Botoşani, oraş al muzicii europene – volumul al II-lea

Standard

Printre aparițiile editoriale ale anului 2016 se numără și Botoşani, oraş al muzicii europene vol. II, ediție realizată din inițiativa Asociației culturale Vis de Artist. Cartea este o colecţie de articole scrise de autori contemporani – profesori, muzicologi, studenţi şi pasionaţi de muzică –, ce vine în întâmpinarea curiozităţilor oricărui meloman. Volumul acoperă o paletă largă de subiecte, fiind organizat în două secţiuni: prima este alcătuită din articole consacrate unor personalităţi din oraşul Botoşani (Corneliu Gheorghiu, cântăreaţa Elena Roman, George Enescu, Didia Saint Georges), în vreme ce a doua este dedicată muzicii europene. În prima găsim incursiuni în vieţile compozitorilor George Enescu şi Mihail Jora. Celui din urmă îi este dedicat un aticol cu caracter biografic – scris de Lavinia Coman –, ce cuprinde relatarea corespondenţei pe care a întreţinut-o Didia Saint Georges, originară din Botoşani. Iniţiativa aceasta mă bucură în mod deosebit, întrucât aduce în faţa publicului un compozitor al secolului XX mai puţin cunoscut, Mihail Jora. Să nu uităm că personalităţile româneşti sunt într-adevăr ale noastre, ale românilor, în măsura în care le cinstim şi păstrăm memoria. Marii artişti au procedat asemeni, la rândul lor. În studiul Theodor Grigoriu – viziuni orchestrale ale unor creaţii de George Enescu, întâlnim literal mărturisirea lui Theodor Grigoriu prin care-l recunoaşte pe George Enescu părintele său spiritual.

Acest fapt nu este un îndemn la a ne mărgini vederile între graniţele României, ignorând ce se petrece muzical în plan european. Sonata pentru pian op. 28 nr. 3 a lui Serghei Prokofiev (autoare: Georgiana Holban), minitaturile pentru pian compuse de Schumann pentru soţia lui Clara, o ilustră interpretă a vremii (autoare: Despina Constantinovici), ori creaţia pentru duo-ul pianistic a lui Carl Maria von Weber (autoare: Ioana-Mina Enoiu-Pânzariu) , mai puţin amintită decât lucrările sale de operă, toate acestea sunt analizate în articolele componente ale cărţii. Tot în secţiunea dedicată muzicii europene găsim un studiu despre Erik Satie, de la naşterea căruia se împlinesc 150 de ani. Se pare că pianul intră în sfera preferinţelor multor autori, întrucât şi aici sunt tratate îndeosebi lucrările pentru pian la patru mâini. Este dificil de scris despre un astfel de compozitor – care nu poate fi încadrat precis din punct de vedere stilistic – fără a preciza influenţele pe care le-a exercitat asupra urmaşilor tagmei (Ravel şi Debussy, în cazul acesta), aspect subliniat clar în articolul semnat de Anamaria Biaciu-Popa.

Dincolo de articolele ce analizează creaţia unor compozitori, fie ei naţionali sau europeni, volumul cuprinde şi o analiză privitoare la importanţa studiului orchestral pentru un instrumentist, articol scris de Eugen-Bogdan Popa. Ne îndreptăm, aşadar, din planul teoretic în cel palpabil, real, printr-o abordare pragmatică a condiţiilor artisticile şi sociale actuale. Sunt, în definitiv, aspecte ce ţin de viaţa propriu-zisă a muzicianului şi deciziile pe care acesta le ia în orientarea carierei.

Acestea sunt în parte câteva dintre subiectele studiilor din volum, pentru a vă forma o idee referitoare la conţinut. Cinci dintre cele care fac parte din secţiunea dedicată muzicii româneşti îi sunt închinate lui George Enescu, marcantă figură artistică a muzicii secolului XX nu doar în România. Fie că ne referim la Pe urmele lui Enescu (autoare: Mariana Popescu), în care sunt prezentate date biografice despre compozitor, cum ar fi prietenia dintre acesta şi Carmen Sylva ori Yehudi Menuhin, fie că ne îndreptăm atenţia spre izvoarele lucrărilor sale – articolul Cântul folcloric în unele creaţii enesciene (autoare: Daniela Cojocaru) este relevant în acest sens –, autorii cărţii au încercat să sublinieze încă o dată uriaşa contribuţie pe care acesta a adus-o muzicii culte. Opera Oedipe, pusă recent în scenă la Londra, şi având un real succes în faţa publicului, a fost şi ea analizată în cadrul textului Sensul estetic al libertăţii lui Oedipe, semnat de Roxana Susanu.

În speranţa că prezentarea mea şi-a atins scopul, trezindu-vă interesul pentru carte, vă mulţumesc pentru atenţie şi îi felicit pe autori precum şi pe membrii asociaţiei Vis de Artist pentru acest proiect.

 Diana Săsărman

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s