Muzicianul Constantin C. Nottara

Standard

Muzicianul Constantin C. Nottara

 (1890 – 1951)

Aniversarea a 125 de ani de la naștere

Fiul marelui actor Constantin I. Nottara și al actriței Eleonora Nottara, muzicianul Constantin Nottara s-a născut la București la 14 octombrie 1890, fiind descendentul unei vechi familii bizantine de origine greacă. Strămoșii săi au dat lumii erudiți oameni de cultură, printre care a fost și Hrisant Nottara, Patriarh al Ierusalimului la începutul sec al  XVIII-lea, fiind totodată matematician, geograf și astronom. Legăturile familiei cu Țara Românească au început tocmai în acea epocă prin intermediul lui Hrisant Nottara, care a fost preceptorul copiilor domnitorului Nicolae Mavrocordat, dar mai cu seamă prin faptul că, în cartea sa – Introductio ad geographian, editată în 1716, acesta precizează pentru prima oară poziția geografică a Bucureștiului pe harta Europei, calculând latitudinea și longitudinea.

Străbunicul muzicianului se stabilește la Bucureşti la începutul secolului  al XIX-lea și are patru fii, printre care este si Ion, tatăl actorului Constantin Nottara.

Muzicianul Constantin C. Nottara a început studiul viorii la vârsta de 9 ani, moștenind talentul muzical al mamei – deși, în Amintirile sale, tatăl său nota undeva: „puteam cânta la pian un vals ușor”; evident că un mare actor avea și ureche muzicală… Pentru micul Constantin, tatăl său, aflat pe atunci în plină glorie, era cu siguranță un model de seriozitate, devotament și, nu în ultimul rând, modestie. Desigur că, în anii copilăriei, l-a urmărit deseori din culisele Teatrului Național cum plăsmuia într-un personaj, o lume fascinantă.  Dar micul Constantin avea o altă chemare…

Studiile muzicale le-a început în țară, la Conservatorul de Muzică și Declamație, pe când era încă elev la Colegiul Sfântul Sava. I-a avut profesori pe D. G. Kiriac, Alfonso Castaldi și  Robert Klenck. În 1907, la doar 17 ani, studiază la Paris vioara cu George Enescu și Berthelier, avându-i ca profesori de compoziție pe Dufay și Thodou. Enescu era doar cu 10 ani mai vârstnic și, de aceea, legătura elev-profesor se transformă ulterior într-una de prietenie. Mărturie stau fotografiile și partiturile cu dedicație aflate în colecția Muzeului Memorial C. I. și C. C. Nottara.

La începutul secolului al XX-lea, Berlinul era unul dintre principalele centre muzicale ale Europei. Astfel, din 1909 până în 1913, Nottara va studia la Konigliche Akademie der Kunstler Berlin cu K. Klinger, Schazenholz, Kirschberg și Kleffel.

În 1914 devine prim-violonist al Orchestrei din Charlottenburg, iar din 1918 revine în țară ca violonist al Filarmonicii și profesor la Conservator. În 1929 va fonda Orchestra Municipiului București al cărei dirijor va fi până în 1933, când va dirija Orchestra Radiodifuziunii.

În 1924 pune bazele primului cvartet de muzică de cameră, Regina Maria, împreună cu Enacovici, Popovici și Cocea, sub Înaltul patronaj al Majestății Sale. De asemenea, a fost unul dintre membrii fondatori ai Societății Compozitorilor Români.

Face parte din generația acelor compozitori de la începutul secolului al XX-lea, alături de G. Enescu, M. Jora, G. Stephănescu, C. Brăiloiu și alții – care și-au adus contribuția la definirea unui stil componistic unitar, specific românesc „inspirat din filonul inepuizabil al folclorului nostru, muzica sa caracterizându-se printr-o linie melodică curgătoare, limpezimea expunerii și tehnica remarcabilă” după cum concluziona muzicologul Viorel Cosma.

Compozițiile lui Constantin C. Nottara ating toată gama muzicii culte: de la simfonii și concerte (Schița simfonică olteană, Impresii din Cehoslovacia, Siudad de Portugal, Concert pentru pian și vioară și altele) la muzica de teatru, operă și balet (Polyeucte, Iris, Hecuba , La drumul mare, Se face ziuă, Ovidiu, Mircea și Baiazid). A compus piese pentru muzică de cameră, muzică vocal-simfonică și lieduri (Siciliana, Imnul păcii, Împărat și Proletar, Tristesse, Revedere, Colindă din Hunedoara). De-a lungul carierei sale, deși a trăit numai 61 de ani, a fost apreciat și a primit numeroase distincții la Paris, Praga și Lisabona, dar și în țară de la Regina Maria, Regele Carol al II lea și Mihai I: Coroana Romaniei,  decorația Serviciul Credincios, Steaua României și altele.

Din păcate, muzica sa este prea puțin cunoscută, deoarece nu a fost publicată (cu mici excepții: Aria, Siciliana, Concert pentru vioară și orchestra, Cântec bihorean, Opera La drumul mare).

Soția sa, Ana Nottara, a colecționat toate articole apărute în presa vremii despre muzician, dar și pe acelea scrise de  Constantin Nottara în cariera sa de critic muzical în: Dimineața, Muzica, Curentul Literar, Universul, Zeitschrift fur Muzik (Leipzig).

Numeroase dovezi ale implicării muzicianului Constantin Nottara în viața artistică a  Bucureștiului, acte, fotografii, scrisori, obiecte personale, dar și colecția sa de peste 4500 de cărți și partituri, se află la Muzeul Memorial C.I. si C. C. Nottara din Bucureşti.

Corina Iliescu

Muzeograf

 Vă invităm să vizitați Muzeul Memorial C.I. și C.C. Nottara!

Bd. Dacia, 105, Bucuresti-Sector 1, Bucuresti, 20054

Telefon: 021 210 3823

Bibliografie

Viorel Cosma, Muzicieni români de azi – Lexicon, Editura Muzicală 1970

Iosif Sava și Petru Rusu, Istoria muzicii universale în date, Editura Muzicală, 1983

Octavian Cosma: Opera românească,  volumele I și II, Editura Muzicală 1962

Arhiva Muzeului Memorial C. I. și C. C. Nottara din cadrul M.M.B.

Această prezentare necesită JavaScript.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s