Recunoașterea oficială numelui românesc

Standard

 

 

Nu știm dacă Tănase sau Atanasie Golembiovschi din Sucevița, pe lângă antroponimul său polon va fi folosit, în relațiile intime și sociale, pe cel de Porumbescu, însă avem o puzderie de mărturii că fiul său Iraclie sau Heraclius, încă de pe când avea treisprezece ani, era numit de prieteni, colegi și cunoscuți mai mult cu apelativul Porumbescu decât cu cel de Golembiovschi.

O mărturie expresă în acest sens o constituie și următorul Zeugniss, semnat de Ioan Olinici, parohul bisericii Sf. Paraschiva din Cernăuți și protopop, Leon  Turturean, paroh la Cernauca, Theodor Tarnovschi, paroh în Romcea și Basil Mandicevschi, paroh la Molodia:

C E R T I F I C A T

Prin care, subsemnații, solicitați fiind, confirmăm că actualul paroh de la Stupca Heraclius Golembiowski, pe care îl cunoaștem îndeaproape încă din timpul când frecventa Gimnaziul din Cernăuți și mai apoi, tot acolo, când a făcut studiile filozofice și teologice, adică în anii 1844-1850, era numit de noi, iscăliții mai jos, foști colegi de școală ai lui, în școală și în afară de școală, nu numai cu numele de familie Golembiowski, ci și cu numele de Porumbescu.

În viața socială și în contactele particulare era cunoscut mai mult sub antroponimul din urmă, fiind chemat cu numele acesta și că nu numai atunci, dar și mai târziu, la semnarea versurilor publicate de el, precum și a scrierilor sale și a altor epistole particulare a făcut uz tot de numele Porumbescu.

Cernăuți, 8 noiembrie 1877„.

Dacă în prima perioadă formativă a copilului de la Sucevița numele Porumbescu era folosit numai oral, de către prieteni, cunoscuți și colegi, în cea de a doua etapă a evoluției conștiinței lui Iraclie, prenumele românesc s-a impus din ce în ce mai mult, pe arii tot mai mari, datorită întrebuințării lui în presa vremii a românilor de pretutindeni.

La început a semnat cu Ir. P., ca mai apoi să domine numele românesc tipărit, în dauna celui impus de  oficialități.

Primul prozator bucovinean, pe parcursul vieții sale, și-a arătat public atitudinea față de antroponimul său dat de funcționarii austrieci, chiar și în titlurile unor scrisori memorialistice, ca: Numele  meu străin fatal sau Numele meu străin mântuitor. În cele din urmă, ne mai putând suporta povara impusă arbitrar împotriva științei și conștiinței sale, preotul stupcan a întocmit un dosar, minuțios documentat, prin care  solicita autorităților habsburgice  să-i restituie prenumele românesc și în relațiile cu autoritățile austriece.

La 5 aprilie 1881, căpitănia județului Suceava îl înștiința pe parohul de la Stupca că Guvernul Bucovinei îi recunoaște numele românesc de Porumbescu și-l autorizează să-l folosească în toate împrejurările.

Cu toate acestea, în a doua parte a secolului al XX-lea, din cauza necunoașterii ori a ignorării mai mult sau mai puțin voită a unor documente certe, acte de conștiință, profesiuni de credință, studii, monografii și altele, au generat afirmații hazardante, ridicole, contradictorii, în legătură cu originea etnică a lui Iraclie Porumbescu.

Astfel, Paula Tiefenthaler, în Das Musikleben in der Bukowina [Viața muzicală în Bucovina], referindu-se la familia Porumbescu, scria:

“Ciprian Porumbescu – înainte Golembiowski – s-a născut în 1854, ca fiu al unui tată ucrainian și al unei mame românce din Șipot și a primit instruire muzicală din partea lăutarului Grigore Vindereu, din Suceava, în jurul căruia se formase, la Suceava, un fel de centru muzical-folcloric românesc, ca și în jurul contemporanului său mai vârstnic Moș Nicolai”.

Opiniile de mai sus cu privire la originea etnică a lui Iraclie Porumbescu sunt false, iar unele din ele creează nedumeriri chiar și celor care cunosc numai tangențial viața primului prozator bucovinean.

Cititorii neavizați ai acestor informații se pot întreba, pe drept cuvânt:

– Care-i adevărata origine etnică a părintelui Iraclie Porumbescu, română, polonă sau ucraineană?

Dar a soției sale, Emilia?

Ideea atribuirii originii etnice ucrainiene lui Ciprian Porumbescu este de dată recentă. Ea s-a năsut în afara granițelor României, la Viena și Kiev, iar cu ocazia împlinirii a 125 de la nașterea creatorului nemuritoarei balade, a fost răspândită concertat prin presă, radio, televiziune și cinematografie, pe diverse arii geografice ale Europei, cu ajutorul mai multor limbi, dintre care unele de circulație mondială.

1

Autograful lui Iraclie Porumbescu

La Kiev, bunăoară, s-a turnat un film Ciprian Golembiovski  s-a tipărit o monografie bilingvă [ucraineană și moldovenească] pe aceeași temă, s-au scris studii, articole și altele.

Paul Leu

Kemnore, Washington, USA

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s