Iraclie Porumbescu printre pașoptiști

Standard

1

Paul Leu in Las Vegas

 

IRACLIE PORUMBESCU PRINTRE  PAŞOPTIŞTI

 

Ospitalierul palat de la Cernauca,  înconjurat de un parc cu specii rare de arbori și un lac, a fost construit pe la1825, în centrul satului, de moșierul român Doxachi Hurmuzăchi, fiul medelnicerului Constantin Hurmuzachi venit din Moldova.

Cu timpul conacul hurmuzăcheștilor, din apropierea bisericii de piatră, s-a transformat într-o redută inexpugnabilă anti anexionistă, fiind cel mai de seamă nucleu revoluţionar paşoptist de pe întreg cuprinsul vechii”Dacii, punând, astfel, piatra de temelie a României Mari.

Aci, alături de insurgenţii transilvani, ori din Ţara Românească, şi-au afla adăpost, ajutor material, finainciar și moral “aproape tot ce Moldova avea mai distins ca sentiment, talent şi dragoste de neam”1, după cum constata istoricul Ion Nistor, iar oaspeţii de la Cernauca alcătuiau un “adevărat congres al intelectualilor români de pretutindeni”

2

Stema baronilor de Hurmuzaki, 1881

La Cernauca s-au elaborat programe, s-au luat hotărâri capitale, s-a redactat o adevărată “evanghelie a românismului”, cum numea Nicolae Iorga broşura program a revoluţiei române de la 1848: Dorinţele partidei naţionale din  Moldova, iar “idealul realizării unui stat politic unitar al tuturor românilor s-a pus ca o problemă fundamentală la ordinea zilei”3.

Din acest loc istoric pater familias, Doxaki Hurmuzaki (1782- 1857), a lăsat urmașilor, cu limbă de moarte, următorul testament:

„Romanească este țara aceasta, în care trăim, câștigată și păstrată cu sângele străbunilor noștri și înzestrată cu drepturi române care n-au putut să apună, pentru că sunt o proprietate nepieritoare a ei.

Deci, vă jur pe Dumnezeu, pe fericirea noastră și pe tot ce aveți mai prețios și mai sfânt, ca să fiți urmași demni de străbunii și părinții voștri, ca să vă nevoiți cu toată virtutea, nu numai să apărați drepturile, religiunea și limba patriei voastre, ci să le lăsați urmașilor voștri într-o stare mai înflorită decât le-ați primit, iar pentru binele și fericirea națiunii române, ca să depărteze Dumnezeu din mijlocul românilor sămânța intrigii și discordiei, spiritul de partidă, egoismul, pofta de a domni cu stricăciunea binelui public și să le insufle spiritul amoarei, al frăției, și al bunei înțelegeri între sine, spre înființarea maretului scop ce le stă înainte”,România Mare. (Apud: Telegraful român, Sibiu 1858 nr. 32,  p. 126).

Anii studenţiei, activitatea de colaborator și secretar de redacție la ziarul Bucovina, contactul nemijlocit cu cele mai de seamă personalități ale epocii, au constituit o perioadă formativă revelatoare şi au lăsat urme profunde în conturarea personalităţii tânărului de la Sucevița, Iraclie Porumbescu.

O asemenea ambianţă i-a prilejuit celui de al doilea fiu a Varvarei şi al lui Tănase, să asimileze şi să pună în practică cele mai avansate idei care circulau prin Europa timpului. Aici, fiul ţăranilor din Suceviţa a cunoscut îndeaproape pe Vasile Alecsandri şi Aron Pumnul cu care a colaborat din plin, precum şi pe alţi aproape cinzeci de refugiaţi politici.

3

Eudoxiu baron de Hurmuzachi, 1873

 

În calitatea sa de secretar de redacție al gazeteiBucovina, colaborator şi om de încredere al Hurmuzăcheştilor, Iraclie Porumbescu a avut ocazia să surprindă veridic, în intimitatea lor, o serie de aspecte memorabile şi figuri proeminente ale epocii, ca: Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Al. I. Cuza, Iancu Alecsandri, Gh. Sion, prinţul Gr. Cantacuzin, Petrache şi Vasile Casimir, Manolache Costache Epureanu, ofiţerul Filipescu, fraţii Goleşti, Nicolae Ionescu, Vasile Mălinescu, Zaharia Moldoveanu, prinţul Alecu Moruzi, Ralet, C. Rola, Grigore Romalo, Alecu şi Lascar Rosetti, inginerul bucureştean Curţius [ Ion Curios], George Bariţiu, Anastasie Panu, Petrache Casimir, Ioan Oroş-Rusu şi alţii.

4

Placa memorială

 

Refugiaţii ce urmăreau europenizarea locuitorilor de la porţile orientului, prin exemplul lor, au dinamizat exuberanţa şi generoasa dăruire de sine a studentului Iraclie Porumbescu, i-a stimulat dorinţa de a se angaja, cu toate forţele, în slujba idealurilor naţionale pentru care au luptat şi murit strămoşii săi.

„Atunci când în Ardeal ziarul lui Barițiu apusese, iar în Principatele Românești autoritățile militare rusești suprimaseră orice manifestare liberă a populației, ziarul „Bucovina” era singurul organ publicistic românesc independent.

El, atunci, reprezenta toată românimea”, ținea să precizeaze Teodor Bălan.

Reședința familie nobiliară română din Bucovina, situată la cinsprezece – douăzeci kilometri de Cernăuți,  a fost, multă vreme, „un templu, cum îl numea Barițiu,  în care se pastrăseră, cu sfințenie, limba și obiceiurile românești”, pe care însă, în august 1914, Armata Rusă l-a demolat, iar autoritățile austriece, din piatra rezultată, au construit șosele.

Din ceea ce a fost odată, a mai rezistat intemperiilor istorice ruso-austriece, doar poarta, prin care au trecut bejenarii pașoptiști din Moldova, Muntenia, Transilvania și oranjeria.

Resutul, lacul amenajat din jurul conacului și moșia, de circa 1500 hectare de teren și 1500 hectare de pădure, s-au transformat într-o întindere de mlaștini și fânețe părăsite.

 

Paul LEU

Kenmore, Washington, USA 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s