Omagiu tenorului Ionel Voineag

Standard

1L-am „provocat” pe tenorul și pedagogul Ionel Voineag la un interviu, și iată că a răspuns cu bucuria și generozitatea caracteristice.

 

S.N.J: Maestre Ionel Voineag, sunteți artistul român și pedagogul în arta cântului despre care cercurile de specialitate dar și publicul larg, ar dori, cu siguranță, să știe ceva mai mult.

Pe 1 noiembrie 2015 ați aniversat 65 de ani de viață, 32 de ani de activitate scenică și 24 profesorală. (1992-2016). Din 1974 – când ați susținut primul recital de canto, până în 2006 – când ați decis să vă retrageți din lumina reflectoarelor scenei lirice, ați atins cele mai înalte culmi ale împlinirii artistice, ca interpret vocal. Ați susținut peste 50 de mari roluri de operă, peste 100 de lucrări vocal – simfonice, sute de lieduri, turnee pe mari scene din țară și străinatate, ați avut o prezenţă permanentă în studiourile Radio – TV. Toate acestea au însemnat confirmarea valorii şi talentului valorizat prin muncă, inspirație, seriozitate şi mari sacrificii. Ați primit în cariera Dvs. enorm de multe distincţii, premii şi diplome, sunteți laureat al unor importante Concursuri Naţionale şi Internaţionale de Canto, amintesc acum doar câteva dintre acestea: Laureat al Concursului Național de Canto, Iași (1976); Laureat al Concursului Internaţional de Canto  “Francisco Viñas”, cu Premiul I (Barcelona 1978); Premiul special al Juriului la Concursul internațional al tinerilor cântăreți de operă de la Sofia – Bulgaria (1979); Marele Premiu al Concursului Internaţional de Canto de la Ostende (Belgia – 1980); Bursă de studii în Italia, la Conservatorul Santa Cecilia şi la Teatro alla Scala din Milano (1980); Premiul Revistei Flacăra, pentru Cel mai bun cântăreț de operă al anului (1986); Cetățean de onoare al Municipiului Brăila – „Pentru arta sa interpretativă și contribuția deosebită la creșterea prestigiului școlii românești de canto” (1996); Medalia de onoare George Enescu (1998); Medalia de aur Darclée, Brăila (1999); Premiul Criticii Muzicale – Excelența discursului liric (2001); Ordinul Meritul Cultural în Grad de Comandor (2004); Titlul Ştiinţific de Doctor în domeniul Muzică – Magna cum Laude (2005); Diploma pentru întreaga activitate dedicată teatrului liric, la aniversarea a 90 de ani de la instituționalizarea Operei Naționale din București (2011); Prezent în: Dicționarul panoramic al personalităților din România – sec.XX, Who is Who (Enciclopedia personalităților din România), prima ediție 2006 și până în prezent; ONG ECO-EUROPA – Dicționarul personalităților din România (ediția 2011); Trofeul  Lya Hubic, oferit de Opera Națională Română Cluj-Napoca – „Pentru meritele deosebite confirmate într-o lungă și fructuoasă carieră, pentru contribuția adusă scenei lirice” (2014); Diploma de excelență pentru întreaga activitate artistică (Gala Premiilor UNIMIR – octombrie 2015).

Cine este responsabil de schimbarea dorinței inițiale de a deveni arhitect? Părinții? A fost o revelație personală? Când și cum v-ați descoperit vocea de tenor care v-a adus împlinirea deplină?

 

I.V.: În anii adolescenței, la Brăila, orașul meu natal, îmi plăcea mult să cânt și să mă acompaniez la chitară. Și astfel, pasiunea mea pentru interpretarea unor melodii simple, compuse, mai mult în joacă, de mine, pe versurile lui Eminescu, a învins gândul de a deveni arhitect. Așadar, am hotărât să pornesc spre Iași, orașul unde m-am format ca artist și unde am trăit intens ani minunați, din 1969 până în 1982.

Mai  întâi am fost student la Secția Pedagogie a Conservatorului  George Enescu și chiar din primul an am cântat în Corul de cameră Animosi, condus de un mare muzician, dirijorul și compozitorul Sabin Păutza. Aici, sub bagheta magică a acestui mare muzician, s-a produs, cu certitudine, transformarea mea, din adolescentul care visa să ajungă arhitect în tenorul care intra, plin de avânt și speranță, în lumea artei lirice.

În 1973 m-am transferat la Secția Canto, la Clasa profesorului Visarion Huțu, bariton, solist la Opera de Stat din Iași. Sub îndrumarea atentă și competentă a maestrului meu, au urmat ani de muncă crâncenă, cu suișuri și coborâșuri, iar afirmarea mea, care s-a produs destul de repede, a produs senzație, mai ales în rândul celor care știau de la ce nivel am pornit!

În 1974 am susținut primul Recital Vocal, cu arii și lieduri, la Sala de Concerte a Conservatorului, acompaniat la pian de maestrul Ioan Welt.

În 1975 am debutat ca solist, în genul vocal-simfonic,  în oratoriul „Anotimpurile” de Haydn, sub bagheta maestrului D.D.Botez, pe scena Filarmonicii „Moldova” din Iași.

Pe 26 iunie 1976, am debutat, ca solist de operă, în rolul Rodolfo din „Boema” de Puccini, pe scena Operei de Stat din Iași sub bagheta maestrului Radu Botez, spectacol care a fost totodată și Examenul meu de Licență.

Menționez că, în acea perioadă, director al Operei era regizorul Dimitrie Tăbăcaru, care a sprijinit, dezinteresat și cu un desăvârșit profesionalism, cântăreții tineri de valoare, ceea ce astăzi este de neconceput!

 

S.N.J.: Rubrica de vocalitate a „No14 Plus minus Contemporary Music Journal” susține și promovează deopotrivă tehnica și stilul de cânt Belcanto, actualizând și aplicând aceste remarcabile rezultate zilelor noastre. Suntem interesați să aflăm, și vă rugăm să ne povestiți despre perioada petrecută în Italia, prin cele două burse speciale de care ați beneficiat în 1980: la Conservatorul Santa Cecilia din Roma și la Teatro alla Scala din Milano. Ați aprofundat Belcanto la Roma și Milano? Ce v-a marcat din această perioadă?

I.V.: Este posibil ca cititorii acestor rânduri să tragă o concluzie pripită și să considere că aș fi nostalgic! Dar vreau să îți spun că, nu cred că cineva ar putea da măcar un singur exemplu de tânăr cântăreț, format după 1990, care a obținut o Bursă de studii în Italia, așa cum am câștigat-o eu în 1980, adică pe merit și fără compromisuri! Atunci chiar erau oameni responsabili în Ministerul Culturii, care organizau selecții naționale, pentru primirea unor astfel de Burse sau pentru ca România să fie reprezentată la cel mai înalt nivel, la Concursuri  Internaționale de prestigiu, de cei mai valoroși tineri interpreți.

Pentru iubitorii artei lirice, care cunosc adevărul despre acei ani, o mare durere este dispariția unuia dintre cele mai puternice Concursuri Internaționale de Canto, care se desfășura în cadrul Festivalului Internațional George Enescu!

În 1980, în timpul când am fost în Italia cu Bursa de studii, am asistat la cursuri de Canto sau de Clasă de Operă la Conservatorul „Santa Cecila” din Roma și la câteva concerte, susținute de studenți. Vă mărturisesc că nivelul era destul de jos, față de așteptările mele.

Eram atunci în Italia, împreună cu Viorel Munteanu – compozitor și cu Semproniu Iclozan – pictor. Peste tot mergeam împreună, așa că muzeele vizitate și serile de muzică erau o bucurie comună, de care îmi este câteodată foarte dor!

La Scala am asistat la câteva spectacole, dar și la repetiții și pot afirma că acest renumit Teatru liric avea atunci, cu certitudine, ceva unic și anume publicul! Erau melomani foarte pretențioși și pătimași dar, o dată cu schimbările dramatice pe care le trăim cu toții din plin, inevitabil viața este peste tot în permanentă schimbare. Nu credeam să văd vreodată la Teatro alla Scala un spectacol de operă într-o regie modernă și iată că astăzi, când totul este posibil, am trăit să văd și așa ceva! Și astfel publicul anilor trecuți a dispărut lăsând loc unui public care înghite orice kitch regizoral!

În ce privește „belcanto”, o spun cu toată responsabilitatea că, de o bună bucată de vreme, despre acest termen, mai mult se vorbește! De ce? Pentru că astăzi „trăim repede” iar cei care studiază canto nu o mai fac, pe termen lung, cu răbdare și înțelepciune. Marii cântăreți din trecut studiau ani de zile tehnică vocală, studii și arii preclasice, travaliu care îi ajuta să își formeze instrumentul, adică vocea! Apoi, sub îndrumarea unui maestru, se intra cu mare grijă în repertoriul de operă, operetă, vocal-simfonic sau lied. Dar despre acest aspect poate vom mai vorbi…

 

S.N.J: Vom mai vorbi cu siguranță, Maestre, în paginile Revistei noastre!  Alături de rolurile operistice de prim rang – Rodolfo (Boema), Mario Cavaradosi (Tosca), Radames (Aida), Alfredo (La Traviata), Edgardo (Lucia di Lammermoor), Nemorino (Elixirul dragostei), Gerald (Lakme), Pollione (Norma), Lenski (Evgheni Oneghin), Turiddu (Cavaleria rusticană), Don José (Carmen), Samson (Samson și Dalila), Belmonte (Răpirea din serai) – ați apărut în distribuția solistică al unui impresionant număr de lucrări vocal-simfonice! – Johhanes Passion, Matthaus Passion, Weihnachts Oratorium, Messe H Moll (J.S. Bach); Anotimpurile, Creațiunea, Die Sieben Worten (Joseph Haydn); Messa H-moll, Grosse Messe C-moll, Misa încoronării, Requiem (W.A. Mozart); Elias, Paulus, Lobgesang (Felix Mendelssohn); Missa Solemnis, Simfonia a IX-a (Beethoven); Petite Misse Solennelle (Rossini); Simfonia “Faust” (Liszt); Messe Solennelle Gounod), Messa da Requiem (Verdi); Messa di Gloria (Puccini); Das Lied Von Der Erde (Mahler); Stabat Mater, Requiem (Dvorak), Oratoriul Bizantin de Crăciun (Paul Constantinescu); Requiem (Marțian Negrea).

Rolurile solistice au prins viață prin tălmăcirea Dvs.., pentru că nu doar le-ați cântat ci le-ați interpretat și le-ați trăit. De aceea interpretările Dvs. sunt de referință.

Ca prim-solist de operă, ce loc au ocupat în sufletul Dvs. repertoriul de concert și genul cameral – liedul?

I.V.: Pentru mine, artistul liric total este acela care are în repertoriu toate genurile vocale la nivelul cel mai înalt. În ce mă privește, încă de la început, am avut șansa să interpretez, aproape toate genurile: lied, vocal-simfonic, operă și operetă. Toate aceste genuri au ocupat un loc important în repertoriul meu și bineînțeles în sufletul meu. Consider că, pentru un artist liric, este un adevărat handicap neputința de a aborda, toate aceste genuri, în egală măsură, pe parcursul unei cariere solistice de vârf. Și totuși, putem da numeroase exemple de mari cântăreți care nu au respectat această regulă „de aur”.

 

S.N.J: La Opera Română Iași ați activat ca prim-solist din 1976 până în 1982 – rolul de debut fiind și rolul de licență: Rodolfo (Boema), iar de la 1 octombrie 1982 – prim-solist la Opera Română București. Nu împlinisem încă vârsta de școală când părinții mă aduceau la spectacolele Dvs.. Nu aveam atunci cum ști că, într-o zi, vă voi urma și îmi veți deveni profesor de Canto și mentor la Universitatea Națională de Muzică din București. Totuși, am avut o intuiție în timpul exercițiilor de admirație, ascultându-vă frazele de o inefabilă grație și suplețe, reflectând la coloana infinitului suflu, meditând la atitudinea interioară de lansare în rol,  postura corporală de elan cu piciorul drept adus în față și mâna ca și cum ați inspira parfumul unei flori . . .

Spuneți-ne: ce au însemnat pentru Dvs. profesorii de Canto: Dorina Șerbănescu (Brăila), Visarion Huțu (bariton, solist al operei Române Iași), Emil Marinescu (Opera Română București), având în vedere tehnica de cânt, mijloacele expresive și principiile de viață pe care le-ați trăit în activitatea solistică iar acum le transmiteți studenților clasei din Universitatea Națională de Muzică din București?

I.V.: Primul capitol al Tezei mele de Doctorat este intitulat „Modele artistice” și l-am dedicat celor care m-au ajutat, dezinteresat, în momentele importante din viața mea, să urc cât mai sus pe culmile artei lirice. Din  octombrie 1992, mai precis de când am abordat cariera pedagogică, am încercat să transmit discipolilor mei tot ce am primit, reușind în multe cazuri adevărate minuni.

Vreau acum să dau un sfat sincer celor care doresc să pășească pe calea atât de spinoasă a pedagogiei vocale. În primul rând, aceștia trebuie, să se gândesacă foarte bine la urmări, pentru că, un adolescent care nu este corect indrumat de primul său profesor, suportă consecințe grave pe termen lung.

În al doilea rând trebuie să mai știe că studiul cântului se întinde pe mulți ani, mai precis să înțeleagă că „graba strică treaba”! În al treilea rând să nu încurajeze pe cei care nu au calitățile necesare abordării artei lirice. Mă opresc aici cu sfaturile dar sper că acela care știe să citească „printre rânduri” a înțeles ce am dorit să spun.

 

S.N.J.: În 1988 erați supranumit de critica de specialitate Domingo al României. Ați declarat într-un interviu că – citez: dacă aveam şansa să trăiesc într-o ţară normală, puteam fi un adevarat rival, în sensul sportiv al cuvântului, al marelui Domingo. Așa cum ați amintit, în România, înainte de 1989, se făceau selecţii la nivel naţional pentru acordarea de Burse și pentru Concursuri Internaţionale de canto de mare prestigiu și că, după o astfel de selecţie, se alcătuia o echipă de tineri artişti lirici care erau apreciaţi la adevărata lor valoare, erau recunoscuți prin cucerirea unor importante premii, erau impresariați și purtau renumele țării.

Ce traseu credeți că ar fi urmat cariera Dvs., dacă v-ați fi născut după anul 1990 și ați fi avut, de pildă, vârsta studenților Dumneavoastră? Ați regretat vreodată că nu ați ales să plecați în Occident pentru a profesa?

I.V.: Nu cred că mi-ar fi plăcut să mă afirm în anii democrației haotice pe care o trăim astăzi cu toții din plin. Consider că libertatea câștigată de poporul român în decembrie 1989 nu a fost de bun augur iar răsturnarea valorilor, care la noi s-a produs atât de dramatic, a lovit din plin, în primul rând, în tinerii de certă valoare, care neavând ”spate” nu au reușit să-și valorifice talentul și să-și împlinească visele! Cunosc multe cazuri de tineri artiști, de mare valoare, absolvenți ai Conservatoarelor, care astăzi, în loc să cânte pe scene importante, predau canto sau pian în grădinițe particulare!

Am avut numeroase ocazii să mă stabilesc în Occident, ceea ce cu siguranță m-ar fi ajutat să urc mult mai sus, dar nu am regretat niciodată că nu am făcut pasul acesta. Mărturisesc însă, cu regret, că România, după întâmplările dramatice din decembrie 1989, a fost și este condusă de oameni politici, care acum suportă consecințele fărădelegilor săvârșite în funcțiile de mare răspundere pe care le-au avut.

Actualul nostru Președinte a venit la putere cu un slogan plin de speranță pentru noi toți și a afirmat că dorește să fie conducătorul unei țări a „lucrului bine făcut”.  Iată că a trecut mai bine de un an și românii, pur și simplu, nu doresc să-și schimbe mentalitatea și fac totul de mântuială!

Acum gândul imi îmi zboară la situația tragică prin care trec Opera Națională Română București și defunctul Teatru Național de OperetăIon Dacian”! Sunt instituții de prim rang, aflate în colaps și nimeni, din cei care ar trebui să semnaleze această situație, nu o face!

 

S.N.J.: Cum recunoașteți dacă un tânăr care se prezintă la Dvs. pentru prima oară, să vă cânte ceva, are toate datele pentru a urma cariera vocală a muzicii clasice? Care sunt calitățile necesare pentru a reuși? Există un algoritm pentru a reuși?

I.V.: Mai întâi privesc la fizicul său apoi îi testez calitățile muzicale și pe cele vocale. Sunt  uluit, de cele mai multe ori, când aflu că la doar 16 sau 17 ani are deja în repertoriu arii și lieduri de mare dificultate. Repertoriul ales greșit este o mare greșeală pe care o fac mulți profesori de Canto din Liceele de Muzică din România. Apoi, dacă cel care a venit la mine dorește să mă mai caute, începem cu începutul – vocalize, studii, arii preclasice dar și audiții și vizionări ale unor momente muzicale importante în interprearea unor mari cântăreți. Apoi, la fiecare lecție le pun tot felul de întrebări, despre marii câtăreți dar și despre compozitorii acestui gen, despre epoca respectivă și despre tot ce ar trebui să știe un artist liric.

 

S.N.J.: Care a fost secretul Dvs. în a îmbina viața de scenă – atât de exigentă și care cere jertfe pe altarul artei – și familie? Ce recomandați în acest sens tinerilor cântăreți pe care îi îndrumați?

I.V.: Cu siguranță recomand tinerilor mei discipoli să fie deosebit de atenți atunci când doresc să-și întemeieze o familie.

Pentru mine, familia a fost factorul de sprijin total în tot ce am făcut pe scenă dar și în afara ei.

 

S.N.J.: Cum vedeți viitorul culturii, al muzicii clasice în România? Vă propun un exercițiu! Imaginați-vă că ați îndeplini o funcție importantă de conducere. Care ar fi, în acest caz, măsurile pe care le-ați pune în aplicare spre primenirea și susținerea artei, precum și a elitelor profesionale din România?

I.V.: Cred că s-a înțeles, din ce am afirmat până acum, că nu sunt prea optimist, în ce privește viitorul cultural al României. Spun asta cu regret, mai ales că eu sunt, de felul meu, un optimist.

 

S.N.J.: Ce vă doriți cel mai mult pentru următorii ani de viață?

I.V.: Cei care mă cunosc bine au aflat că în octombrie 2013 am fost salvat de la moarte de medicul de familie care m-a internat urgent. Am fost supus imediat unei operații grele, făcută de o echipă de medici de excepție.  Tot în acea perioadă Dumnezeu a trimis în viața mea un om, un creștin adevărat, care m-a învățat să citesc și să înțeleg Biblia! Până atunci, eu eram convins că sunt un creștin ortodox, care respectă și cinstește credința noastră strămoșească, însă după ce am început să pătrund în minunata lume a Bibliei am înțeles că m-am născut a doua oară. De atunci viața mea s-a schimbat în totalitate!

Încerc zilnic, așa cum o fac și acum, să vorbesc celor din preajma mea despre Domnul Iisus și bineînțeles despre ce înseamnă să fii creștin adevărat. Asta îmi dă o stare de bine și mă face să privesc „următorii ani de viață” cu speranța că tot mai mulți oameni, indiferent de vârstă, se vor naște a doua oară!

Înainte de a încheia vreau să mulțumesc Domnului Iisus pentru fiecare zi pe care mi-o dăruiește, cu atâta dragoste, dar și pentru tot ce mi-a dăruit până acum: o copilărie de vis, părinți minunați, o soție și un fiu care m-au sprijinit permanent, modele artistice care m-au ajutat să mă formez ca artist liric și pedagog în arta cântului, studenți de excepție, medici care mi-au redat sănătatea, prieteni (nu mulți) care au fost și sunt, în momente grele, lângă mine și nu în ultimul rând pentru că mi-a dăruit un public care nu m-a uitat și pe care eu nu l-am dezamăgit niciodată.

Cu adâncă smerenie vreau să-L rog să mă ajute și în continuare în tot ce mai am de împlinit în această viață. AMIN!

 

S.N.J.: Vă mulțumesc, Maestre ! În numele meu și al colegilor din redacția No14 Plus minus, vă doresc ani mulți și buni !

 

 

INFO:

Ionel Voineag (n. 1 noiembrie 1950, Brăila) este un artist liric român (tenor).

 

În adolescență, la Brăila, a cântat în corul Liceului „N. Bălcescu” și a urmat cursurile Școlii Populare de Artă, unde a studiat pianul, violoncelul și chitara clasică. Tot în această perioadă a luat și primele lecții de canto, cu profesoara Dorina Șerbănescu, care a studiat, în perioada interbelică, în Italia.

Din 1969, după absolvirea Liceului, până în 1972, a fost student la secția Profesori de Muzică a Conservatorului „George Enescu” din Iași, iar din 1972 până în 1976, a fost student la secția Canto clasic, unde a studiat cu maestrul Visarion Huțu, bariton, prim – solist al Operei Române din Iași.

În 1974, a susținut primul său recital vocal, la Sala de Concerte a Conservatorului „George Enescu”, fiind acompaniat la pian de maestrul Ioan Welt.

Debutul, ca solist, în repertoriul vocal – simfonic, a fost pe 4 aprilie 1975, cu rolul Lukas în oratoriul „Anotimpurile” de Joseph Haydn, pe scena Filarmonicii „Moldova” din Iași.

La 26 iunie 1976, a debutat, ca solist de operă, pe scena Operei Române din Iași, în rolul Rodolfo, din opera „Boema” de Giacomo Puccini, spectacol care a constituit Examenul său de Licență.

La 1 august 1976 a devenit prim – solist al „Operei Române” din Iași.

La 1 octombrie 1982 a devenit prim – solist al „Operei Naționale” din București.

A susținut o bogată și strălucită activitate artistică (1970-2006).

Din 1992 și până în prezent, activează ca profesor universitar doctor la Universitatea Națională de Muzică București, Secția Canto Clasic.

Tenorul Ionel Voineag a cântat alături de cântăreți celebri, sub bagheta unor importanți dirijori, pe mari scene lirice din: Italia, Franța, Anglia, Irlanda de Nord, Scoția, Țara Galilor, Spania, Portugalia, Bulgaria, Grecia, Turcia, URSS, Japonia, Coreea (Sud-Nord), Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Ungaria, Olanda, Belgia, Luxemburg, Germania (Est-Vest), Irlanda, Elveția, Austria.

 

Familia

S-a născut într-o familie cu preocupări artistice, părinții săi fiind Ștefan și Marioara Voineag. Tatăl său, Ștefan Voineag, a fost, la rândul său, solist vocal al Orchestrei de muzică populară a Filarmonicii de Stat din Galați și al Ansamblului folcloric “Pandelașul” din Brăila; artist liric (tenor) în Corul Teatrului Muzical N. Leonard din Galați.

Este căsătorit cu Suzana Voineag, profesoră de pian. Are un fiu, Cătălin Voineag (n. 1974), regizor de teatru, operă, operetă, musical și film.

 

Studii

  • 1965 – 1969 Liceul Nicolae Bălcescu din Brăila
  • 1969 – 1976 Conservatorul George Enescu din Iași – secția Canto, clasa prof. Visarion Huțu
  • 1980 – Bursier al Acadademiei Santa Cecilia din Roma și Teatro alla Scala din Milano
  • 1980 – A studiat cu marele bariton italian de operă, Gino Bechi
  • 1982 – 1986 – A studiat cu renumitul tenor român, din perioada interbelică, Emil Marinescu

 

Activitate artistică – Cronologia carierei de artist liric

  • 1970 – 1976 membru în Corul de cameră ANIMOSI al Conservatorului George Enescu din Iași, sub bagheta maestrului Sabin Păutza.
  • 1976 – 1982 prim-solist la Opera Română din Iași.
  • 1982 – 1997 prim-solist la Opera Națională din București.
  • 1997 – 2006 prim-solist, colaborator permanent al unor importante teatre lirice din țară și străinătate.

 

Roluri de operă

  • Boema, de Puccini, rolul Rodolfo
  • Tosca, de Puccini, rolul Cavaradossi
  • Aida, de Verdi, rolul Radames
  • Macbeth, de Verdi, rolul Macduff
  • Nabucco, de Verdi, rolul Ismaele
  • La Traviata, de Verdi, rolul Alfredo
  • Povestirile lui Hoffmann, de Offenbach, rolul Hoffmann
  • Flautul fermecat, de Mozart, rolul Tamino
  • Bastien și Bastienne, de Mozart, rolul Bastien
  • Răpirea din Serai, de Mozart, rolul Belmonte
  • Elixirul dragostei, de Donizetti, rolul Nemorino
  • Lucia di Lammermoor, de Donizetti, rolul Edgardo
  • Lakmé, de Delibes, rolul Gerald
  • Evgheni Oneghin, de Ceaikovski, rolul Lenski
  • Cavalerul rozelor, de R. Strauss, rolul Tenorul italian
  • Cavalleria rusticana, de Mascagni, rolul Turiddu
  • Norma, de Bellini, rolul Pollione
  • Carmen, de Bizet, rolul Don José
  • Samson și Dalila, de Saint-Säens, rolul Samson
  • Oedip, de Stravinski, rolul Oedip
  • Oedip, de Enescu, rolul Theseu
  • Stejarul din Borzești, de Theodor Bratu, rolul Hanul cel tânăr
  • La drumul mare, de C. C. Nottara, rolul Simion Borțov
  • Marin Pescarul, de Marțian Negrea, rolul Boierul
  • Pedeapsa, de Anatol Vieru, rolul Comisul
  • Demoazella Mariutza, de Mihail Jora, rolul Barbu Lăutaru
  • Noaptea cea mai lungă, de D. Popovici, rolul Gavrilă
  • Decebal, de Ghe. Dumitrescu, rolul Bicilis
  • Motanul încălțat, de C. Trăilescu, rolul Ionică
  • Mărioara, de G.C. Cosmovici, rolul Tudor
  • Luceafărul, de Nicolae Bretan, rolul Luceafărul
  • Arald, de N. Bretan, rolul Arald
  • Golem de N. Bretan, rolul Golem
  • Eminescu, de Paul Urmuzescu, rolul Eminescu

 

Roluri de operetă

  • Crai Nou, de Ciprian Porumbescu, rolul Bujor
  • Liliacul, de Johann Strauss, rolul Alfred
  • Lysystrata, de Gherase Dendrino, rolul Lykon
  • Lăsați-mă să cânt, de G. Dendrino, rolul Ciprian Porumbescu și rolul Strauss

Repertoriul vocal – simfonic

  • J.S. Bach: Johhanes Passion
  • J.S. Bach: Matthaus Passion
  • J.S. Bach: Weihnachts Oratorium
  • J.S. Bach: Messe H Moll
  • Joseph Haydn: Anotimpurile
  • Joseph Haydn: Creațiunea
  • Joseph Haydn: Die Sieben Worten
  • W.A. Mozart: Messa H-moll
  • W.A. Mozart: Grosse Messe C-moll
  • W.A. Mozart: Misa încoronării
  • W.A. Mozart: Requiem
  • Felix Mendelssohn Bartholdy: Elias,
  • Felix Mendelssohn Bartholdy: Paulus
  • Felix Mendelssohn Bartholdy: Lobgesang
  • Beethoven: Missa Solemnis
  • Beethoven: Messe C-Dur
  • Beethoven: Simfonia a IX-a
  • Rossini: Missa Solemnnis
  • Liszt: Simfonia “Faust”
  • Gounod: Messe Solennelle
  • Verdi: Messa da Requiem
  • Puccini: Messa di Gloria
  • Mahler: Das Lied Von Der Erde
  • Dvorak: Stabat Mater
  • Dvorak: Requiem
  • Paul Constantinescu: Oratoriul Bizantin de Crăciun
  • Marțian Negrea: Requiem
  • Mircea Chiriac: Terra Daciae
  • Doru Popovici: Muzica lui Bach

 

Lieduri

A interpretat lieduri și cicluri de lieduri din creația compozitorilor: Bach, Mozart, Schubert, Schumann, Brahms, Loewe, Wolf, Listz, Beethoven, Mendelssohn Bartholdy, Chopin, Debussy, Respighi, Rachmaninov, Musorgski, Ceaikovski, Eduard Caudella, George Cavadia, Ioan Andrei Wachmann, Ludowig Wiest, George Stephanescu, Ciprian Porumbescu, Dumitru Georgescu Kiriac, George Enescu, Mihail Jora, Marțian Negrea, Diamandi Gheciu, Tiberiu Brediceanu, Achim Stoia, Nicolae Bretan, Tudor Ciortea, Valentin Teodorian, Anatol Vieru, Sabin Pautza, Vasile Spătărelu, Dan Voiculescu, Viorel Munteanu, Andrei Tănăsescu.

 

Activitate didactică

Din 1992, Ionel Voineag este prof. univ. dr. la Universitatea Națională de Muzică din București, Facultatea de Interpretare Muzicală, Secția Canto Clasic. Sub îndrumarea Maestrului Ionel Voineag au studiat sau studiază tineri artiști lirici care au deja o frumoasă carieră solistică sau care bat la porțile afirmării artistice, printre care:

Soprane: Ana Camelia Ștefănescu, Veronica Anușca, Irina Baianț, Raluca Oprea, Diana Gheorghe, Simona Neagu, Smaranda Drăghici, Simona Nicoletta Jidveanu, Luminița Andrei, Alexandra Știrban, Alina Bosovici, Florina Ilie, Cristina Chițimia, Diana Florea, Adela Lupu, Adriana Marcu, Adina Ciocoveanu, Dana Tănase, Nora Păunescu, Elena Adriana Pantazică, Alexandra Anușcă, Mihaela Mihalache, Cristina Dan, Simona Nae, Rodica Ocheșeanu, Mădălina Constantin, Eliana Pretorian, Monica Marin, Alexandra Ghelase, Mariana Mihai – Zoeter, Lidia Caloian, Loredana Rucărean, Rodica Novac, Emilia Dorobanțu, Gabriela Florea, Melania Gheorghe

 

Mezzo-soprane: Emanuela Pascu, Andra Bivol, Lăcrămioara Chihaia, Ioana Gheighiș, Georgiana Costea, Valentina Năstase, Laura Marin, Natalia Godovaniuc, Ștefania Chițulescu, Rodica Bunea

 

Tenori: Marius Brenciu, Marius Vlad Budoiu, Răzvan Săraru, Ioan Hotea, Alin Stoica, Florin Ormenișan, Adrian Dumitru, Andrei Lazar, Cătălin Mustață, Bogdan Lupea, Florin Budnaru, Andrei Mihalcea, Valentin Vasopol, Marian Someșan, Octavian Dobrotă, Corneliu Montano, Alfredo Pascu, Matei Nicolescu, Tobias Schäfer, Artavazd Zakarian, Valentin Racoveanu, Cristian Manta, Daniel Trandafir, Marius Olteanu, Andrei Manea, Olivian Andrișoaie, Andrei Găină, Adrian Tănase, Mihnea Stănescu, Mihai Popa, Vitalie Todirașcu, Giuliano Ghelasă, Ionuț Popescu, Valentin Trandafir, Andrei Petre, Alin Trifu

 

Baritoni: Yuriy Tsiple, Cătalin Țoropoc, Florin Petre, Radu Ion, Vasile Chișiu, Ioan Hotensche, Cătălin Petrescu, Marius Bălan, Fang Shuang, Alexandru Constantin, Eugen Voicu, Nicolae Lupu, Jonathan Alexandru, Răzvan Georgescu, Aurel Ioniță, Park Joo, Florin Demit, Cristian Gheorghe

 

Bași: Dan Popescu, Iustinian Zetea, Stefan Lamatic, Ion Dimieru, Octavian Crețu, Ciprian Droma, Florian Suditu, Mircea Munteanu, Mihai Teodoru, Odin Ciociea, Mircea Ene.

 

Ionel Voineag a participat ca membru în juriul unor concursuri naționale și internaționale de canto: Concursul Internațional de Canto ‘Hariclea Darclée’ de la Brăila, (pentru categoriile de vârstă 15 – 19 ani și 20 – 35 de ani); ‘Traian Grozăvescu’ de la Lugoj (Concurs pentru tenori); ‘Nicolae Bretan’ de la Cluj; ‘George Georgescu’ de la Tulcea; ‘Ionel Perlea’ de la Slobozia; ‘Mihail Jora’ de la București; ‘Sabin Drăgoi’ de la Timișoara; Președintele Juriului la Preselecția Națională a Festivalului și Concursului ‘Jeunesses Musicales’; Președintele Juriului la Preselecția Națională, organizată de Radio ‘România Muzical’ și Radio ‘România Cultural’, în vederea programării tinerilor artiști lirici, (elevi si studenți), în concertele transmise în direct de respectivele posturi naționale de radio – 2007; Membru în Comisia Ministerului Culturii, de evaluare și selecție AFCN – 2008; Membru în Juriul Național al Proiectului Zece pentru România categoria ‘Interpret Vocal’, proiect realizat de postul ‘Realitatea TV’ – 2008; Membru în Comisia Centrală de Evaluare (președintele Comisiei – Secția Canto), în cadrul Etapei Finale a ‘Olimpiadei Naționale de Muzică’ – Interpretare instrumentală, vocală, și studii teoretice: Bacău-2008.

 

Premii și distincții

  • Laureat al Concursului Național de Canto, Iași (1976)
  • Laureat al Concursului Internațional de Canto Francisco Viñas, Barcelona – Spania (1978)
  • Premiul special al Juriului la Concursul internațional al tinerilor cântăreți de operă de la Sofia – Bulgaria (1979)
  • Marele Premiu la Concursul Internațional de Canto de la Ostende – Belgia (1980)
  • Premiul Revistei Flacăra, pentru Cel mai bun cântăreț de operă al anului (1986)
  • Cetățean de onoare al Municipiului Brăila – „Pentru arta sa interpretativă și contribuția deosebită la creșterea prestigiului școlii românești de canto” (1996)
  • Medalia de onoare George Enescu (1998)
  • Medalia de aur Darclée, Brăila (1999)
  • Premiul Criticii Muzicale – Excelența discursului liric (2001)
  • Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, acordat de Președinția României (2004)
  • Doctor în Muzică al UNMB – Magna cum Laude – Specialitatea Canto Clasic (2005)
  • Medalia și Diploma de Excelență – Pentru întreaga carieră artistică, cu ocazia aniversării a 85 ani de la instituționalizarea Operei Naționale din București (2006)
  • Diploma de Onoare, cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de la înființarea, de către maestrul SABIN PAUTZA, în cadrul Conservatorului George Enescu din Iași, a Corului de cameră ANIMOSI (Iași, august 2008)
  • Medalia Jubiliară – la 125 de ani de existență a Societății Filarmonice LYRA din Brăila (2008)
  • Membru de onoare al Societății Filarmonice LYRA din Brăila (2010)
  • Membru în Comitetul Director al UNIMIR – (Uniunea Muzicienilor Interpreți din România) (2011-2015)
  • Diploma pentru întreaga activitate dedicată teatrului liric, la aniversarea a 90 de ani de la instituționalizarea Operei Naționale din București (2011)
  • Prezent în: Dicționarul panoramic al personalităților din România – sec.XX, „Who is Who” (Enciclopedia personalităților din România, prima ediție 2006 și până în prezent); ONG ECO-EUROPA – Dicționarul personalităților din România (ediția 2011)
  • Trofeul „Lya Hubic”, oferit de Opera Națională Română Cluj-Napoca – „Pentru meritele deosebite confirmate într-o lungă și fructuoasă carieră, pentru contribuția adusă scenei lirice” (2014)
  • „Diploma de excelență pentru întreaga activitate artistică” (Gala Premiilor UNIMIR – octombrie 2015)

 

Fotografii din spectacole

Alfredo (La Traviata)

 2

 

 

 Alfredo (Ionel Voineag) în La Traviata alături de  Silvia Voinea (Violetta Valery) – Opera Națională București, 1990

3

 

Rodolfo în Boema, ONR Iași, 1976

4

 

Boema la ONR Iași (1976), alături de soprana Adriana Severin

5

Boema la ONR Iași

6

Mario Cavaradossi în Tosca, alături de soprana Adriana Severin, ONR Iași

7

Don José în Carmen
8

Edgardo în Lucia di Lammermoor

9

Alfredo în La Traviata, alături de soprana Eleonora Enăchescu, Opera Națională București

10

Radames în Aida (1977)

11

Turiddu în Cavaleria rusticană

12

Luceafărul

13

 Gerald în Lakme alături de soprana Silvia Voinea, ONR București (1985)

14

     În juriul Concursului Internațional de Canto Haricleea Darclée (Brăila)

15

 

16

Alături de clasa de canto:

4 dec 2006 12 nov 2015 ATENEUL ROMAN Dupa 20 de ani  8.XI.2012 HPIM3724 HPIM3735 HPIM3738 LA PALATUL COTROCENI nov 2005 nov 2014 (2)

Dr. Simona Nicoletta Jidveanu

Soprană

Amilcare Ponchielli – Gioconda – „Cielo e mar” – IONEL VOINEAG, tenor
Giacomo Puccini – Tosca – „E lucevan le stelle” – IONEL VOINEAG, tenor
*
Giacomo Puccini – „Ch’ella mi creda” – IONEL VOINEAG, tenor
*
Giacomo Puccini – Madama Butterfly – „Addio fiorito asil” – IONEL VOINEAG, tenor
*
Giuseppe Verdi – La Forza del Destino – „La vita e inferno all’infelice” – IONEL VOINEAG, tenor
*
Giuseppe Verdi – Luisa Miller – „O fede negar potessi…Quando le sere…” – IONEL VOINEAG, tenor
*
Leo Delibes – C’est toi – Lakmé – Silvia Voinea si Ionel Voineag
*
Pascal Bentoiu – Hamlet – Monologul lui Hamlet – Ionel Voineag, tenor
*
Piotr Ilici Ceaikovsky – Evgheny Oneghin – „Kuda, kuda” – IONEL VOINEAG, tenor
*
Ordinary World – Ionel Voineag & Tică Alexe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s