Colaboratorii Foiței Literare

Standard

1

Paul Leu

COLABORARTORII FOIȚEI LITERARE

     La Foița literară a periodicului Bucovina, ce apărea la Cernăuți,  au colaborat toate forțele culturale importante românești ale momentului istoric respective. Redactorii Foiței au avut în vedere, pe lângă altele, lirica cetățenească de pe întreg teritoriul locuit de români și, în acest scop, ei au dat prioritate poeziilor social-militante, urmate de cele intime și peisagiste din: Transilvania, Țara Românească, Moldova și Bucovina.

Încă din 1847, Vasile Alecsandri avea gata de tipar prima  culegere de versuri folclorice din istoria literaturii române, din manuscrisul căreia nouăsprezece piese au văzut lumina tiparului în Foița literară a gazetei Bucovina.

2

Păsărica, publicată în  numarul 1 din 14/26 februarie 1849, a fost prima  poezie a Bardului de la Mirecești, apărută în suplimentul literar al gazetei bucovinene.

În săptămânalul cernăuțean, unde Iraclie Porumbescu era secretar de redacție și colaborator, au mai fost publicate, rând pe rând, din 1849 și până în 1850, cele mai importante balade și legende ale proiectatei cărți, Poezii populare ale românilorCodreanu, Păunașul codrilor, Toma Alimoș, Șerb sărac, Miorița [în nr. din 18 februarie/2 martie 1850], Mihu Copilul, Balaurul, Turturica și cucul, Șalga, Inelul și năframa etc.

Materialul folcloric expediat de Alecsandri redacției era însoțit de note introductive și explicative, de analize literare judicioase, ce vor constitui cunoscutul studiu folcloric al bardului: Românii și poezia lor.

Când, în conținutul unor note, transcrise de redacție, au apărut pumnulisme, Alecsandri a protestat și a amenințat cu încetarea colaborării.

Piesele folclorice pomenite mai sus au fost republicate în Zimbrul, ce apărea la Iași și în broșurile din 1852 și 1853, înainte de a fi fost încorporate împreună cu cele culese de Iraclie Porumbescu și de alți colaboratori, din diverse provincii, cărora Titu Maiorescu le mulțumește pentru sprijinul acordat tezaurizării unei comori artistice folclorice inestimabile.

În Foiță au mai apărut și prelucrări folclorice, cum ar fi Ieremia Movilă și Săhastrul sau Altarul mânăstirii Sucevița12, de Iraclie Porumbescu.

Menționăm că secretarul de redacție al Bucovinei a continuat să publice folclor și după dispariția publicației ce o coordona, în alte periodice, cum a fost cazul baladei Anița sau Colnicul tătarilor de lângă Tereblecea, apărută în 1855.

  1. Fl. Marian, într-o notă la narațiuneaCetatea tătarilor, scria:

Tradiția aceasta am auzit-o de la mai mulți români din comuna Tereblecea, districtul Siretului, încă pe când mă aflam ca preot de ajutor în Siret (1880).

O variantă a acestei tradiții, compusă în versuri, a publicat-o prea cuvioșia sa părintele Ir. Porumbescu în Calendariu pentru ducatul Bucovinei pe anul mântuirii 1855, Cernăuți, sub titlul Colnicul tătarilor de lângă Tereblecea13, ținea să sublinieze creatorul etnografiei române.

Prelucrarea intitulată Către Dunăre face aluzie la situația politică din timpul domniei lui Mihail Sturdza, iar Boul  lui Păcală a fost culeasă de N. Stănescu, “răzeș de pe malul Prutului”14.

Dintre reprezentanții ardeleni, alături de Aron Pumnul, George Barițiu, amintim pe Andrei Mureșeanu cu poezia Vers funebru “rostit cu ocazia rugăciunilor pentru marii români de la 28 decembrie 1848 în catedrala Brașovului”15, după cum se menționează într-o notiță redacțională.

De asemenea, edițiile recent apărute [1847] la București, au prilejuit redactorilor Foiței literare să selecteze poezii patriotice și cu caracter cetățenesc.

Din volumul Suveniri și impresii, semnat de Grigore Alexandrescu, au fost incluse: Umbra lui Mircea. La Cozia16Dreptatea leului șiLupul moralist, iar din prima ediție a lui Dimitrie Bolintineanu: O fată tânără pe patul morții, Invocare, Mircea cel Mare și solii și Muma lui Ștefan cel Mare.

În legătură cu Vasile Cârlova, alături de o substanțială prezentare a operei, a apărut și poezia reprezentativă: Ruinurile Târgoviștei.

Colaborările scriitorilor moldoveni la Foiță sunt numeroase și reprezentative.

În fruntea lor se situează Vasile Alecsandri, care, după cum rezultă dintr-o scrisoare, s-a angajat să activeze “cu aceeași râvnă cu care a lucrat pentru Propășirea”17, spre a transforma Foița literară a gazetei Bucovinaîn “cel mai bun organ de răspândire a ideilor frumoase printre români18.

Că așa a fost nu mai încape nici o îndoială.

De la începutul anului 1849 și până în octombrie 1850, pe lângă contribuțiile anonime, Foița gazetei Bucovina a tipărit următoarele poezii inspirate din folclor sau cu caracter patriotic: Păsărica, Lăcrămioarele, Strigoiul, Adio Moldovei, Adio la mormântul  lui Grigore Romalo, Trei arcași sau Altarul monastirii Putna, Barcarolă siciliană și Zburătorul.

Șase din poeziile amintite sunt la prima apariție, Strigoiul a fost realizată cu ajutorul lui Costachi Negri, iar Adio Moldovei este o reluare a unei scrieri mai vechi, realizată de Alecsandri prin 1848, pe când întreprindea o călătorie la Constantinopol.

Colaborarea la Foița literară a Bucovinei marchează o nouă etapă în evoluția liricii bardului de la Mircești, iar N. Iorga descoperă în ea un “nou Alecsandri întinerit, care-și cântă iarăși ariile sale vesele și vioaie și care înfățișează cititorilor săi, deprinși a vedea în el pe cel dintâi poet al Moldovei, o poezie populară îndreptată sau realizată de el, care-și va culege, astfel, îndreptările pentru viitoarea sa carieră literară”19.

Rând pe rând, au mai apărut în Foiță poezii ca Ochi frumoși de Costache Conache, Profeție scrisă la anul 1839 și împlinită în 1849,de Vasile Pogor și altele ne semnate, ca: Silvia, Suspinul din singurătate, Sonet (d-rei K. L.), Fiica și mama, Odă la serbarea secolului întâi, 1848, pentru dezrobirea vecinilor din Moldova, Adio la București, Omagiul familiei H., (I), [probabil Iraclie], De m-aș face o păsărică, Un fluture (G. A. ), Muza (către poetul Panoramei Moldovei),Nu mă uita, Stelele, Către unele femei (din Valahia – 1848),Călugărița, Privighetoarea, (de un emigrant – mai 1849), R., Un fragment din manuscrisul Noi și iar noi, Iași, 1850 și La o tânără română.

  1. Sion a publicat zece poezii satirice, majoritatea fiind luate din manuscrisulPanorama Moldovei, criticând pe domnitorul momentului istoric.

Reprezentative sunt, pentru virulența atacului, următoarele versuri ale pamfletului Cântecul lui Sturza Vodă:

 

“Mihai vodă cel vestit

La prăpăd și la răpit,

Care-a scurs țara de bani

Dominând cinsprezece ani.

 

În sfârșit e alungat

De popor și de-mpărat.

Plângă curte cât o vrea.

Eu oiu râde și-oiu giuca!”20.

Evoluând sub înrâurirea patriotismului luminat, a concepției estetice romantice, studentul Iraclie Porumbescu a fost cel mai de seamă colaborator bucovinean al Foiței și, în același timp, unul dintre principalii redactori ai ei, ce a menținut orientarea literară a gazetei Bucovina spre folclor, istorie și realitățile sociale ale timpului.

*

Colecția de Poezii populare ale românilor adunate şi întocmite de Vasile Alecsandri, tipărită cu spesele azilului Elena Doamna, 1 vol. în 8, VIII şi 416 pag., Bucureşti, Tipografia Lucrătorilor Asociaţi, 1866, la realizarea căreia a contribuit și Iraclie Porumbescu, “este şi va rămâne, pentru tot timpul o comoară de adevărată poezie şi totdeodată de limbă sănătoasă, de notiţe caracteristice asupra datinelor sociale, asupra istoriei naţionale şi, cu un cuvânt, asupra vieţei poporului român, sublinia Titu Maiorescu în articolul Poezii populare române adunate de d. Vasile Alecsandri, publicat în Convorbiri literare “ din 5 ianuarie 1868.

Căci, pe lângă rangul necontestabil ce această colecțiune de poezii ne pare că ocupă înaintea tuturor publicațiunilor din ultimul deceniu al literaturii noastre, cartea d-lui Alecsandri este și va rămâne, pentru tot timpul, o comoară de adevărată poezie și totdeodată de limbă sănătoasăde notițe caracteristice asupra datinilor sociale, asupra istoriei naționale și, cu un cuvânt, asupra vieții poporului roman.

Alecsandri împarte poeziile, culese și întocmite de d-sa din gura poporului, în balade (cântece bătrânești), doine și hore.

În ele găsim poezia aproape a întregului popor: Moldova și Țara Muntenească, Transilvania și Basarabia sunt deopotrivă reprezentate.

Mai la fiecare poezie, la fiecare aluziune socială din ea, la fiecare cuvânt mai greu, d. Alecsandri a făcut note explicative, care, în cea mai mare parte a lor, adaugă la meritul cărții și cuprind observațiuni pline de interes.

În articolul de față am dori să ne dăm în câteva cuvinte samă de impresiunea binefăcătoare de care ne pătrunde cetirea acestor poezii.

Ceea ce le distinge întâi în modul cel mai favorabil de celelalte poezii ale literaturii noastre este naivitatea lor, lipsa de orice artificiu, de orice dispoziție forțată, simțimântul natural ce le-a inspirat.

Sunt două moduri de a privi lumea care ne încunjură: cu reflecția rece, speculativă sau speculătoare și cu inima plină de simțiri.

Din cel dintâi mod ies pentru literatură cărțile de știință, din cel de al doilea – lucrările de artă. Ceea ce constituie defectul operelor de artă celor rele este confundarea acestor sfere, este lipsa de inspirare sentimentală și producerea sub impresia reflecției.

Cei mai mulți poeți ai noștri cântă fără cauză firească, simulează inspirări ce nu-i agită, descriu sentimente ce nu-i insuflă și nu este o excepție junele de 17 ani care în anul trecut trimisese spre publicare un caiet de poezii plin de „iluziuni pierdute asupra sexului frumos”.

În acești oameni nechemați și nealeși predomnește calculul, ei iau pana în mână fără a ști încă ce să cânte, se hotărăsc mai întâi să facă „o poezie” și apoi își răsfoiesc mintea pentru a găsi o materie convenabilă, și astfel lucrarea lor face o impresie tot așa de rece ca și reflecția din care a izvorât.

Nimic din toate aceste în poezia populară!

Și ce ambiție calculătoare ar putea îndemna pe simplul sătean ca să-și întrupeze simțirea în forma poetică!

Ceea ce abundanța tristeței sau bucuriei i-a scos din adâncul inimei sale nu este niciodată al lui; în toate inimele își află un răsunet și la toate le devine o proprietate: fapta lui devine fapta lor, el însuș piere necunoscut.

3

Junimiștii, colaboratori ai Convorbirilor literare, Iași18671886

Cea mai adâncă simțire numai îl silește astfel a se arunca afară din sine, și de aceea din poezia lui îți vorbește însăși durerea și însăși bucuria, dar nu un individ care sufere, un individ care se bucură.

Însă tocmai aceasta este semnul adevăratei poezii, și ne putem explica cum asupra Iliadei, atribuite lui Homer, s-a născut controversa dacă în adevăr este compusă de un poet Homer, sau este numai un șir de balade populare de autori necunoscuți, într-atât poetul celei mai frumoase epopee s-a consumat și s-a pierdut fără vreo urmă a individualității sale în lucrarea ce a produs-o.

Terminând aceste puţine observări asupra colecţiunii d-lui Alecsandri, nu avem decât să-i mulţumim d-sale şi celor ce l-au ajutat în culegerea şi publicarea poeziilor populare pentru lucrarea cu care au înzestrat literatura noastră“, (Titu Maiorescu, Poezii populare române, https://ro.wikisource.org/wiki/).

Colecția bardului de la Mircești constituie “un adevărat document artistic al geniului poporului nostru și al unității spirituale, contribuind, în epoca de afirmare a naționalităților europene, la cunoașterea peste hotare a națiunii noastre și, implicit, la susținerea dreptului ei la unitate politică și la independență”11.

 

PAUL LEU

Kenmore, Washington, USA

NOTE

 

11.Ibidem, p. 195-196.

  1. Nicolae Cârlan, Eugen Dimitriu,Colecţia de proverbe şi zicători  a  lui Iraclie Porumbescu,în Ciprian Porumbescu. Studiu  privind  viaţa  şi  opera  compozitorului, în Suceava, 1983, p. 143-149.
  2. Iraclie Porumbescu, Amintiri, ibidem, p. 193.
  3. Ibidem, p. 198-200.
  4. Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900,Editura Academiei R. S. România, Bucureşti, 1979, p. 704.

 

  1. Vasile Alecsandri către Iraclie Porumbescu, scrisoare din 5/17 ianuarie 1887, Colecţia  Muzeului Bucovinei,  Suceava, inv. nr. 32 _i 39.
  2. Ibidem.
  3. Apud: Leca Morariu, Iraclie  şi  Ciprian Porumbescu, vol. I, Ediţie îngrijită de Vasile  D. Nicolescu şi Vasile Vasile, Editura Muzicală, Bucureşti, 1986, p.89.
  4. Ibidem, p. 90.
  5. Scrierile lui Iraclie Porumbescu,ed. cit. p. 20.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  1. Vasile Alecsandri către Iraclie Porumbescu, scrisoare din 5/17 ianuarie 1887, Colecţia  Muzeului Bucovinei,  Suceava, inv. nr. 32 _i 39.
  2. Ibidem.
  3. Apud: Leca Morariu, Iraclie  şi  Ciprian Porumbescu, vol. I, Ediţie îngrijită de Vasile  D. Nicolescu şi Vasile Vasile, Editura Muzicală, Bucureşti, 1986, p.89.
  4. Ibidem, p. 90.
  5. Scrierile lui Iraclie Porumbescu,ed. cit. p. 20.

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s