Gala de Operetă „Ion Dacian”

Standard

1

În seara zilei de 4 februarie 2016, Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian”, care anul acesta a împlinit 25 de ani de existență, în parteneriat cu Muzeul Național Cotroceni, a organizat un concert-spectacol desfășurat într-un cadru intim și cochet în Sala Cerchez a Muzeului.

Soliștii, Corul și Orchestra Teatrului de Operetă și Musical „Ion Dacian”, sub bagheta dirijorului Lucian Vlădescu, înconjurați de melomanii prezenți în număr impresionant, au susținut un concert care a reunit cele două dimensiuni artistice consacrate: opereta și musicalul. Repertoriul, alcătuit din pagini celebre ale unor cunoscuți compozitori români de gen, incluzând arii din cele mai renumite operete, a debutat în cantabilele sonorități dendriniene cu Uvertura la opereta „Lăsați-mă să cânt”. Orchestra a reușit prin suplețe, sonorități calde dar precise și profesionalism, să evidențieze povestea acestui opus – momentul culminant din viața compozitorului Ciprian Porumbescu care s-a luptat pentru fondarea unei culturi muzicale naționale. Aceleași atribute le-am regăsit mai apoi, în aria și duetul aceleiași operete, respectiv aria „Tu…” interpretată de Doina Scripcaru și duetul „Te iubesc” sub interpretarea sopranei Eugenia Ilinca (rolul Berthei) și a tenorului Anton Zidaru (interpretându-l pe Ciprian).

Un alt moment special al operetei lui Dendrino, construit pe baza unei melodii nobile și cuceritoare ce pune în valoare limbajul muzical izvorât din folclorul românesc, a fost evidențiat în interpretarea duetului „Nu-i bai” de către Gabriela Daha (Suzana) și Valentino Tiron (Nastasi). Din opereta compozitorului Florin Comișel – „Răspântia”, ariile impresionante, cu un caracter istoric puternic, respectiv – „Îți doresc mult noroc” (solistă Daniela Vlădescu) și „La răspântie de drumuri” (interpretată impecabil de Ștefan Popov), cât și duetul „N-ar fi rău dac-ar fi bine” (soliști Raluca Ciocă și Ștefan Popov, moment în care arta cântului s-a îmbinat cu jocul actoricesc), au încântat publicul prezent. Mai presus de o interpretare calitativă, clară, în care este respectată partitura, se află – lucru care s-a observat pe tot parcursul concertului – entuziasmul cu care acești muzicieni cântă fiecare sunet, fiecare frază. Energia pe care o transmit este contaminantă. La punerea în valoare a acestor virtuți a avut o contribuție majoră dirijorul Lucian Vlădescu, energic, clar, sugestiv în gesturi, în mod evident extrem de pasionat de repertoriul creației românești de operetă.

În sfera Musicalului, „Lecția de canto” din opusul „Examene, examene” al renumitului muzician și compozitor Marius Țeicu, prezent în sală, a fost pusă în valoare prin interpretarea deosebită a sopranei Gladiola Nițulescu-Lamatic și a muzicienilor Operetei Ion Dacian. Momentul cu doză maximă de umor al serii a fost reprezentat de aria „Avocat ca mine” din același musical, în interpretarea spectaculoasă în rolul unui avocat cu “statut” ironic, dar comic prin situație, a solistului Emil Spătaru. În ritm de tango, sub deviza: „când n-ai nimic în buzunar ești mai bogat pentru că poți visa, replică din duetul „Un nebun a spus o vorbă” al operetei „Soarele Londrei” de Florin Comișel, soliștii și orchestra parcă respirau frumosul… frumosul dat de sunete. Nu a fost un moment de entertainment, ci o reflecție asupra bogăției de sensuri pe care ne-o dă muzica. Nuanțele cu valențe estetice în sfera umorului, în spiritul Greciei Antice, și-au făcut simțită prezența în duetul „Calypso”, din opereta „Lysistrata” de Gherase Dendrino. În rolurile potrivit asumate de soliștii Operetei, soprana Mediana Vlad și baritonul Cătălin Petrescu, vocația de muzician și-a dat mâna cu cea de actor. Nu în ultimul rând, cu o sonoritate caldă, susținută muzical și datorată unei dicții rafinate, Corul Operetei și-a făcut simțită prezența, interpretând scena de dans și cor din opereta „Leonard” de Florin Comișel.

Finalul concertului s-a armonizat cu sprinteneala grațioasă și elemente din folclorul tradițional românesc prezente în opusul „Ana Lugojana” de Filaret Barbu, în interpretarea solistului Daniel Madia și a Corului Teatrului de Operetă și Musical Ion Dacian, în care cel din urmă, transfigurat, a sunat efectiv ca un taraf bine acordat și omogen.

Așa cum marele compozitor George Enescu afirma: „publicul nostru se simte atras spre soliști. Solistica atrage prin caracterul ei de sportivitate, publicul urmărește cu emoție pasajele de virtuozitate și de acrobație tehnică”, și publicul participant la acest concert-gală a fost încântat, surprins, grație muzicii și artiștilor. Nu în ultimul rând, aș vrea să subliniez faptul că publicul român este unul admirabil, cunoscător și deosebit de muzical. În cadrul acestei gale, Muzicienii-actori, obișnuiți cu acest dublu statut în spectacolele de la operetă, în care sunt înconjurați de decor și lumini, s-au transpus în cu totul și cu totul alt rol: rolul interpretului-solist care, fără “recuzită”, a reușit să evidențieze și să transmită publicului frânturi de poveste din cele mai celebre operete și musicaluri românești.

Fiecare lucrare muzicală are un sens. Marea satisfacție artistică apare în momentul în care găsești cheia potrivită a acestuia. Atunci lucrarea se transformă în emoție, lăsându-ți libertatea de a pătrunde în intimitățile ei. Privilegiați în acest sens sunt muzicienii – cu rol de emițători. Ei au ocazia de a găsi cheia și de a povesti publicului – receptorii, sensul muzicii!

Ioana Hrior

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s