Prime audiţii în festivalul Ţintea Muzicală 2016

Standard

 

Printre atâtea oferte culturale sezoniere, panoramate on-line  consumatorului de cultură, unele deosebit de incitante, serile celei de-a opta ediţie a festivalului Ţintea Muzicală (derulat între 1 şi 5 iulie) au reuşit să se impună atenţiei anul acesta, nu doar prin conceptul atractiv tradus prin titulatura “Vă place…Spania?”, ci şi prin includerea, în rândul personalităţilor interpretative prezente pe afiş, a unui duo instrumental inedit. În periplul muzical Bucureşti-Băicoi-Ploieşti ce şi-a propus să înlăture ipoteticile “graniţe” ale interferenţelor culturale dintre capitală și o zonă a țării (poate) mai puțin privilegiată din punct de vedere artistic, Ţintea Muzicală 2016 a reunit, pe cele trei scene de concert ale festivalului (sala „Auditorium” a UNMB, Casa de Cultură din Lilieşti-Băicoi şi Biserica romano-catolică „Cristos Rege” din Ploieşti), alături de duo-ul deja menţionat, nouă solişti, un cvartet de viori – Alegria, şi unul de chitare – Passion, în interpretarea cărora am putut audia atât pagini afiliate stilurilor baroc şi romantic, cât şi o sumă de creaţii contemporane.

De aproape un deceniu, de când s-a născut şi ideea de a combina clavecinul cu acordeonul, Sonja Leipold şi Christoph Hofer – respectiv duo Ovocutters – s-au decis să-şi angreneze resursele în valorificarea şi extinderea repertoriului contemporan, comisionând lucrări compozitorilor din întreaga Europă (şi nu numai), în dorinţa de a le interpreta în primă audiţie absolută. Dedicată parfumului meridional specific tipologiei melodico-ritmice dar şi particularităţilor timbrale ale muzicii spaniole, ediţia “Vă place…Spania?” a festivalului Ţintea Muzicală şi-a propus, în egală măsură, să şi provoace, prin prezenţa acestei mixturi instrumentale extrem de interesante clavecin-acordeon, imaginaţia compozitorilor. Au răspuns la această provocare şi, totodată, dorinţei duo-ului Ovocutters de a explora dezvoltarea sonorităţilor actuale prin demersuri componistice originale, creatori precum Adina Dumitrescu, Wolfgang Liebhart, Laura Manolache, Dana Cristina Probst şi Ming Wang ale căror piese, redate în primă audiţie absolută (cu excepţia celei a Danei Probst – primă audiţie românească), au pus în lumină atuurile expresive ale fiecăruia dintre cele două instrumente.

A TRE pentru acordeon, clavecin şi pian de Adina Dumitrescu s-a ancorat, prin juxtapunerea şi suprapunerea unor microstructuri modale fragmentate pe un ritm cvasi ostinat, în configurarea metaforică a unui posibil flamenco (adăugând, în acest scop, clavecinului şi funcţia unui instrument de percuţie). În replică, piesa lui Wolfgang Liebhart, REV UP, pentru acordeon şi clavecin a fost gândită pe principiul accelerării tempoului, melodica – încadrabilă într-un minimalism gestual – fiind completată de o anume teatralitate a mişcărilor corpului şi picioarelor, a căror simbolistică rememorează, până la punctul final, acelaşi temperamental flamenco. Hommage a Manuel de Falla pentru clavecin solo aparţinând Laurei Manolache a conturat personaje multiple ce evoluează în paralel; nu lipseşte de aici puntea stilistică între baroc (de a cărui imagine se leagă însăşi funcţionalitatea instrumentală a clavecinului) şi contemporaneitate prin intermediul ornamenticii grefate pe un ritm rubato, trilurile evoluând către cascade sonore etalate cu virtuozitate dar şi cu graţia discretă ce a marcat întreaga creaţie a lui Manuel de Falla, influenţată de conjuncţia dintre impresionism şi stilul neoclasic. Alegria pentru acordeon şi clavecin a Danei Cristina Probst a reprezentat una din variantele de ritm ale stilului flamenco speculată cu eleganţă şi rafinament într-un tempo rapid, ce-a evidenţiat, în cadrul cuplului perfect sincronizat al celor două instrumente, subtilitatea creionării discrete a liniilor melodice alternând cu repetitivitatea structurilor armonice. Pornind de la conceptul de descriptivism sonor, cele două părţi ale lucrării Gaudi`s Contour pentru acordeon şi clavecin de Ming Wang – Sagrada Familia (din 1882 până azi) şi Casa Batllo (1877) – au adus în prim plan corespondenţa vizual-fonică dintre variatele culori ale clădirilor şi diferitele posibilităţi de combinare a modurilor care pot fi construite pe fiecare sunet, corespondenţă bazată pe ideea de contrast, de alternanţă a stărilor, de relevare a unui veritabil arsenal efectologic, propriu ambelor instrumente. În fine, ultima partitură în primă audiţie absolută din programul festivalului, Ritualul tăcerii pentru bas electric şi mediu electronic de Sebastian Dumitrescu (în interpretarea autorului) s-a axat pe ideea echivalenţei dintre repetiţie şi ritual, reliefând efectul produs asupra percepţiei umane de către repetitivitatea pulsaţiei ritmice potenţial investită cu semnificaţii ritualice.

Şi pentru că anul acesta ne-au plăcut nu doar… Spania, ci şi creaţiile contemporane influenţate de spiritul culturii spaniole, aşteptăm cu interes viitorul concept al manifestării care ne va prilejui din nou, sperăm, contactul cu personalităţi din elita europeană a artei sunetelor, interpreţi şi compozitori ispitiţi de noi provocări conceptuale.

Loredana BALTAZAR

Fișiere Audio:

 

dsc_1217-bis dsc_1306bis

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s