Dirijatul din pasiune cu Vlad Mateescu

Standard

1Dragi prieteni, vă las să-l descoperiți pe Vlad Mateescu, managerul şi dirijorul orchestrei Filarmonicii Paul Constantinescu din Ploiești, lecturând rândurile următoare întru-un interviu extrem de interesant:

      În cei doi ani doi ani în care am fost colegi la Master ne-am cunoscut destul de bine, dar nu într-atât de bine încât să știu tot ce ai realizat până în momentul acela. Mi-l poți prezenta mai pe larg pe colegul Vlad Mateescu?

Cel mai greu lucru pe care mi-l poate cere cineva, coleg sau prieten (prieten în cazul tău) este să vorbesc despre mine. Întotdeauna mi-a fost foarte greu. Nu pot să spun decât că sunt născut în anul 1987 şi am urmat cursurile Colegiului de Artă Carmen Sylva din Ploiești la secția pian. Țin minte cum părinții şi apropiații au încercat deseori să mă determine să renunț la această școală nu pentru că nu aveam performanțele necesare, ci tocmai pentru că muzica nu oferă un viitor sigur, cel puțin în România. Aşadar, în ultimul an de liceu am luat decizia de a da admitere la Conservatorul din Bucureşti la Secția Dirijat Orchestră sub îndrumarea maestrului Cristian Brâncuşi. Atunci am început să observ cu adevărat ce înseamnă viața şi cât de corectă este. Deși am intrat primul la această secție, am simțit că ceea ce avea să urmeze nu era tocmai simplu. Au urmat stagiile de orchestră din cadrul Facultății, ore pe care recunosc, nu le-am frecventat, doar pentru simplul fapt că era o pierdere de timp şi nimeni nu îşi dădea interesul. În anul doi de facultate am înființat Asociația Culturală Momentum sub egida căreia au luat ființă un cor, un band (cover şi jazz) şi cel mai important…o orchestră de cameră. Acesta a fost momentul de cotitură din viața mea, când am decis să îmi urmez visul de a dirija orchestra, fără a avea vreun sprijin material sau moral (exceptând părinții). În tot acest timp, pe lângă cursurile de muzică am urmat şi cursurile de leadership susținute de Network 21. Am luat legătura cu Compania Ove, care la acel moment dorea să promoveze tinere talente. Ei au venit cu sprijinul material, s-a închiriat Sala Radio, s-au găsit fondurile pentru afișe, reclame, onorarii orchestră, transport, repetiții şi astfel am susținut primul concert în adevăratul sens al cuvântului (nu la facultate) ci într-o sală de spectacole plină ochi. Am urmat cursurile de Master tot sub îndrumarea maestrului Cristian Brâncuşi, dar şi cu alți profesori printre care Horia Andreescu, Konrad von Abel şi Enrique Garcia Asensio (toţi fiind discipoli ai Marelui Maestru Celibidache). M-am îndrăgostit de stilul lui Asensio, stil care am văzut că are mare succes în fața orchestrei.

Să vorbim acum despre dirijat. Eu cred că dirijatul se face din pasiune. Cum ai ajuns să faci dirijat, cum ţi-ai descoperit această pasiune?

Ai dreptate. Din pasiune. Din pasiune pentru muzică, pentru oameni, pentru scenă, pentru dragoste şi libertate. Nu cu mult timp în urmă am început să implic totul în arta dirijatului, inclusiv viitoare mea familie, cerându-mi prietena de soție într-un concert dirijat de mine în cadrul Festivalului Elenismului din România (proiect realizat de Uniunea Elenă din România, al cărui membru sunt, unde de altfel am şi crescut, iar cu timpul am înțeles ce avea să însemne inima de român şi sufletul de grec) şi Asociația Culturală Momentum – Orchestra Momentum. Aş vrea să fac mențiunea că după ce am susținut acest concert, orchestra Momentum avea să-şi desfășoare activitatea sub egida Districtului Rotary 2241 România- Moldova. Pe lângă mama, au fost unii oameni care au crezut în mine necondiționat, deși nu înțelegeau acest fenomen foarte bine. Este vorba despre Martha Maria Mocanu (guvernator Rotary) alături de care am susținut mai multe turnee, ba chiar un turneu Symfolk împreună cu Ducu Bertzi şi Mihai Neniţă, dar cel mai important şi cel care mi-a fost mai mult decât un prieten după ce tatăl meu a murit când aveam 14 ani este Dragoş Gabriel Zisopol care mi-a fost mai mult decât un tată. A fost cel care a crezut  şi crede în mine mai mult decât am crezut eu fiind un model pe care orice copil şi l-ar dori şi îi mulțumesc pentru asta.
        Care crezi că este starea generală a dirijatului în România şi în Occident?
Din păcate, în România dirijatul în general este văzut ca pe o meserie pe care mulți nu o înţeleg. Aici dacă ai un marketing şi o publicitate bine pusă la punct vei reuși. În Occident se pune  mare accent pe performanță, detaliu şi suflet. În schimb, sufletul de regăsește din plin în România. Mulți soliști de nivel înalt cu care am discutat  au recunoscut faptul că atunci când cântă în România simt că pot transmite cu ușurință sentimentele. Ceea ce îmi doresc cel mai mult  de la dirijat este să ating acea performanță, conștiinciozitate, ambiție (mai mari decât până acum) împreună cu sufletul, speranța şi dragostea.

       M-am bucurat când am aflat că ai obținut postul de manager al Filarmonicii din Ploieşti. La management erai unul dintre cei mai buni studenți. Cum te simți în noua postură şi cum vezi acest rol prin ochii unui tânăr?
La management eram unul dintre cei mai buni datorită acelor cursuri de leadership pe care-ţi spuneam că le-am urmat. Noua postură de manager, la 28 de ani, cel mai tânăr director şi dirijor al unei Filarmonici, nu este deloc ușoară. A trebuit să demonstrez în 4 luni de interimat că pot şi merit să fiu acolo şi cred că am reușit deși mai este mult de lucru să readuc spectatorii în sală, să se simtă la fiecare eveniment ca la unul de gală, ca la un bal: primire cu degustare de vinuri, hostess, produse pe cofetărie-patisserie, etc. În orice caz, sunt onorat să lucrez alături de oameni la care mă uitam cu admirație încă din școală. Sunt extraordinari, cu personalități diferite, cu speranța şi mai ales cu dorința de a fi performanți. Sunt mândru să fiu în conducerea uneia dintre cele mai importante Filarmonici din România. Eu îmi urmez viața după motto-ul: Ceea ce faci în viață are ecou în eternitate şi îmi doresc să aduc Filarmonica la nivelul orchestrelor din Germania, Austria dar cu sufletul şi naturalețea românească.

    Am observat că în ultimul timp Filarmonica din Ploiești organizează concerte de jazz, muzică ușoară şi muzică populară în afara celor simfonice. În ce direcție se îndreaptă muzica în general şi Filarmonica din Ploiești în particular?
Filarmonica Paul Constantinescu are în componență şi Orchestra Populară Flacăra Prahovei. Organizăm multe spectacole în general, nu neapărat de jazz, de muzică populară şi simfonică. Avem evenimente pe care le organizăm împreună cu Teatrul Toma Caragiu, încercând să îmbinăm mai multe arte într-un singur spectacol. Dorim să oferim publicului exact ceea ce își dorește atunci când ajunge în sala de spectacole a Filarmonicii. Relaxare, spectacol, fără a face rabat de la profesionalism şi educație muzicală.

      Jazzul este una din pasiunile tale. Îmi poți spune mai multe despre muzica de jazz?
Jazzul este o muzică ce mă relaxează. Filarmonica din Ploiești organizează anual Festivalul Internațional de Jazz – orașul Ploiești fiind şi primul oraș din România care a organizat un festival de jazz, un club de jazz în 1969, urmând a se realiza 3 ediții la Ploiești, după care a fost „mutat” la Sibiu. Din 2005 a reluat activitatea Festivalului aducând mulți „monștri sacri” pe scenele din Ploiești.

      Ca dirijor şi manager presupun că e mult mai ușor (dar şi mai greu) să programezi concertele. Ce criterii folosești în alegerea soliștilor şi a dirijorilor pe care îi inviți la Filarmonică?
Este mai ușor să le programez, e clar, dar nu e un etalon. Trebuie să țin cont de drumul pe care vrea să-l urmeze Filarmonica, trebuie să mă adaptez unui program elaborat, şi, cum spuneam, mai sus să nu fac rabat de la profesionalism. Pentru asta țin să mulțumesc colegilor din orchestra simfonică pentru înțelegere şi mai ales pentru interes. Sincer să fiu, a doua întrebare îmi dă insomnii de ceva timp. Sunt un tip foarte ambițios şi îmi doresc performanțe peste tot. Mi-ar plăcea foarte mult ca Filarmonica din Ploiești să ajungă la nivelul Berlinului (știu… un vis aproape imposibil). Cum spuneam, am vise mari şi încrederea că se pot realiza. În orice caz, ceea ce își dorește un dirijor este să devină la rândul său un model pentru alții.

     Vlad Mateescu, îți mulțumesc pentru amabilitatea acordării acestui interviu şi îţi doresc ca toate visele să ți se îndeplinească!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s