George Bacovia şi muzica

Standard

Între poezie şi muzica există o simbioză perfectă, deoarece poezia, prin ritmica şi metrica sa ne duce cu gândul la unul din capitolele de bază ale „Teoriei muzicale”, care tratează ritmicitatea muzicii. Atât poezia cât şi muzica apelează la ritmică fiecare în felul său unic, dar cu acelaşi scop final. Poezia apelează la ritmica specifică ei, pentru a deveni cât mai muzicală, iar muzica apelează la poezie, pentru a deveni cât mai poetică.

Marele compozitor Johann Sebastian Bach a fost numit muzicianul poet de către Albert Schweitzer, deoarece marea sa muzică este străbătută de la un capăt la altul de poezie. De altfel Bach a cochetat cu poezia şi a scris şi versuri. Despre acest lucru, a scris soţia sa Anna Magdalena Bach in minunata sa carte „Scurtă cronică a Annei Magdalena Bach, în care aminteşte de poezia ilustrului ei soţ numită „De veri să-mi dai iubirea”, pe care marele compozitor i-a dedicat-o cu drag.

Mişcarea artistic-literară numită „Simbolism”, abordează arta poetică pe un ton intim şi confesiv, folosind simbolurile care duc pe cititorul iubitor de poezie spre emoţia estetică şi muzicalitatea ideilor poetice. Toţi marii poeţi simbolişti au fost şi mari iubitori de muzică, unii dintre ei ştiind bine să cânte la un anumit instrument muzical.

Marele poet simbolist român George Bacovia a avut un talent nativ pentru desen şi pentru muzică. Multe din desenele sale pot fi văzute şi admirate la Casa memorială George Bacovia din Bacău. George Bacovia nu a avut talent numai la desen, ci a avut şi talent muzical. El cânta foarte bine la vioară în momentele de relaxare. În casa memorială din Bacău pot fi văzute vioara la care a cântat poetul, dar şi un pian vechi în salonul casei, care şi astăzi funcţionează perfect şi la care se mai susţin concerte cu ocazia unor manifestări culturale dedicate marelui poet.

În persoana lui Bacovia, au convieţuit muzica şi poezia într-o armonie deplină, încât nu vom greşi dacă vom susţine ca marele maestru al simbolismului românesc era un poet muzician, aşa cum marele compozitor Johann Sebastian Bach era un muzician poet. Se poate spune că în cei doi titani ai „Artei Universale”, Bach şi Bacovia, muzica şi poezia au fost un tot unitar, care i-a definit în toate marile lor creaţii.

Deşi George Bacovia a avut un mare talent muzical, el fiind un excelent violonist, a ales târziu anevoios al poeziei, fără însă a renunţa însă la muzică.

Toată poezia lui Bacovia este pătrunsă de o muzicalitate ieşită din comun şi nu greşim dacă susţinem că această mare poezie cântă efectiv. Marele nostru poet simbolist iubea în mod special muzica instrumentală şi avea ca preferinţă mai multe instrumente muzicale precum vioara, pianul, orga sau fluierul.

Printre aceste instrumente, pianul este des menţionat şi întâlnit sub denumirea de „clavir”. Ipostazele în care apare pianul (sau clavirul, după cum îl defineşte poetul), sunt acelea în care cântau la pian tinerele fete sau iubita. Pe vremea tinereţii lui Bacovia exista moda, ca fetele de familie bună să ştie să cânte la pian cel puţin un vals uşor. Acest lucru a avut ca efect benefic descoperirea şi apariţia unor mari talente muzicale, care au făcut o carieră din muzică, ca de exemplu marea pianistă Clara Haskil, sau marele pianist şi compozitor Dinu Lipatti şi exemplele pot continua. Practicarea muzicii ca simplu amator sau diletant are efecte benefice asupra celui care o practică din plăcere, iar acest lucru reiese şi din poezia lui Bacovia. O referire clară la pian (sau la clavir după cum îi zice Bacovia) se face în poezia „Mister”, „Clavirile plâng în oraş/Pe-o vreme de toamnă pustie”, când din cauza vremii urâte şi ploioase, anumiţi oameni îşi petrec timpul cântând la pian, sau citind. În poezia lui Bacovia, muzica interpretată la pian este tristă, fiind asociată cu vremea rea, cu depresia, cu disperarea, cu moartea, cu toată tristeţea şi durerea cauzate de nedreptatea socială a perioadei în care a trăit poetul.

În poezia „Unei fecioare”  arta cântatului la pian (clavir) este asociată cu poezia, cu pictura şi cu veghea nocturnă cauzată de visul fetei la un poet „Bizar, singuratic, nebun”. În această poezie simbolurile pianului, poeziei şi picturii, dezvăluie un suflet ales, sensibil, gingaş şi însetat de cultură şi artă al „Duduiei”, care visează la sufletul pereche al unui poet, care să-i împărtăşească toate aspiraţiile spirituale, estetice şi afective.

În poezia bacoviană apare şi instrumentul predilect al poetului şi anume vioara. În primul vers al poeziei „Toamna murind” apare vioara „Tomna-n grădină şi-acordă vioara/Plâng strunele jalnic, lung şi prelung”. În poezia lui Bacovia, vioara este tristă, iar glasul ei este sfâşietor. Ea cântă tristeţea, depresia şi durerea cauzată de moartea toamnei şi începutul iarnii. „Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit…/
Îmi cade vioara şi cad ostenit…”

În opera marelui poet simbolist apar şi alte instrumente muzicale precum goarna militară şi buciumul în poezia „Toamna”, apoi fluierul şi chiar orga. Poezia „Toamna” descrie o zi de toamnă în oraşul Bacău, în care natura se întristează, anticipând sosirea iernii. În vuietul vântului de toamnă se aude goarna de la unitatea militară, care animează un pic peisajul sumbru de toamnă „E toamna…metalic s-aud/Gorniştii, în fund, la cazarmă.” În vuietul vântului de toamnă Bacovia aude cu urechea minţii un bucium „Şi vine, ca-n vremuri de demult, / Din margini, un bucium de-alarmă”.

Suavul fluier ţărănesc îşi face şi el apariţia în poezia „Noapte de primăvară” în strofa a treia „Dintr-n fluier de răchită, Primăvara,/O copilă poposită la fântână/Te îngână/Pe câmpia clară…” Imaginea poetică este atât de frumoasă, încât parcă se aude fluierul şi parcă se simte minunatul vânt de primăvară, care trezeşte totul la viaţă.

În panoplia instrumentelor muzicale îşi face apariţia şi orga, în poezia „Miazăzi de vară”. În această poezie, orga apare ca un instrument stricat, care induce stări negative „Duminică simplă, burgheză/Cântec de orgă stricată”. Întrebarea  care pe bună dreptate ne-o punem este „Unde a auzit Bacovia orga, care apare în această poezie ?” Locuind în oraşul Bacău, singurele locuri unde putea auzi orga pe viu ar fi fost biserica romano-catolică Sfântul Nicolae din Bacău, care are o  orgă clasică şi istorică foarte valoroasă, sau biserica romano-catolică din Luizi Călugăra, care pe vremea aceea incă mai avea o orgă clasică, istorică şi ea. Aceasta este o presupunere, o speculaţie…cert este că orga nu putea lipsi din lirica bacoviană.

În preocupările muzicale ale lui Bacovia apare şi muzica sacră bisericească sub formă de imnuri, astfel în opera sa potică apare şi un „Imn”, care este singura poezie în care se întrevede o tentă religioasă şi care este o laudă adusă Atotputernicului Dumnezeu, care a creat cerul, pământul şi toate câte sunt, dar care l-a creat şi pe om, ca să fie copărtaş la creaţie, să stăpânească şi să administreze ceea ce Domnul a creat. În acest „Imn”, apare şi Dumnezeu Fiul, adică Mântuitorul nostru Isus Cristos, care a murit pe cruce, pentru a ridica pe omul căzut în păcat. În partea a doua a acestui „Imn” marele poet simbolist vorbeşte şi despre înviere.

Sintetizând cele scrise mai sus, se poate trage concluzia că toată poezia lui George Bacovia este intens pătrunsă de suflul şi magia muzicii, care l-a însoţit pe marele poet toată viaţă şi în care şi-a găsit refugiul, îndemnându-ne să devenim ascultători de muzică bună şi de ce nu, chiar melomani. Bacovia face şi o referire la bunul obicei al epocii sale, în care vlăstarele familiilor cât de cât înstărite, erau îndemnate sau chiar obligate de părinţi să înveţe să cânte la un instrument muzical, precum pianul sau vioara, măcar la nivel de amator. Acest obicei era bun deoarece din aceste familii puteau apărea chiar talente muzicale autentice, care să urmeze o carieră muzicală, în plus cei ce practică muzica, îşi dezvoltă calităţi mentale, abilităţi intelectuale, artistice şi spirituale deosebite, se apropie de Dumnezeu tot mai mult şi să devin mai umani şi mai buni. Sfântul Augustin spunea foarte frumos „Qui cantat, bis orat”, adică „Cine cântă se roagă de două ori”, iar preotul şi marele organist Iosif Gerstenengst afirma că „Muzica este limbajul lui Dumnezeu”. În poezia lui Bacovia fiecare poezie ne cântă câte un cântec, de cele mai multe ori trist, sfâşâietor sau dureros, sau ne sugerează o imagine poetică picturală, de cele mai multe ori sumbră şi pesimistă. Se poate spune cu certitudine că George Bacovia a scris muzică şi a pictat, fără a folosi sistemul de notaţie muzical, şevaletul, culorile sau penelul, ci prin utilizarea genială a cuvintelor, care în simbolism înseamnă sentimente, idei, imagini sau sunete. Prin marea sa poezie sa Bacovia a compus muzică, a cântat şi a pictat, creând o simbioză perfectă între arta poetică, muzică şi pictură, ceea ce dă o notă de neasemuită originalitate şi unicitate nemuritoarei sale opere. Se poate afirma fără a greşi, că Bacovia este un creator de limbaj poetic, în care cuvântul cântă o anumită muzică, sau sugerează un anumit sentiment, o anumită imagine picturală, ducând simbolismul pe culmi foarte înalte.

Poezia tristă şi depresivă a lui Bacovia este oglinda epocii burgheze în care societatea românească era intens polarizată. La un pol erau muncitorii, ţăranii şi cei săraci, iar la celălalt pol erau bogătaşii. Existenţa şi antagonismul celor doi poli, generau o mare nedreptate socială, care îi genera lui Bacovia o durere sufletească şi o depresie cumplită, pe care poetul căuta să şi-o reprime prin muzică, prin scris sau consumul de alcool. Manifestările meteorologice ale celor patru anotimpuri, îi generau deasemeni  lui Bacovia stări depresive cumplite. Toate aceste stări de suferinţă, psihică şi fizică, au devenit imagini poetice, pe care poetul le-a transformat în sentimente, muzică şi imagini poetice şi picturale de excepţie. Marea operă poetică a lui Bacovia a inspirat, inspiră şi va inspira atât pe tinerii poeţi în devenire, cât şi pe muzicieni, în mod special pe compozitorii, care au creat compoziţii muzicale având la bază poezia marelui nostru pot simbolist.

Adrian-Irinel Aciobăniței

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s