Pe note mai… ușoare

Standard

 

Hristos a înviat!

Iată-ne trecuți și de clipa Învierii, la o nouă întâlnire muzicală lunară. Am avut o lună încărcată, plină de lucruri minunate. ”Am muncit mult” s-ar putea spune, dar am învățat că atunci când faci ceea ce-ți place cu adevărat chiar ai sentimentul că nu muncești nicio clipă. Am avut norocul să pot spune deschis ceea ce gândesc, libertatea să-mi pun ideile în practică și creativitatea s-a desfășurat surprinzător chiar și pentru mine, frumos și folositor. Mă simt…împlinită, întregită și nerăbdătoare să ”muncesc” clipă de clipă. Vorba vine, pentru că fac totul cu pasiune și dăruire.

Am învățat că ”nimic nu e mai intim decât două gânduri care se ating” (Paola Melone). Și asta m-a făcut să-mi amintesc din nou de Suflet. Unul atât de mare încât n-apuci, într-o viață de om, să-i știi toate valențele, să-i cuprinzi toată profunzimea. Cel imaginar, cel care vibrează pe acceași frecvență. Nimic nu e mai intim decât două suflete, dezgolite, care se ating, aș parafraza eu. L-a definit perfect regretata Doina Badea, cea care a fost supranumită Edith Piaf a României, și care ne-a părăsit în 1977, atunci când ne-a fost zguduită întreaga țară. Am ascultat melodia aceasta pentru prima dată într-o noapte ploioasă. Și însingurată. Noaptea desigur.

Nu îndrăznesc să vă citez versurile, textul este atât de profund, de o sinceritate care îl face atât de personal pentru fiecare ascultător în parte, încât a face asta ar întina cumva simplitatea perfectă a vorbelor rostite.

Poză articol 1

La puțin timp după aceea am ascultat pentru prima dată melodia pe care am ales-o pentru numărul de luna aceasta al revistei noastre, o melodie care, dincolo de textul de dragoste, mie îmi inspiră devenire, creștere, evoluție. Pare povestea mea într-o singură melodie. A vieții, sau a romanului încă nescris; nu știu.

„In mansarda unui vis
Tu lumina ai aprins.
Mă ascundeam demult,
Trăind doar în trecut.

Fac spre tine primul pas,
Totu-n voia sorții las,
Devin tot ce n-am fost,
Un rost fără de rost.

Ia-mă de mână, vreau să-nvăț să zbor!
Cu tine-alături totul e ușor.”

 

M-a atras, la această melodie, ceva din calmul înșiruirii notelor muzicale, îmi sună a monolog melodios mai degrabă decât a melodie ”de muzică ușoară”, așa cum este ea definită astăzi. Așa cum este, de exemplu, nou-lansata melodie ”Teniși” a lui Ciprenko feat. Marius Moga. Să nu mă înțelegeți greșit: dintre toți jurații emisiunilor muzicale televizate, Marius Moga are respectul și admirația mea nemărginite. El ne-a dus ”Sus pe toc” și pe bărbia mea, sau ”Pe barba” lui, ai mei chiar ”n-au avut habar/cât de sus, cât de sus, cât de sus pot eu să sar”.

Revenind la…iubirile noastre, melodia Nataliei Barbu m-a surprins prin simplitatea unui videoclip constituit preponderent din prim-planuri, prin eleganța și feminitatea solistei și jocul de lumini și umbre. De câte ori o ascult, mi se derulează în minte imaginile calme; pielea fină, buzele moi și neagresate de rujuri țipătoare, zâmbetul sfios, parcă forțat, îndurerat, decolteul ingenios al rochiei. Simplu, clar, curat.

Stilat.

”Poate cerul m-a-ntrebat,
Poate tu m-ai ascultat,
Poate a fost de-ajuns,
Să caut un răspuns.”

Poate că este adevărat că suntem energie vie și schimbăm efectiv lumea și cursul vieții prin gândurile noastre. Poate cunoașterea, duce la capacitatea de a controla gândurile și a le direcționa unde dorim. Poate că e suficient să-ți pui întrebări pentru putea afla răspunsurile de care ai nevoie. Poate că, într-o lume așa cum o imaginează astronauții, vom fi cu toții capabili nu numai să ne materializăm gândurile, ci și să ni le purtăm unde e necesar; la fel de natural cum mutăm o ceașcă de cafea dintr-un loc într-altul. Dintr-un cer într-altul. Înalt, mândru și semeț, ca orice gest născut din puritatea sentimentelor.

”Nu poți spera să construiești o lume mai bună fără a perfecționa pe fiecare om în parte”, spunea Marie Curie. Poate că nu e necesar să perfecționezi însă toți oamenii, poate e suficient să perfecționezi câțiva oameni, sau doar unul singur, care, la rândul lor, vor schimba alte destine. Poate că a împărți un vis, dublează șansele de realizare a acestuia, înjumătățind concomitent timpul. Poate că niciunui suflet nu i se poate cere să schimbe o lume-ntreagă, nici chiar celui pereche. Și, cu siguranță, într-o lume în care, de ani buni, soliștii se prezintă la festivaluri internaționale în costumații de ”după blocuri”, integritatea și respectul pentru public sunt valori care transpar întro-o melodie ca ”Noi 2”.

”Din intregul Univers
Sufletul meu te-a ales,
Avem același drum,
Trăim doar pentru-acum.

Povestea noastră nu are final
Trăim același început astral,
Lumea-ncepe cu noi,
Lumea-nseamnă noi doi.
Noi 2.”

 

Noi. Noi doi. Ca doi giganți.

Să facem istorie, domnule!

…Unde ești?…

 

Play!

 

Sorina Dan

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s