Învățător de nevoie

Standard

1

ÎNVĂŢĂTOR DE NEVOIE

După Paști, pe o vreme ploioasă, Iraclie a plecat la Vatra Moldoviței pentru a se angaja ca meditator la copii celui ce-l solicitase astă toamnă.

Ajuns în localitatea dintre obcine,  după ce părăsi drumul sătesc, apucă pe o uliță strâmtă cotită și glodoasă, “încât abia străbătui prin ea și era cât pe-aci să-mi rămână o ghiată în noroi”29, iar la capătul ei dete de casa preotului ce-l căuta.

Poarta ogrăzii acestuia era de leațuri putrede care se țineau laolaltă datorită unor nuiele împletite printre ele și se sprijinea pe niște pari, în loc de stâlpi.

Uitându-se în “gospodărie”,  Iraclie află același noroi ca pe uliță și nu a reușit să facă distincția dintre grajdi, cocină, coteț  sau locuința preotului  “putred de bogat, căci avea herghelie de cai și cireadă de vite albe”30, stână de oi, însă era zgârcit pâslă.

În cele din urmă, în incinta împrejmuită  descopera un adăpost uman, cu o prispă mică și ferestre joase, iar “geamurile sparte erau înlocuite cu niște țolinci făcute boț”31.

 

Preotul, văzându-l cum se chinuie să dezlege “încuietoarea” porții i-a ieșit în cale.

“Era numa-n cămașă, dar cam lungă, deși nu de ieri, de alaltăieri schimbată; descins, desculț, cu neexprimabilele suflecate până la meredianele pulpelor și cu capul gol, părul și barba ținută republicană…

În gură avea pipă, dar pipa căreia oamenii nu-i ziceau nici pipă, nici lulea, ci ciubeucă.

Văzându-l îl cunoscui.

– Stăi!  Zise el către mine. Ți-oi deschide eu!

Îmi deznodă încuietoarea și eu, intrând pe poartă, se înțelege, îi sărutai, nu știu, dreapta sau stânga, dar aceea simții că trebuie să fie un econom rațional, care începe îmbunătățirea ogorului de la grijirea chiar cu propriile-și mâni…

– Apoi am venit, zisei eu, să primesc propunerea dumitale de astă-toamnă și să-ți învăț copiii!

– Așa? Și după o pauză, în care se părea că gândește ce să-mi spună și scuipând de câteva ori:  tfuuu! tfuuu! Zise, cu un glas ce nu putea fi altul decât acela ce-i permitea ciubeuca încleștată între dinți:

– D-apoi, atuncea te fuduleai și ziceai că n-ai când!

– Atuncea, într-adevăr, n-aveam când, dar acuma am!

– Hm, o fi, poate și așa! Dar intră în casă!

Intrai, însă cum? Pragul ușii era înalt și ușa joasă. Eu, cam înalt, trebuii să mă fac o sigmă grecească, ca să trec prin ușă.

 

În casă, după cât puteam vedea la zarea ferestrelor descrise mai sus, foiau copii de toate calibrele, mici și mari.

Sat bucovinean

Unul, acum băiețandru, cu pipa în gură, ședea în cotruț, lângă horn, iar, cum mi se păru, preoteasa cu un prunc în brațe, pe cuptor…

Nici una, nici două, preotul, îndreptat către preoteasa de pe cuptor, îi zise:

– Dumnealui vrea să-ți fie dascăl la băieți, e feciorul lui badea Tănase de la Sucevița, de care-ți spusesem as-toamnă că i-am întâlnit, și apoi, întorcându-se spre mine, fără a mă pofti întâi ca măcar să șed undeva, îmi zise:

– Apoi, ce-mi ceri?

– Da, câți copii voi avea de învățat?

– Pe Andrei și pe Alexa! Așa-i preoteasă?

– Da, copilele nu? și pe Ileana și pe Zamfira, răspunse preoteasa.

– Ei, nu știu, răspunse popa cam oțărât, la ce mai trebuie și fetelor carte? Dar tu ai știut carte? Și tot te-ai măritat și ești încă și preoteasă! Ș-apoi, scuipă de câteva ori, tfuu! tfuu! Că-i era, poate, ciubeuca pe sfârșite.

– Acuma, preote, e altă lume, zise preoteasa de pe cuptor, strângându-și copilul la sân. Nici tu n-ai știut prea multă carte când te-ai popit!

– Dară, îi curmă preotul vorba, tu știi! Ei, fie și copilele!

– Apoi, ce mi-i cere? Zise el întorcându-se, iarăși, spre mine. Ce mi-i cere pentru patru copii, da nu-s mari!

Ultimele cuvinte le apăsă, ca să-mi deie, poate, a pricepe să nu cer mult, ci numai potrivit cu mărimea copiilor.

 

Claia de copii steteră toți cu gurile căscate și se uitau, cu oareșcare frică, la mine, gândindu-se că ce oare o să fie cu dânșii!

Să-i răspund popii ori mai bine să tac și să-mi iau ziua bună? Stătui ceva pe gânduri.

– Da șezi, domnia ta, zise preoteasa de pe cuptor și spune preotului ce socoți.

– Ce să fac? Gândii eu. Testemoniul cela îmi trebuie și până la ferii doară nu-i o vecie!

– Apoi, părinte, eu îți las plata în voia dumitale. Copiii i-oi învăța până la postul Sântă-Măriei, dar să-mi dai atunci o mărturie că i-am învățat și peste iarna trecută, căci am, iarăși, să mă duc la școală și-mi trebuie o asemenea mărturie!

Popa, trăgând cu degetele încârjobate prin barbă și apoi mai scuipând de câteva ori: tfuu! tfuu!, lucru ce, după câte observai, făcea el totdeauna când gândea ceva, zice:

– D-apoi învăța-i să știe atâta, cât i-ai fi fost învățat și peste iarnă?

– D-apoi aceasta atârnă de la cap, ce cap au copiii?

– Cap? Îmi căzu popa-n vorbă, scuipând de vreo două ori, cap? Ha, ha, cap au ei bun, slavă Domnului! Copiii mei îs toți cu cap, că-s, doară, ai mei! Și-apoi degetele prin barbă și câteva tfuu! tfuu!

– Mi-oi da toată silința! Zisei eu. Că eu am mai învățat copii și a fost bine…

 

– Apoi, spune, ce mi-i cere pentru patru copii? Mărturia ceea ți-oi da-o și-oi pune pe ea și pecetea bisericii, a sfintei mânăstiri cu hramul Buneivestiri, făcută de un Vodă, după care și numele pusei băietului celuia (mi-l arătă colo pe pat), adică Alexa, că s-a născut spre ziua… tfuu! tfuu!… lui Alexiu, omul lui Dumnezeu, așa-i preoteasă?

Preoteasa înclină din cap. Mânăstirea a făcut-o nu Alexi, ci Alexandru cel Bun!

– Apoi, părinte, răspunsei eu cu modestie, mi-i da măcar trei sorcoveți, adecă un leu de argint de lună și de cap!

Tfuu! tfuu!, grebla prin barbă și-apoi zise:

– Cam scump, nu știu cum să-ți zic, domnule sau fiule?

– Zi-mi, fiule!

– Apoi, cam scump, fiule! Copiii nu mari și numai de la azbuchi încolo… cam scump, cam …tfuu! tfuu! … prea scump! Dar ți-oi da câte un sorcoveț pe lună și de băiat și de copilă, tot una; apoi și mâncare și gazdă.

– Fie, părinte, răspunsei eu, că nu mi-i așa de plată, cum mi-i de mărturie!”32.

După ce preotul îi improviză o cameră de dormit ce ținea loc și de școală, într-un așa zis foișor, popa făcu un pat, din câteva scânduri ce se sprijineau pe” păruți bătuți în pământ”33, îl umplu cu fân, peste care puse un țolișor, o perină și mai aduse o masă invalidă, pentru a învăța cei patru copii ai săi.

Iraclie boteză această improvizație, în  care învățau Az, Buki, Vide Glagoli, doi școlari gușați, retardați și două fete istețe, Academie.

După împlinirea a patru luni de învățătură, preotul îi dete banii pentru care se tocmise, însă refuză să-i elibereze certificatul solicitat.

 

Derutat junele învățător de ocazie s-a plâns lui Fanciscus Palffi de Poliany, c.r. Silvarius ac Geometer, cu care se împrietenise în timpul șederii sale la Vatra Moldoviței.

Forestieru, furios nevoie mare pe preotul satului care nu-și ținuse făgăduința, îi dădu lui Iraclie certficatul de bună purtare pentru a-și continua studiile liceale și puse și pe primarul comunei să-l semneze, iar în secret i-a pregătit și “o răzbunare minunată”34.

În toamna anului 1844, cu ajutorul financiar și  de suflet al forestierului Francescus Palffi de Poliany, din Vatra Moldoviței, Iraclie se reînscrie în clasa a VII-a la Staats-Obergymnasium din Cernăuți, iar în vara lui 1846 a absolvit-o pe a VIII-a.

După terminarea liceului,  Iraclie, îmbrăcat ca atunci când a mers în pețit, a plecat într-o călătorie de plăcere, mai îndelungată, prin țara de Sus a Moldovei, botezată de austrieci Bucovina.

Colindând satele presărate printre obcinele Carpaților Răsăriteni, proaspătul bacalauriat a cunoscut mai bine viața muntenilor și locurile de baștină ale antecesorilor săi.

Paul Leu

2

N O T E

  1. Iraclie Porumbescu, Amintiri, ibidem, p. 158.

 

  1. Ibidem, 147.
  2. Ibidem, p. 148.
  3. Ibidem, 148-151.
  4. Ibidem, 151.
  5. Ibidem, vezi: O răzbunare minunată, 156-16

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s