imnul Unule născut, care reprezintă Antifonul al II-lea al liturghiei bizantine.
  • Vohodul mic are loc în timpul cântării trisaghionului și se desfășoară mult mai simplu, fără fastul, repetările și gesturile liturgice din ritul bizantin.
  • Ritul armean a păstrat practica Bisericii vechi cu trei lecturi biblice, și anume: una din Vechiul Testament, una din Epistole și a treia din Evanghelie.
  • Crezul se recită imediat după citirea Sfintei Evanghelii. Constituind chintesența adevărurilor creștine de credință, Biserica Armeană a găsit cu cale ca acesta să fie pus înaintea credincioșilor odată cu lecturile biblice, care împlineau și o funcție didactică.
  • Sărutarea păcii constituie un act mult mai plin de solemnitate față de liturghia bizantină.
  • Epicleza euharistică este introdusă de cuvintele diaconului – Capetele noastre, Domnului să le plecăm și începe direct ca o rugăciune a plecării capetelor, fără să fie anticipată de troparul Ceasului al treilea (Doamne, cel ce pe Preasfântul Tău Duh…) care se rostește de trei ori în ritul bizantin. Textul epiclezei euharistice din ritul armean se apropie mai mult de cel al liturghiei Sfântului Vasile cel Mare din ritul bizantin.
  • În locul apolisului bizantin, în ritul armean urmează citirea celei de-a doua Evanghelii, ca în ritul romano-catolic.

Cercetarea comparativă a liturghiilor, a diferențelor și asemănărilor dintre acestea, precum și textul integral, comentat, al Liturghiei Bisericii Armene constituie punctul central al acestei lucrări. Pentru detalii pline de profunzime, comentate cu pătrunzător spirit de observație și cu o remarcabilă viziune teologică, vă invit să citiți Cuvânt despre Liturghia Bisericii Armene și Liturghiile răsăritene.

Veronica Anghelescu

Anunțuri

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s