Muzica sacră a Europei. Bulgaria

Standard

76 % din locuitorii Bulgariei sunt creştin-ortodocşi – aceasta fiind religie de stat încă din anul 865 e.n. Un procent de 10% aparţin religiei musulmane.

Biserica Ortodoxă Bulgară este cea mai veche din grupul bisericilor ortodoxe răsăritene, influenţându-le pe acestea considerabil prin intermediul activităţilor culturale, în mod special literare din Evul mediu, şi cu deosebire prin inventarea alfabetului chirilic.

Cântarea bisericească are rădăcini străvechi, de o mie de ani. Ioan Kukuzel (1280-1360) are origini bulgare; acesta a studiat încă din copilărie muzica tradiţională, realizând compoziţii de o mare cantabilitate, cu inflexiuni populare, suflu larg (ambitus de aproape două octave), modulaţii originale. „Kukuzel foloseşte modulaţii originale, vădind totodată o mare măiestrie în  varierea melodiilor, în construirea unor perioade şi secţiuni melodice armonioase, în stabilirea raporturilor dintre sunetul fundamental (un fel de punct de orgă) şi melodiile suple, originale. Kukuzel nu a fost numai un compozitor de seamă, dar şi creatorul unei teorii muzicale noi şi a unui sistem de notaţie muzicală, care cuprindea indicaţii referitoare la tempo şi la durata sunetelor.[1]

În Biserica Ortodoxă Bulgară există două tipuri de cântare: cea monodică pe de-o parte, urmând tradiţia consacrată a ortodoxiei de pretutindeni, cântarea de strană pe cele opt glasuri (cu un accent mai mare pe pasajele melismatice şi cu mai puţine recitative) – şi cea coral-polifonică, pe de altă parte – aceasta din urmă apărând târziu, odată cu secolul al XIX-lea, sub influenţa tradiţiei corale ruseşti. În secolul al XX-lea, numeroşi compozitori au creat lucrări corale polifonice destinate interpretării în cadrul liturghiei ortodoxe.

 

Compozitori contemporani

Alexandra Fol: Requiem no. 2, op. 40, 2006; One Day God Will Return pentru orchestră de cameră, 2008

Georgi Minchev: Prayers (Молитви) pentru cor mixt (1997)

Artin Poturlyan: Four Spiritual Songs on Themes by Nerses Shnorhali (1988) – orgă solo

Triphon Silyanovski: Te Deum (1956; revised, 1996) – lucrare catolică

Emil Tabakov: Requiem, pentru solişti, cor şi orgă (1994)

Dobrinka Tabakova: Praise for S.A.T.B. cor şi orgă (2002)

Dobri Hristov: Heruvimska pesen No. 4

Veronica Anghelescu

[1] Gruber, R.I., Istoria muzicii universale, Editura Muzicală, Bucureşti, 1963, p. 124

Un răspuns »

  1. muzica sacra a popoarelor reprezinta chintesenta artistica si manifestarea spirituala a culturii, mai ales in spatiul eclesial. Felicitari pentru articol… Interesant…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s