Virtuozitate și excelență

Standard

Iubitorii muzicii simfonice au celebrat ieșirea din iarnă printr-un concert susținut de Filmarmonica de Stat Transilvania, vineri, 26 februarie. Repertoriul a fost alcătuit din lucrări romantice: Hector Berlioz – Uvertura Carnavalul roman, op. 9; Niccolò Paganini – Concertul pentru vioară nr. 1, op. 6; Piotr Ilici Ceaikovski – Simfonia Manfred în si minor, op. 58, dirijate de Alexander Walker. Solista serii a fost violonista Ioana Goicea.
Încă din timpul primei piese interpretate s-a remarcat talentul și dedicarea dirijorului, în ciuda faptului că mișcările sale ar fi putut părea dezordonate pentru un necunoscător. Artistul a știut să scoată în evidență pasajele cantabile; linia oboiului a fost frumos condusă, rămânând în memoria auditoriului.
După acest debut promițător a urmat elementul consistent al spectacolului, și anume concertul pentru vioară și orchestră. Este binecunoscut faptul că lucrările lui Niccolò Paganini reprezintă un etalon în ceea ce privește dificultatea în general și precizia modului de atac în particular. Din acest punct de vedere, solista a impresionat întreaga sală, captând atenția publicului indiferent de nivelul de pregătire.
Cu toate acestea, în prima parte a concertului s-a grăbit, neacordând suficientă atenție dirijorului. Din cauza aceasta, au fost câteva momente asincronice, cu precădere pe cadențele de final de frază, la care orchestra ajungea după solistă.
În cea de a doua parte, situația s-a îmbunătășit considerabil, tandemul rezultat fiind dictat de partitură. Preluarea temei de către orchestră a decurs cum nu se putea mai firesc. Din nefericire, prima intrare a trompetei a fost nesigură, fapt ce s-a făcut simțit și în rândul publicului.
La final, spectatorii s-au ridicat în picioare pentru a-și exprima aprecierea față de solistă, dirijori și restul artiștilor. Cea dintâi a ieșit de mai multe ori la aplauze, i-au fost înmânate flori, după care a susținut un bis. Momentul a fost pe placul publicului, urmând o nouă serie de aplauze.
După o scurtă pauză, orchestra și dirijorul au revenit pe scenă pentru a interpreta Simfonia Manfred, utlima lucrare a serii. Aceasta a încununat glorios întreaga prestație a instrumentiștilor. La final, în vreme ce publicul aplauda fervent, dirijorul a închis partitura simfoniei, ridicând-o deasupra capului spre public. Gestul său de o înduioșătoare modestie a avut darul de a-i încânta pe oameni și mai mult. Nu doar Paganini ar fi fost mândru de concert, ci și Ceaikovski.

Diana Săsărman

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s