Pe note mai… ușoare

Standard

12814080_1040125512711509_6762158488442385252_nÎn prima ediție a rubricii noastre v-am spus cine sunt și am făcut o descriere, muzicală, a felului meu de a fi și a modului meu de a gândi.

Bine ați revenit la dialogul nostru muzical lunar, de la glasul muzicii ușoare la suflete de melomani.

Cum mă simt azi? O melodie veselă, cu armonii proaspete de primăvară, ilustrează ce simt eu față de el, Sufletul imaginar care vibrează pe aceeași frecvență. Ce simt eu în prezența oamenilor frumoși: o înmărmurire soră cu evlavia, un respect ce-mi îngenunchează inima în ascultare.

Am ales melodia despre care vreau să vă vorbesc astăzi datorită impactului emotional pe care textul l-a avut asupra mea și pentru a vă comunica faptul că acesta va fi criteriul de selectare al melodiilor și în nici un caz data de lansare. Această melodie este lansată pe 11 martie, se poate spune deci că ”e melodie nouă” și că vorbim de ceva ”la modă”. E o pură întâmplare, vă asigur. Însă profit de asta pentru a spune că, din punctul meu de vedere, a fi cântăreț nu ține de numărul de melodii care sunt hit, ci de emoția pe care o anumită melodie o oferă publicului. Toată lumea știe de ”Tărăncuță, tărăncuță”, ”Drumurile noastre”, ”Fotoliul din odaie”, ”Să mori de dragoste rănită”. Dar asta nu îi face pe CRBL, Delia, Smiley sau pe Andi Grasu soliști mai puțin valoroși decât Angela Similea, Dan Spataru sau Mirabela Dauer.

Mi-am trăit adolescența ascultînd Michael Jackson. Desigur, rămâne un monstru sacru al muzicii internaționale din toate timpurile. Dar câți adolescenți îl mai ascultă acum pe vestitul MJ? Muzica ușoară ține de emoția pe care o îmbini cu acordurile și textul, de persoana care crezi că îți cântă o anumită melodie sau căreia ți-ai dori să i-o cânți. De cât de bine simți că te cunosc pe tine textier și compozitor.

Melodia de astăzi este portretul omului ideal, cum rar întâlnești. Nici dacă le-aș fi scris eu (modestă, așa cum mă aflu) versurile nu ar fi putut descrie mai fidel ceea ce poate fi un om și sentimentele pe care le poate inspira celor din jur.

Frumusețea particulară a unui cantautor este că simte, simultan, și textul și muzica. Solistul este cel care apare la interviuri, cel căruia i se pun întrebări despre piesă, iar un cantautor nu va putea nicicând să spună: ”nu am scris eu versurile, deci nu cred în asta, eu sunt doar cântărețul.” Un cantautor își va asuma mereu, responsabil, mesajul piesei pe care o transmite lumii și emoția pe care o oferă publicului prin acordurile alese.

La fel ca un scriitor. Căci scriitorul este, până la urmă, doar un solist mut. Ce cântă prin vorbe.

12045583_1040133182710742_4363945198041633192_o

Din punctul meu de vedere în melodie nu e vorba de fluturi in stomac, deși poate la prima vedere așa pare. De obicei ideea de fluturi în stomac implică oarecum și teama unei iubiri neîmpartășite. Mie însă, la melodia asta, îmi place și tempoul, crescendoul care îmi aduce aminte de Boleroul lui Ravel, urletul iubirii împlinite, perfecte, hrănitoare și evolutive. Gândul că iubirea pe care o primești te întregește ca ființă și îți dă posibilitatea să devii creator, să oferi lumii emoții. Sau fluturi, să spunem.

11261938_1040110899379637_5024264699454703127_o

Textul întreg ar putea fi citat oricând, fiecare vers este o metaforă în sine.

”Tu știi…”

Play!

 

Sorina Dan

Poza asta la sfarsit

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s