Expresii ale non-conformismului – cvartetul S o l a r t i s

Standard

 

“Nu oricare patru muzicieni pot alcatui un cvartet, trebuie să fie patru tineri capabili care să aibă ca scop împartăsirea muzicii, atât unii altora cât şi publicului, indiferent de genul acestuia,de locaţie şi nu în ultimul rând care sa fie deţinătorii unui dozaj perfect de nonconformism.”

Solartis

Marius-Vajoaica-2

 

 

Sabin Penea (vioara I), Ana Maria Marian (vioara a II-a), Laura Zecheru (violă) şi Andrei Niţescu (violoncel), masteranzi ai Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti sau, într-un cuvânt, Solartis, s-au numărat, în postură de ansamblu, pe lista celor mai tinere formaţii camerale programate în cadrul Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi. Constituit abia acum 4 ani prin fuziunea celor patru instrumentişti extrem de talentaţi, cvartetul respectiv este deja laureat al unor concursuri naţionale şi internaţionale (dintre care aş menţiona Premiul al II-lea şi Premiul special “Antonin Dvorak” în cadrul Concursului Internaţional de Muzică de Cameră – Plovdiv, Bulgaria) şi bursier al International Summer Academy (o tabără de vară găzuită de University of Music & Performing Arts din Viena). Şi nu în ultimul rând, acelaşi Solartis este protagonistul unei serii de episoade on-line intitulate Arts District, în care, prin intermediul unor concepte inedite, au dat viaţă sugestiilor sonore descriptive ce valorificau spaţii culturale readuse la potenţialul lor iniţial.

În după amiza zilei de 25 mai, cvartetul Solartis a ales să interpreteze, în sala Auditorium a Universităţii Naţionale de Muzică, un program ce acoperea o arie stilistică reprezentativă pentru diferite generaţii de compozitori: Cvartetul de coarde nr.3 semnat de Bogdan Vodă, Cvartetul de coarde nr.16, “Atemporal Landscape”, aparţinând lui Corneliu Dan Georgescu, Dance Macabre de Frank Zabel şi Cvartetul de coarde nr.2 al lui Viorel Munteanu.

În primă audiţie absolută, Cvartetul lui Bogdan Vodă, aparent ancorat într-o mixtură sintactică de factură clasică şi o melodică  accesibilă, modală, a revelat un fir dramaturgic personalizat, prin suprapuneri politemporale subtile şi un final deschis ca gest şi semnificaţie simbolică. Partitura lui Corneliu Dan Georgescu, ale cărei rădăcini s-au regăsit în minimalismul arhetipal şi în principiul consonanţei – tratată dual major–minor – a reactualizat aspiraţia autorului către esenţializarea actului componistic dincolo de curgerea temporală măsurabilă, integrând tensiunea emoţională într-o formă statică. I-au urmat două mişcări din Dansul macabru conceput de Frank Zabel, un alt opus dificil ca sincronizare a expresiei celor patru instrumente, ca abordare tehnică şi ca implicare tensională, discursul sonor fiind colorat prin efecte timbrale ce-au individualizat pulsaţia izoritmică dominantă. Destinat încheierii evoluţiei formaţiei Solartis, cvartetul lui Viorel Munteanu (compus cu 3 decenii în urmă) s-a redefinit – în contextul repertorial deja enunţat – ca o replică modală de filiaţie post-enesciană, încadrabilă în tipare clasice (lied-sonată-variaţiuni-rondo) ce şi-au dovedit, şi cu acest prilej, viabilitatea în timp.

Marius-Vajoaica-3

Ce mi se pare important de subliniat, alături de calitatea celor patru lucrări prezentate, este câştigul evident al componisticii contemporane – în primul rând româneşti – care şi-a atras, pentru a o performa, cu receptivitate, inteligenţă şi sensibilitate în arcuirea demersului fonic, tineri muzicieni de calitatea lui Sabin Penea, Ana Maria Marian, Laura Zecheru şi Andrei Niţescu, ce se implică cu evidentă plăcere în procesul interpretativ. Portretul pe care ei îl realizează muzicii noi este unul creativ, în fiecare pagină pe care o redau investind o parte din  propria lor personalitate artistică, aşa cum o fac şi cu repere din dramaturgia muzicală de factură clasică.

Abil în parcurgerea celor mai diferite stiluri, dar şi în asumarea unor proiecte cât mai speciale, a doua zi după recitalul din cadrul Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi cvartetul Solartis a deschis, de altfel, şi seria celor şapte evenimente găzduite de Comuna Universitară, în scopul de a reliefa potențialul și versatilitatea spațiului generos pe care îl posedă curtea interioară a Universității București. Cu aceeaşi bucurie cu care s-au apropiat de partiturile contemporane, cei patru interpreţi au dedicat auditoriului divers al acelui spaţiu non-convenţional – care ar putea facilita socializarea studenților și interacțiunea acestora cu profesorii lor într-un cadru informal – opusuri clasice şi romantice (semnate de Mozart, Schubert şi Dvorak), alăturându-le o selecție atractivă de lucrări iconice din cultura pop-rock a ultimilor 50 de ani (aparţinând lui Deep Purple, Depeche Mode etc.), prelucrate în versiune proprie.

Adepţi ai unei neobosite reinventări a disponibilităţilor lor interpretative, Sabin Penea, Ana Maria Marian, Laura Zecheru şi Andrei Niţescu ne-au demonstrat că au reuşit sa-şi situeze deja ansamblul, prin intermediul apariţiilor sale scenice, în topul aprecierilor formaţiilor româneşti de gen. Le urăm succes în promovarea a noi aspecte relevante ce pun în lumină cultura urbană, relaţionând-o cu valorificarea consecventă a creaţiei camerale. Şi, nu în ultimul rând, să se aplece cu aceeaşi pasiune şi vigoare asupra arsenalului muzical contemporan, construind alte şi alte perspective asupra viitoarelor lor evoluţii scenice, aşa cum au făcut-o şi până acum !

Loredana BALTAZAR

Foto: Marius VÂJOAICA

http://www.creativelight.ro

 

 

https://www.youtube.com/watch?v=hiC1FvGIvy8&feature=youtu.be

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s