Omagiu Columnei infinite – Constantin Brâncuși 140

Standard

Eu nu sunt nici suprarealist, nici baroc, nici cubist; şi nici altceva de soiul acesta; eu, cu noul meu, vin din ceva care este foarte vechi… ” – astfel își autodefinea Constantin Brâncuși stilul. Căutarea perpetuă și desăvârșirea operelor prin esențializare sunt trăsături definitorii ale artistului. Deloc unice, acestea l-au condus însă către un rezultat inedit, spre forme atipice care încântă și-l determină pe cel ce le privește să mediteze asupra sensului lor. ”Iubesc tot ceea ce se înalţă”– afirma Brâncuși. Sculpturile sale sunt mărturii ale acestei iubiri, iar găsirea celei mai potrivite forme pentru redarea ei determină unicitatea artistului.

La 140 de ani de la nașterea sa, Muzeul Național ”George Enescu” din București, în colaborare cu Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România îi dedică un concert, dovadă a impactului pe care opera sa o are în continuare asupra celorlalți artiști, a legăturii strînse dintre arte și a scopului lor comun. Membrii ansamblului devotioModerna condus de compozitoarea Carmen Cârneci au redat căutările a șase creatori români concretizate în tot atâtea piese muzicale, realități sonore individualizate: Satya de Violeta Dinescu, Sonorități și Nu-mă-uita VI de Ulpiu Vlad, Fum de Doina Rotaru, Hesperide de Carmen Cârneci, Un altra ciaccona de Mihaela Vosganian și Studiu pentru ”Columna infinită” de Corneliu Dan Georgescu. Sonoritățile instrumentelor soliste – Cristian Buciumaș – fagot, Raluca Stratulat – vioară, Cristian Mancaș – clarinet, a duo-urilor și ansamblului alcătuit din soliștii enumerați alături de Valentin Ghita – oboi, Dan Cavassi – violoncel, Mihai Murariu – pian și Alexandru Badea – percuție au fost dedicate sculptorului român, în încheierea concertului fiind prezentată o piesă inspirată chiar de una dintre creațiile sale, Columna infintă. Constantin Brâncuși a fost evocat și printr-un montaj de imagini ale operelor lui și a unor aforisme proprii ce au însoțit fiecare piesă muzicală. Datorată graficianului Horia Nițu, componenta vizuală a concertului (proiecția video) a subliniat scopul acestuia, aducîndu-l mereu în prim-plan pe artistul român. Gândurile, ideile sale s-au dovedit a fi aplicabile nu doar sculpturii, ci și muzicii: ”Înălţimea în sine a unei opere nu vrea să vă spună nimic. Este întocmai ca lungimea unei bucăţi muzicale. Insă proporţiile interioare ale obiectului – acelea vă spun Totul.”

În concluzie, întreg concertul a constituit un moment de meditație asupra acestor gânduri, asupra artei și a scopurilor atinse fie de către compozitori (așa cum s-au făcut ele cunoscute prin intermediul programului de sală și interpretării propuse), fie de către cel căruia i s-a dedicat acest eveniment. Piesele prezentate au devenit ”sculpturi” sonore, iar creații precum Columna infinită, Muza, Domnișoara Pogany, Sărutul, Rugăciunea, Masa tăcerii s-au perindat și ”dematerializat” odată cu încheierea fiecărei piese muzicale. Seara de 27 februarie 2016 a constituit, astfel, un adevărat omagiu sonor și vizual adus lui Constantin Brâncuși. Se cuvin mulțumiri tuturor celor implicați în această frumoasă inițiativă. Felicitări!

Irina Nițu

devotioModerna 02

Anunțuri

Un răspuns »

  1. Straniu destin … Constantin Brancusi

    Colaj literar Dr. Nikolaus Mühle, Bucuresti 1970
    Arhiva diapozitive Dr. Nikolaus Mühle

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s