Tradițional la interpretii de folclor din zona Orăștie

Standard

 

Nimenea nu se poate mandri cu faptul ca mosteneste ceva de la parinti daca nu are grija sa pastreze mostenirea pentru a o transmite  urmasilor. Traditiile inaintasilor care au trait pe meleagurile hunedorene se afla in mainele urmasilor lor, dintre care unii s-au specializat in folclor iar altii avand talent au devenit interpreti muzicali si  prezinta in spectacole cantece. Folcloristii privesc cu mare atentie cantecul contemporan intrat in repertoriul multor interpreti, scriu studii despre acesta si subliniaza atunci cand situatia o cere. Cantecele culese din satele romanesti de la localnici, pe care le gasim in culegerile de folclor, apartineau unor comunitati care le cunosteau si care le cantau in momente potrivite avand anumite sensuri, semnificatii. Cand apareau nepotriviri ca varsta, sex sau stare sociala, se considera ca si o incalcare a unor legi nescrise si se sanctionau simplu prin exprimari de felul ,,nu se cade”  sau  ca ,,e rusine”. In acest fel se incerca corectarea si eliminarea anumitor derapaje.

Astazi ne afla in cu totul alta situatie si anume aceea in care cantecul s-a mutat la oras fiind expus in spectacole de catre solisti care au facut o profesie din a interpreta doine sau cantece de joc.  Interpretii care s-au implicat serios in fenomen isi multiplica reprtoriul cu unul propriu mai mult sau mai putin valoros in sensul respectarii pilonilor traditionali.

Atunci cine realizeaza eliminarea si corectarea unor derapaje? Unii ar spune ca publicul. Dar care public, acela care e rupt de satele in care inaintasii au pus bazele a ce numim inca traditional? Daca exista si spectatori activi si care doresc sa se implice, atunci vor proceda asa cum fac si eu acum si vor arata, cu bune intentii si argumentat, cateva aspecte ca fiind neconforme cu traditionalul zonei si cu speranta ca odata semnalate, ele vor duce la remedierea acestora.

Redau cateva idei apartinand lui  GRIGORE LESE, care este înainte de toate prin ceea ce face, un redutabil luptător pentru păstrarea autenticităţii în folclor şi împotriva contrafacerilor de orice fel, cel care apara interesele folclorului autentic spre traditional cat se poate, cat se mai poate.

,,Unii au privit folclorul ca pe o relaxare, dar eu spun că folclorul nu este o relaxare. Actele artistice fără valoare sunt la fel de păgubitoare, grave pentru societate, ca infracţiunile şi ar trebui pedepsite ca atare.  În ultimul timp, asistăm la o degenerare a folclorului; în scop comercial, orice cântec vechi serios suferă modificări: este pus pe un ritm săltăreţ (nu de puţine ori doine au fost transformate în chip barbar în aşa-zise „cântece de joc”) şi cântecul devine în acest fel uniformizat, plat (folclorul fiind de regulă caracterizat prin variaţii de măsuri în cadrul unui cântec). O altă problemă este înlocuirea textului cu versuri ce nu au nici o legătură cu folclorul autentic, ajungându-se la mutilarea gravă a semnificaţiei iniţiale a mesajului. Cântecul devine astfel superficial, lipsit de profunzime şi sărăcit în esenţa sa, ajunge în ultimă instanţă, o non-valoare. “

Pornind de la aceste idei, deloc intamplatoare, voi aduce in atentie cateva observatii personale inspre interpretii de folclor  din zona Orastie. La fel ca si dansatorii care prezinta pe scena pe langa jocuri populare o vestimentatie conforma cu zona acestora, la fel interpretii au obligativitatea  de a expune  pe scena o tinuta cat mai aproape de traditional, fiind modele pentru spectatori si pentru  tinerii interpreti care bat la poarta afirmarii. In sprijinul celor remarcate voi alatura cateva fotocopii ale unor poze vechi cu localnici din zona Orastie de unde se deduce si se vede care este portul popular traditional din zona Orastie.  Cu precizarea ca pozele nu sunt facute intr-o sala de spectacol ramane sa extragem esenta din ele.

1

Intorcandu-ma la localitatile in care un element traditional si special era costumul popular, acesta va fi subiectul asupra caruia ma voi referi, cu precadere la cel pe care il cunosc si apartine zonei Orastie. Acesta a suferit de-alungul timpului modificari acceptate si asumate despre care se fac referiri in studiile cercetatorilor inaintasi pe baza celor aflate in lazile de zestre. Fotografiile vechi (alb-negru)nu pot fi un reper in privinta culorii vestimentatiei. Dar cei interesati au apelat la lazile de zestre si au scos la iveala adevaruri uitate. Acestea se pot vedea in festivalurile concurs in care tineri interpreti prezinta cantece cu grija alese, cu grija interpretate si avand tinute de o aleasa frumusete. Pe masura ce acesti concurenti au popularitate, aceste minunatii incep sa se modifice putin cate putin. Privind cu atentie pe  interpretii nostri orastieni aflati in spectacole tinute la noi in judet sau  in alte zone ale tarii , uneori in emisiuni televizate, am observat un element din tinuta unora dintre ei  care nu este conform cu traditia zonei noastre si nici macar a altora mai apropiate sau mai indepartate de noi. Internetul ofera o multime de postari cu tinutele de altadata ale taranilor din orice zona dorim. Elementul cu pricina se numeste CIZMA ( termenul provine din magh. csizma.) Aceasta a intrat in tinutele romanesti prin intermediul dansatorilor jocului numit FECIORESC care e raspandit in mai multe zone ale Romaniei si care poate fi jucat in satele cu populaţie mixtă de catre dansatori de naţionalitate română, maghiară şi rromă. Dansatorii, fara exceptie,  folosesc cizmele de piele cu tureac, probabil pentru a fi auzite ponturile realizate prin batai ritmice la picioare. Tot prin intermediul dansatorilor au intrat in portul traditional IEGARII care inlocuiesc pantalonii sau cioarecii, in cazul lor avand o explicatie de mobilitate.Continuand logica de mai sus si privind imaginile  din pozele postate, barbatii care au trait pe meleagurile noastre au lasat dovezi ca erau incaltati cu opinci, pantofi sau ghete/bocanci.

2

Solistii nostri care canta, apar deseori incaltati in cizme, chiar daca nu fac ponturi. Cizmele nu sunt un element specific locuitorilor de pe aceste meleaguri hunedorene. Romanii nostri nu mergeau si nu merg la Biserica in cizme, caci ele nu fac parte din tinuta stramoseasca. Elocvent in acest sens este si faptul ca trupele de calusari din zona Orastie: Romos, Vaidei, Martinesti, Beriu, Orastioara, Costesti in zilele de Craciun cand colinda, desi merg prin zapada, prin frig ei se incalta cu ghete/bocanci nu cu cizme.

3

Atunci care este logica purtarii pe scena de spectacol pe langa un costum popular autentic  cizmele netraditionale? Am vizionat mai multe arhive cu poze de hunedoreni urmarind acest aspect, dar arareori am vazut un satean cu costum popular si cizme, fiind o  posibila explicatie,una de ordin material intr-o situatie de exceptie.

Revenid la interpretii de folclor care stand pe scena si interpretand cantece, se observa ca CIZMA face parte din tinuta acestora, chiar daca inaintasii nostri nu o aveau ca parte a portului traditional. Unii poarta iegari la fel ca dansatorii. Satenii nostri de altadata ar fi spus probabil ca NU SE CADE, asa cum fac si eu acum.

Tinuta localnicilor nu era  uniforma si se diferentia pe baza anotimpurilor vara sau iarna, cald sau frig. Chiar daca in salile de spectacol nu este frig, se mai vad interpreti care poarta peste camasa pieptar de blana, specific zilelor friguroase.  Pieptarul din piele e una dintre cele mai importante piese din costumul popular barbatesc si e o mandrie sa il expui, insa in cazul de fata  nu se potriveste cu restul elementelor cum ar fi pantalonul din panza alba specific anotimpului cald. Daca esti imbracat cu  pieptar, atunci aceata se preteaza la cioareci din panza de lana asa ca iarna.

7

Daca insa ai pantalon din panza subtire fie renunti la a mai lua ceva peste camasa, fie iti pui o vesta confectionata din panza de culoare inchisa. Aceasta ar fi o tinuta corecta armoniasa si traditionala. Taranii nostri pe care ii reprezinta pe scena interpretii cu cantecele acestora, erau foarte fermi in a-si apara si respecta portul traditional adecvat anotimpului.

Indepartarea de traditional ne duce treptat spre pierderea identitatii nationale. Interpretii de folclor si-au asumat o misiune importanta in acest sens si nu sunt indreptatiti sa faca cu buna stiinta rabat de la linia pastrata si transmisa nou tuturor de catre stramosii nostri. Daca va fi cazul se va spune ca si in alte situatii ,,nu e bine” sau ,, asa nu se face”.

Muntean Silvia

Profesor de muzica

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 



Un răspuns »

  1. Cu ocazia acestui numar 100 transmit redactorilor cuvinte de pretuire pentru tematicile abordate si urari de a ajunge la cat mai multe numere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s