Editorial

Standard

Anul 2016 a debutat cu numeroase evenimente, unele frumoase, altele triste, asupra cărora suntem datori să ne oprim și să medităm, fie și numai pentru câteva clipe. Plecarea dintre noi a compozitorului român Pascal Bentoiu a reprezentat pentru mine (și, sunt convinsă, nu numai pentru mine) un motiv de mare mâhnire. Am pierdut nu numai un excepțional muzician, dar și un om a cărui noblețe sufletească, inteligență și generozitate sunt…rare.

Mă simt prea neînsemnată pentru a vorbi despre Pascal Bentoiu, pentru a încerca, mpcar, să realizez un portret. În schimb, pentru că am parcurs recent Imagine și sens, una dintre lucrările teoretice ale compozitorului, vă propun spre lectură și meditație un scurt fragment din acest volum.

Despre muzica contemporană și serendipity

Omul de știință, când procedează la un experiment, urmărește mai totdeauna o linie logică preventivă. El caută proprietăți ale materiei pe care le bănuiește, pe care raționamentul său i le înfățișează ca probabile. Chimistul și fizicianul construiesc o aparatură extraordinar de complicată și costisitoare pentru a verifica date pe care le presupun, pe care calculul sau logica inductivă sau pur și simplu intuiția li le-au furnizat. 

Astronomul care se deplasează în terenuri nelocuite pentru a cerceta fenomene celeste neobișnuite (eclipse, ocultații) știe prin calcul că acolo și numai acolo le va putea observa. Biologul supune ființele vii la certe experimente pentru a verifica o ipoteză asupra unui comportament.

În terminologia științifică anglo-saxonă, s-a ivit de curând curiosul termen de serendipity, făurit de la numele unui prinț din basme, Serendip, care pornise să navigheze pe mările lumii, convins că oricum va găsi ceva. Acest termen desemnează comportarea celui care adună date fără un scop anume. Ca și științele exacte, experimentul – în muzică – trebuie să aibă și elun scop, care nu poate fi simpla așteptare de a vedea „ce iese” sau „cum se comportă materialul”. Aceasta este serendipity și, ca și în cazul prințului din poveste, va duce numai fortuit la unele descoperiri. 

Adevăratul experiment în muzică trebuie să urmărească verificarea unei ipoteze, care nu poate fi  alta decât un efect psihic prezumat, un sens (oricât de neobișnuit, dar sens) întrevăzut de compozitor și pentru transmiterea căruia el pune în acțiune mijloace neuzuale. Iar dacă efectul este provocat (muzicianul, fiind primul său ascultător, își dă perfect seama) atunci experimentul  a fost reușit. Dar simpla manipulare fără scop a materialului, oricât ar fi de savantă, nu este experiment. Nici în știință, nici în artă. Omul de știință, ca și artistul, își pot oferi plăcerea să caute (eventual să se joace cu materialul) oricât – dar dacă primul nu își permite să iasă în public decât după ce are niște rezultate, fie și parțiale, artistul ar trebui să aibă decența de a face la fel. 

(Pascal Bentoiu, Imagine și sens, Editura Muzicală, București, 1973)

Ne îndreptăm gândurile spre Maestrul Pascal Bentoiu, cu dragoste și recunoștință.

Odihnă veșnică!

Veronica Anghelescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s