Iraclie Porumbescu, discipol al lui Vasile Alecsandri

Standard

1

Prof. Paul Leu conferentiind in aula Liceului Stefan cel Mare, din Suceava

IRACLIE PORUMBESCU, DISCIPOL AL LUI

 VASILE ALECSANDRI

Contactul direct a lui Iraclie Porumbescu cu estetica romantică germană, i-a sporit interesul moştenit de la antecesori, de a cunoaște folclorul român, iar informațiile despre specificul actului de creaţie, despre metodologia culegerei realizărilor artistice populare etc. etc., receptate din prelegeirie lui Vasile Alecsandri, au statornicit interesul redactorului gazetei Bucovina pentru cultura orală a predecesorilor şi l-au înarmat cu principiile etico-estetice ale poeziei lirice anonime, ce le va aplica în activitatea sa de culegător, publicist şi scriitor.

Încă din toamna anului 1846, Iraclie a adus cu sine, la Cernăuţi, cântece populare auzite, pe când era copil, la petrecerile clandestine ale călugărilor putneni, sau consemnate din satele bucovinene când mergea în vacanţele şcolare şi “pe care, fiind cântăreţ foarte bun, cu drag le cânta dimpreună cu bunii săi colegi.

De aici înainte începu a se cânta cântece naţionale pe la petrecerile preuţeşti nu numai de către lăutari, dar şi de către alaunii seminarişti8.

Cunoscându-l în anturajul familiei Hurmuzachi şi descoperindu-i înclinaţiile şi pasiunile, Vasile Alecsandri îl va agrea şi-i va acorda lui Iracle Porumbescu, sprijinul său, iar ori de câte ori îi ieşea în cale, veselul bard de la Mirceşti îl întâmpia cu improvizaţia:

 

Porumbiţă întristată

Eu ca tine sunt străin

Şi-ntr-o ţară depărtată,

Tu cânţi tristă, eu suspin13.

 

Vasile Alecsandri, în timpul pribegiei sale la Cernauca, (din 16 iunie – 17 noiembrie 1848), îi ţinu studentului Iraclie Porumbescu, mai multe disertații cu privire la importanţa, valoarea şi locul folclorului artistic în cultura românilor de pretutindeni, metodologia folosită pentru a culege creația populară etc. etc. pentru a-l determina să-l adune din arealul natal.

Regele poeziei epocii l-a îndrumat cum să teurarizeze creația artistică populară, l-a încurajat şi i-a corectat unele încercări epico-lirice.

Pornind de la discutarea unui manuscris în care se versifica, cu patosul romantic la modă, o legendă populară despre ctitorirea Suceviţei: Ieremia Movilă şi Săhastrul sau Altarul  mănăstirei Suceviţa, Alecsandri, elogiiază fantezia creatorului anonim și îi ţinu, tânărului teolog, o adevărată prelegere de estetică folclorică.

 “- Domnule Porumbescu, îmi zise aicea el, acuma ceva despre ale noastre!

Îmi place că te văd, mai întâi de toate, român, şi-apoi că te ocupi cu scrieri româneşti. Scrie, să împărtăşeşti şi neamului dumitale şi al nostru ceea ce ai şi ce ştii dumneata!

Aşa se cade, aşa e bine, aşa să facem cu toţii după puterile noastre!

Mai ales poporul de jos,  noi îl numim de jos, sărmanul popor şi cu cât îi mai sus el decât noi!

A avut, oarecând, neamul nostru vremi bune şi pe urmă vremi rele, cele bune însă n-au fost şi ale poporului ce-i zicem de jos!

Atuncea, e drept, a fost el jos şi drept e că jos a rămas el, bietul, până în ziua de azi.

Însă, atât din vremurile bune, cât şi din vremurile rele, ce a fost neamului nostru mai frumos, mai sfânt, mai dulce şi chiar mai de onoare, nu acei unii, cărora le zicem din clasa de sus, ne-au conservat şi păstrat pentru posteritate, pentru noi cei prezenţi şi pentru cei ce vor fi urmaşi după noi, ci poporul, bietul, ce-l numim de jos!

Înstrăinatu-s-a de tezaurul vetrei clasice părinteşti acei unii, frântura mai mică din naţiunea noastră, părăsind ei, drept fiul cel pierdut din Evanghelie, cele superioare, datinile şi obiceiurile strămoşeşti, care sunt cum şi erau, cele mai poetice, cele mai sublime din lume,  dar poporul de jos, tezaurul acela superior, pe care cei unii, din clasele, aşişderea, superioare îl păstrară, nu l-a abandonat ca nişte hiene, ci l-a păstrat cu scumpătate şi conştiinciozitate demnă de un popor aşişderea demn.

Aceasta, poporul, cu tezaurul lui naţional să-l copiem! […].

Poezia, domnule Porumbescu, este o artă şi încă o artă tot aşa de frumoasă, precum şi domeniul ei e numai frumos.

Ca artă, aşadar, ea pretinde de la poet o facultate specifică, spre a o putea realiza, apoi, şi o dezvoltare a acelei facultăţi, prin îndeletnicire.

Facultatea cea mai specifică pentru arta poeziei trebuie să fie superioară, e ceea ce noi numimtalent, ori chiar ingeniozitate.

Talentul acesta de poezie, este, cum aşi zice, teoria, iar exersarea, îndeletnicirea în poezie epractica ei.

Prin această teorie şi praxă, metamorfozează poetul o lume de simţiri şi cugetări estetice, prefăcându-le şi înfăţişându-le în cuvinte.

Trebuie, apoi, ca acel talent să mai aibă facultatea de a produce de sine, să inventeze originalităţi, să le pună în imagini. Această facultate e fantezia.

Şi, în sfârşit, poetul trebuie să posede deplina cunoaştere a limbii, ca să aibă toate, şi cele mai fine şi frumoase colori la dispoziţie, pentru a-şi putea exprima şi împodobi prefacerea simţurilor şi a gândurilor sale estetice, împreună cu fantezia sa, în cuvinte14

– Cearcă, caută, ascultă şi întreabă de atari tradiţiuni între poporul din care eşti, în care trăieşti şi, mai ales, în care şi cu care, ca preot, vei trăi.

Tot de ce, de ce mai mult te-i îndulci de mărgăritărele preţioase şi încânătoare ce le are poporul nostru strânse la sânul său.

Şi acele mărgăritărele preţioase şi într-adevăr fermecătoare sunt poezia neamului românesc.

Cele mai scurte cântece, cea mai mică poveste să nu o bagatelizezi, să nu o ignorezi, să o scrii: ele sunt o frântură din întreguri mai mari, ori conţin, aşiş, în sine, însuşi un întreg sintetic, pe care analiticul îl va desfăşura şi dezlega, drept, ca sticla camerelor obscure…

O, poezia, poezia poporului nostru, domnule Porumbescu, este poezia întregului nostru neam şi aşa de frumoasă e această  poezie că, dezvăluindu-se ea la lumina soarelui, este ca o copilă frumoasă din Carpaţi, tânără, mândră, nevinovată şi, cum zice vorba românească: Pe soare-i putea căta, dar pe dânsa ba!”9.

Opiniile lui Vasile Alecsandri despre estetica şi specificul actului de creaţie surprind, deoarece anticipează teoretizările didactice ale lui Titu Maiorescu apărute, după două decenii, în cunoscutul articol O cercetare critică  asupra poeziei române de la 1867.

Îndrumările  lui  Alecsandri au dat roade. Iraclie s-a apucat să scrie, nu cu prea mult succes, balade după modelul popular, ca Aniţa, a recreat o legendă istorică, a evocat obiceiul pastoral, numit sâmbra oilor, în Stâna, a prelucrat, conţinutul pluguşorului în Aratul sau plugul de Anul Nou şi altele.

De altfel, întreaga sa operă relevă contactul nemijlocit cu folclorul15, se remarca într-un dicţionar literar.

Alecsandri i-a oferit şi câteva lecţii practice despre modului cum trebuie să procedeze atunci când consemnezi o piesă folclorică, auzită de la un colportor.

Ocazia s-a ivit odată cu vizita făcută  de un prieten din Câmpulung Moldovenesc, primarul Andrei Burduhos, însoţit de încă trei munteni, pe care studentul bucovinean i-a prezentat lui Alecsandri, ce locuia, împreună cu Costache Negri, la un hotei din Cermăuți.

Bardul de la Mirceşti, cum îi văzu, “îi pofti să şadă şi, dându-se în sfat cu ei, ba despre una, ba despre alta, cum şi din ce trăiesc, acolo, la munte şi cum le merge, aduse pe-ncetul vorba de stâni, la ciobani şi, în fine… de au încă cântece vechi, bătrâneşti şi de le cântă la întâlniri vesele, la nunţi, la hramuri şi altele.

Vornicul Andrei zise că da, cântă, numai acuma mai rar, că nu prea le vine a cânta de veselie.

Atunci, unul dintre cei trei, cu numele Ioniţă Sabie, unul şi mie cunoscut şăgaci şi glumeţ, întrerupând pe vornic, zise:

– Ba, acum cântăm, mai în toate zilele, dar cântăm cântecul ăsta…, dacă n-ăţi bănui să vi-l zic?

– Poftim, poftim, zi-l numai! Răspunse Alecsandri râzând.

Se puse pe scaun în preajma lui Sabie, dar cam departe ca să nu-l jeneze şi badea Ioniţă începu, pe melodia doinei în glas, nu tare şi nici slab:

Cântă cucu sus pe-un ciung,

Oi, rea veste-n Câmpulung,

Din Rarău până-n Bârgău

N-auzi alta decât rău

Şi din Runc până-n Muncel

Câmpulungu-i vai de el!

Că de când*… au intrat în Câmpulung

Şi de când… au venit

Câmpululungu-a sărăcit!

Cu-nvârteli, cu protocoale

Au rămas satele goale.

Satele şi casele

Şi strungile, bietele…

* Aici numi  un nume ce eu nu-l pricepui bine.

Şi-apoi iar zise badea Ioniţă cam în râs, cam cu dinadins:

– Nu bănuiţi, mă rog, dar aşa cam cântăm în toate zilele!

După ce fini badea Sabie cântecul, Negri şi Alecsandri se uitară unul la altul şi acesta zise către Negri:

– Pouvres, pouvres bens!11 [Bieţii, bieţii oameni!].

Aceste îndemnuri practice, receptate de un fond aperceptiv deja moştenit, au dat imediat roade, după cum o mărturiseşte cel în cauză.

Iar eu culesei, cât am fost student, în feerii, cântece populare şi ferindu-mă cu toată sânţenia a schimba, a corija sau a adăuga, la cele ce şi cum le auzii, le trimisei lui V. Alecsandri10.

În peregrinările sale, studentul teolog, pentru a-şi apropia informatorii umbla, întotdeauna, îmbrăcat în costum naţional, pe care-l purta cu sine în bagajele ce le avea şi la Institutul Teologic.

Ori de câte ori considerea că era cazul, Iraclie dezbrăca sutana şi se înveşmânta cu straiele lăsate de bunii şi străbunii săi, după cum singur o mărturiseşte.

Că Iraclie Porumbescu nu s-a limitat numai la poeziile culese pentru colecţia lui Vasile Alecsandri, fapt pentru care Titu Maiorescu îi mulțumește, ci şi-a extins aria căutărilor şi asupra altor specii ale literaturii populare, o dovedesc atât chiuiturile, strigăturile, zicalele, proverbele, fragmentele de cântece etc. incluse organic în naraţiunile sale cu caracter autobiografic, cât şi un manuscris  paremiologic12 de curând descoperit  printre ineditele rămase de la S. Fl. Marian.

Colecţia de proverbe şi zicători, adunate de Iraclie Porumbescu, în timpul studiilor teologice, a fost organizată după criteriul alfabetic şi dedicată superiorului Seminarului Teologic, Teoctist Blajevici.

Manuscrisul mai sus amintit conţine 126 expresii paremiologice culese sub influenţa romantismului la modă, deoarece nu au precizate: data recoltării, informatorul sau localitatea de reşedinţă a acestuia, profesia, vârsta etc.

În subsolul paginilor, studentul culegător a explicat semnificaţia fiecărui proverb şi a fiecărei zicătoare.

Pentru a nu ieşi din canoanele prescrise de biserică, tânărul a redactat manuscrisul în alfabet chirilic şi numai semnătura a fost caligrafiată cu grafeme latine, ceea ce indică atitudinea sa personală faţă de problema folosirii alfabetului chirilic de către oficialităţile bisericii ortodexe bucovinene.

Este cunoscut faptul că în acea vreme şi mai apoi, sub influenţa lui Aron Pumnul, studentul Porumbescu şi mai apoi, preotul Iraclie, a militat pentru înveşmântarea limbii române în hainele ei fireşti, alfabetul latin. Când a încercat să introducă grafia latină în corespondenţa sa cu superiorii, preotul suceviţean a fost admonestat sever şi acuzat de samavolnicie.

      Colecţia de proverbe şi zicători, întocmită de Iraclie Porumbescu, atestă cu certitudine preocupările sale paremiologice şi se încadrează printre pionierii culegători ai acestei specii folclorice, deoarece, între 1831, când Timotei Cipariu  a alcătuit prima culegere de poveşti, ghicitori şi proverbe, rămasă în manuscris, şi cea a lui Iraclie Porumbescu, s-au publicat cel puţin şase colecţii ce cuprindeau şi proverbe, în timp ce mansucrisul pus în discuţie  avea ca obiectiv numai speciile populare paremiologice.

 

 

*

 

Bardul de la Mircești, a fost unul dintre cei mai competenţi îndrumători literari din câţi a cunoscut teologul ce cocheta cu muzele. Comunitatea idealurilor şi lupta tânărului teolog pentru înfăptuirea principiilor revoluţionare ce frământau Europa vremii, l-a legat pe Iraclie de Vasile Alecsandri, ca de nimeni altul.

Pe parcursul anilor, între cei doi a avut loc şi un schimb de scrisori, din care, s-au mai păstrat două epistole ale poetului român către preotul bucovinean.

În 1884, Iraclie a trimis portretul fiului său Ciprian însoţit de o dare de seamă, apărută înFoaia Diecesană, în care se evidenţiau meritele şi succesele obţinute de spectacolul operetei Crai nou, în Bucovina.

Cu acest prilej, îndureratul părinte îl roagă pe Alecsandri să facă uz de influenţa sa pentru ca prima operetă naţională să fie montată şi pe alte scene dramatice din ţară.

În răspunsul trimis de Alecsandri se remarcă profundul regret pentru dispariţia timpurie a lui Ciprian Porumbescu, deoarece a luat cu dânsul în mormânt o “comoară de armonii ce era menită a încânta generaţia căreia aparţine16. În continuare, Bardul de la Mirceşti aprecia realizarea componistică a artistului stupcan şi o considera demnă “de a deschide porţile Teatrului Naţional din Bucureşti17 şi, în consecinţă, el intervine, în mai multe rânduri, pe lângă conducerea prestigioasei instituţii.

În ianuarie 1889, pe când  I. L. Caragiale era director, V. Alecsandri îi trimite, de la Paris, o carte de vizită prin care-l roagă să includă în repertoriul stagiunii curente şi opereta Crai nou.

Nu am aflat în ce măsură recomandarea junimistului laureat de la Montpellier a prins viaţă, deoarece a fost făcută cu circa trei luni înainte ca dramaturgul român să-şi fi dat demisia.

Paul LEU

Kenmore, Washington, USA

 

 

NOTE

 

  1. Scrierile lui Iraclie Porumbescuadunate şi însoţite de o schiţă biografică de Leonida Bodnărescu, partea I, Cernăuţi, Editura lui L. Bodnărescu, 1898, p. 7.
  2. Iraclie Porumbescu, Amintiri, ibidem, p. 193.
  3. Ibidem, p. 198-200.

11.Ibidem, p. 195-196.

  1. Nicolae Cârlan, Eugen Dimitriu,Colecţia de proverbe şi zicători  a  lui Iraclie Porumbescu,în Ciprian Porumbescu. Studiu  privind  viaţa  şi  opera  compozitorului, în Suceava, 1983, p. 143-149.
  2. Iraclie Porumbescu, Amintiri, ibidem, p. 193.
  3. Ibidem, p. 198-200.
  4. Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Editura Academiei R. S. România, Bucureşti, 1979, p. 704.
  1. Vasile Alecsandri către Iraclie Porumbescu, scrisoare din 5/17 ianuarie 1887, Colecţia  Muzeului Bucovinei,  Suceava, inv. nr. 32 _i 39.
  2. Ibidem.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s