Cuvinte fără cântece: poezii de compozitoarea Veronica Anghelescu

Standard

 

IMG_8118Adâncimea și firescul metaforei se îmbină în placheta intitulată Predica adâncului lumii de Veronica Anghelescu (Sieben Publishing, București, 2007).

Așteptarea este una dintre temele-cheie ale volumului:

„Așteptând orice

adiere, așteptându-te

[…] Nu-mi lua așteptările” (p. 9) –

„unde ești unde ești

te aștept

unde sunt” (p. 46).

Conținutul poetic oscilează între „eu”, „tu” și „El”, iar timpul poetic este ziua de azi sau noaptea de acum, milioanele de ani sau vecii vecilor. Formele sunt cu versuri libere sau de poem în proză.

Răzbate calitatea de muziciană a autoarei:

…„nu e decât o singură lacrimă

ce și-a cântat brusc toate cântecele despre

Tine.

 

Mi-e dor – lacrima aceasta –

Tu.” (p. 18);

 

„am cântat tot ceea ce era interzis” (p.  39);

 

„A aștepta.

 

aceste stranii disonanțe ale viscolului

dintre zăpadă și mine

pe tine te aștept” (p. 48).

 

O carte pe care o țin la mine și din care îmi adap sufletul când îi e sete, descoperindu-i noi arome, la fiecare lectură. Uneori, „eu”, adică ea, sunt eu însămi:

„mai sunt puține ore până la darul răbdării

eu am văzut adâncul

[…]

 

eu un cal sălbatic

în pumnul strâns al nopții.” (p. 40).

Elena Maria Șorban

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s