Dinastia GOIA: dispariție și continuitate

Standard

Pavel, Dumitru și Vasile – trei nume importante în lumea muzicii dintre Prut și Nistru și nu numai, trei continuatori ai dinastiei Goia, trei artiști profesioniști cu toată ființa lor, trei exponenți desăvârșiți în arta dirijorală, trei muzicieni preocupați de promovarea școlii muzicale autohtone, trei și toți trei… născuți în satul Sângera Veche (astăzi orașul Sângerei) într-o familie în care muzica își avea un important loc de cinste: străbunicul – violonist, clarinetist și conducător de orchestră, bunicul – interpret în orchestra militară de pe lângă curtea imperială rusă, iar tatăl – în cea de pe lângă curtea regală de la Bucureşti și mai târziu trompetist și conducător al fanfarei din Sângerei.

1Pavel Goia, cel mai mare dintre frați, născut în 1940, studiază fagotul la Conservatorul „G. Musicescu” din Chişinău (absolvit în 1959) şi la Conservatorul „A. Nejdanova” din Odesa (absolvit în 1964). După absolvirea ultimei instituții, devine fagotist la Opera „N. Lisenko” din Harkov (între 1964-1965) şi în Orchestra simfonică din Iaroslavl (între 1965-1972).

Întors acasă, muzicianul este invitat să fondeze orchestra Teatrul Muzical-Dramatic „V. Alecsandri” din Bălţi și să rămână acolo în funcție de dirijor (între 1972-1978), însă după câțiva ani, Radioteleviziunea chișinăuiană îi oferă funcția de dirijor al Orchestrei simfonice şi de estradă (între 1978-1989). Aflat deja în capitală, devine și lector conferențiar la Institutul de Arte „G. Musicescu” (în prezent Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, din 1989 până la deces), iar mai târziu (din 1995) – dirijor al orchestrei prezidenţiale a Republicii Moldova.

În calitatea sa de profesor, Pavel Goia a avut mai mulţi discipoli ale căror nume sunt astăzi unele importante pentru cultura autohtonă: Alex Calancea, Mihai Agafiţa, Petru Haruţa, Dorel Burlacu, Leonid Gorceac etc., iar în cele două decenii dedicate orchestrei prezidențiale dirijorul a mai fondat și big bandul formației muzicale militare, alături de care a interpretat inclusiv muzica sa scrisă pentru teatru și film.

În 1997, dirijorului şi profesorului Pavel Goia i-a fost conferit titlul onorific de „Maestru în artă”. Însă, astăzi, nu ne rămâne decât să-i păstrăm în memorie numele și valoarea muzicală, întrucât la vârsta de 75 de ani, la început de toamnă, în urmă cu câteva zile, ființa sa a plecat în lumea celor drepți, lăsându-și în urmă întregul aport la perpetuarea culturii autohtone.

2Dumitru Goia s-a născut în 1942, la doi ani după fratele său Pavel. Absolvent al Şcolii medii de muzică „Ş. Neaga” din Chişinău (absolvită în 1966), al Conservatorului „N. A. Rimski-Korsakov” din Leningrad (absolvit în 1973) și al Academiei de Muzică din Viena (absolvită în 1979), acesta devine un valoros dirijor al unor orchestre chișinăuiene, printre care Orchestra Teatrului de Operă şi Balet (între 1972-1979) și Orchestra Simfonică a Filarmonicii (înte 1979-1991). În acest timp a dirijat capodopere precum Evgheni Oneghin, Lacul lebedelor, Aida, Traviata, Liliacul, Dragonul, Glira, Spartacus etc. și a colabora cu mari artiști ca Maria Bieşu, Mihai Munteanu, Anastasia Alioşina, Ioan Paulencu, Eugen Verbeţchi, Alexander Paley, Semion Duja, Viktor Tretyakov și mulți alții. Iar pentru meritele sale deosebite în arta dirijorală, de altfel, i-a fost acordat titlul de „Artist Emerit” (în 1983) și cel de „Artist al poporului” (în 1988).

Din anul 1989 își începe și cariera pedagogică, predând dirijat orchestral, citire a partiturilor, orchestraţie și analiză a stilurilor orchestrale la Conservatorul „Mimar Sinan” din Istanbul (între 1989-1991).

Începând cu 1993, Dumitru Goia se află la Bucureşti, fiind invitat la Universitatea Naţională de Muzică în funcție de conferențiar, dar şi de dirijor al orchestrei simfonice a instituţiei. Pe lângă aceste activități, muzicianul este o bună călăuză pentru tinerii basarabeni care studiază muzică în România, propulsându-i către o carieră apreciabilă nu doar în Republica Moldova, ci chiar și în plan internațional.

3La rândul său, Vasile Goia, mezinul, născut în 1947, este absolvent al Şcolilor de muzică chișinăuiene „E. Coca” (astăzi Liceul de muzică „C. Porumbescu”) și „Ş. Neaga” (absolvite în 1965), și al Institutului Muzical-Pedagogic „M. Gnesin” din Moscova (absolvit în 1971). La întoarcere, a activat în funcțiile de conducător muzical şi prim-dirijor al orchestrei ansamblului de dansuri populare „Joc” al Filarmonicii Naţionale (între 1971-1973 și 1978-1980), de director muzical al Teatrului „Luceafărul” (între 1975-1978 și 1980-1986) și de conducător artistic şi dirijor al Orchestrei de muzică populară „Doina Moldovei” (între 1986-1993).

Având patima orchestrelor în sânge, la fel ca și ceilalți doi frați ai săi, Vasile Goia a fondat mai multe orchestre, în mare parte de muzică populară. Primei formații – „Viorica” – i-a pus bazele în timpul aflării sale la Moscova, formând-o din studenţi moldoveni care învățau în capitala sovietică. Având-o drept solistă pe frumoasa actriță și cântăreață Marica Balan, orchestra concerta aici, acasă, mai ales în timpul vacanţelor cu melodii din folclorul românesc: Hora Stacatto, Hora Mărţişorului, Hora în şapte scări și multe altele. Marea sursă de inspirație era canalul Radio România, la care se difuzau și repertoriile lăutarilor Dinicu, Predescu, Patrichi, Arvinte etc. La acestea se mai adăugau și interpretările lui Serghei Lunchevici și ale lui Isidor Burdin, de la care dirijorul a și învățat cum se face un aranjament folcloric, cunoștințe pe care le-a transmis și lui Ion Aldea-Teodorovici, lui Gheorghe Şevcişin, lui Gheorghe Mustea, şi chiar lui Nicolae Botgros.

O altă orchestră formată în 1986 și condusă de Vasile Goia a fost „Doina Moldovei”, constituită din o parte dintre instrumentiştii plecați din Orchestra „Lăutarii” în frunte cu Nicolae Sulac și alţi câţiva de la „Mioriţa”. Cu aceștia a avut turnee în Japonia, Franţa, Cehia, Polonia, Bulgaria, România etc.

Alături de ansamblul „Virtuose de Moldavie”, încă o formație  constituită în baza artiștilor orchestrei „Doina Moldovei”, dirijorul Vasile Goia a concertat la Paris, Viena şi în alte capitale europene începând cu anul 1990. Mai mult, în 1992, însoțindu-l pe Gheorghe Zamfir într-un turneu la Paris, ansamblul a evoluat pentru regele Mihai, ocazie cu care au cunoscut impresarul francez care avea să le organizez turnee prin întreaga Europă timp de zece ani.

Dinastia Goia nu-și are capătul aici însă. După cum zice și vorba Unii vin, alții pleacă… dureroasa dispariție a lui Pavel Goia nu suprimă, ci lasă loc și timp pentru continuitatea numelui. Fiica sa, o voce de mare valoare, concertează cu orchestra simfonică a Conservatorului din Bucureşti, dirijată de Dumitru Goia. Feciorul lui Vasile, violonistul Radu Goia, activează la Paris. Cei doi fii ai surorii dirijorilor – Simion și Radu sunt și ei instrumentiști în orchestrele chișinăuiene. Iar lista continuă și va continua… pentru că talentul dinastiei Goia este mult prea valoros…

Drd.  Natalia CHICIUC, muzicolog,

Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău

http://www.noroc.tv/emisiuni/oameni_si_destine/01-06-2012/vasile_goia/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s