Un festival Mozart complex, o săptămână de excepţie

Standard

I15590633_1162976380417201_5122114948763162514_nată că a mai trecut o ediţie a Festivalului Mozart la Cluj, ediţia a XXVI-a, ce ne-a oferit o săptămână plină de evenimente care încă de la început se anunţau a fi excepţionale. Este vorba despre perioada 9-16 decembrie, în care publicul clujean a luat parte în fiecare seară la evenimente muzicale cu interpretări memorabile. O idee inedită ce ar contribui totodată la ascensiunea acestui Festival ar fi ca, prin realizarea unor parteneriate cu diverse filarmonici din ţară, să existe, în cadrul Festivalului, un concert itinerant, susţinut în diferite localităţi, cum ar fi Bucureşti, Satu Mare, Iaşi, Braşov sau Sibiu.

Concertul de deschidere de vineri seara i-a adus în prim-plan pe dirijorul Noam Zur şi pianista Dana Borşan, alături de Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat „Transilvania”, într-un program constituit integral din lucrări ale lui Mozart: Simfonia în sol minor, KV 183, Concertul pentru pian, în Mi bemol major, KV 271, în care Dana Borşan a impresionat prin delicateţea interpretării, păstrând în acelaşi timp un sunet plin, cu o sonoritate caldă, profundă, şi binecunoscuta Simfonie în sol minor, KV 550. De altfel, orchestra, dirijată de Noam Zur, unul dintre cei mai talentaţi tineri dirijori ai Israelului, a reuşit să imprime caracterul specific mozartian de-a lungul întregului program. Se poate ca în unele momente din ultima parte a Simfoniei în sol minor, KV 550, sonoritatea partidei violoncelelor să fi fost puţin ştearsă însă, per ansamblu, prestaţia a fost una reuşită, luând în considerare şi faptul că publicul a părăsit sala de concerte a Casei Universitarilor cu zâmbetul pe buze, într-o atmosferă festivă.

În dimineaţa următoare, iubitorii muzicii lui Mozart au putut lua parte la prima etapă a Concursul de interpretare din cadrul Festivalului, desfăşurat în Sala Studio a Academiei de Muzică, cu care organizatorii ne-au obişnuit deja. Dacă anul trecut lucrările propuse pentru concurenţi au fost o parte din duourile pentru vioară şi pian din creaţia mozartiană, anul acesta ansamblurile, formate atât din studenţi clujeni, cât şi din studenţi veniţi din Timişoara, Moldova sau chiar de la Bucureşti, au trebuit să aleagă câte două din următoarele cinci triouri cu pian: Sol major, KV 496, Si bemol major, KV 502, Mi major, KV 542, Do major, KV 548 şi Sol major, KV 564. Unele dintre formaţii au respectat atât de bine stilul, încât atmosfera creată de ele putea fi asemănată cu cea a unei serate mozartiene. Însă toate cele opt echipe au fost extrem de bine pregătite, ca dovadă juriul a hotărât ca toate să treacă şi în cea de-a doua etapă.  Violonista Sonia Vulturar, violoncelistul Daniel Demian şi pianistul Bogdan Bohuş au fost cei care au câştigat marele premiu şi care, alături de ceilalţi premianţi, ne-au impresionat încă o dată prin interpretarea excepţională, în cadrul galei laureaţilor. A fost unul dintre cele mai reuşite concursuri de până acum, dacă nu chiar cel mai reuşit, după cum însăşi Preşedinta Societăţii Române Mozart, doamna prof. univ. dr. Adriana Bera, a susţinut în discursul din cadrul premierii.

Primul dintre concertele organizate la Academia de Muzică a fost destinat copiilor şi s-a intitulat Arca lui Noe. Dalma Lidia Kovács, dirijoarea şi totodată moderatoarea acestui concert educativ are o experienţă vastă în organizarea şi moderarea unor astfel de evenimente. Copiii au fost fascinaţi imediat de povestea la care, alături de Dalma, au participat şi membrii orchestrei camerale formată din profesori şi studenţi ai Academiei. Pentru a ilustra anumite sunete pe care le produc animalele, instrumentiştii „s-au întrecut” pentru a dovedi fiecare în parte, că instrumentul lui sugerează cel mai bine elefantul, măgarul, găina, pisica sau cocoşul, totul spre încântarea celor mici. De altfel, au fost inserate în poveste diferite fragmente din creaţiile marilor compozitori, precum Vivaldi, Haydn, Verdi, Musorgski, Beethoven sau Mozart, şi bineînţeles că nu au lipsit jocurile interactive.

Un alt eveniment spectaculos a fost concertul cameral susţinut de membri ai Cvartetului Arcadia. Recitalul a debutat cu ansamblul format din violonistul Răsvan Dumitru şi violistul Traian Boală, care ne-au transpus în perioada lui Mozart printr-un Duo pentru vioară şi violă, în Sol major, KV 423, urmând să înaintăm în timp până la Beethoven, ascultând Trio în do minor, Op. 9, nr. 3, moment în care violoncelistul Zsolt Tӧrӧk s-a alăturat formaţiei. După o scurtă pauză în care am asistat la lansarea cărţii Festivaluri valuri a Elenei Maria Şorban, prezentată de scriitorul Virgil Mihaiu, ne-am întors din nou la Mozart, fiind fascinaţi de modul în care cei trei artişti au interpretat Trio de coarde în Mi bemol major, KV 563.

Pe Răsvan Dumitru şi Traian Boală am avut ocazia să îi ascultăm şi în cadrul concertului cu ansamblul Diletto musicale alături de pianista Aurelia Vişovan, care a oferit un alt moment de excepţie. Este vorba despre un concert cameral unic, având în vedere una dintre lucrările serii, Concertul pentru pian în La major, KV 414, scrisă de Mozart pentru orchestră de coarde şi fortepiano. Instrumentul considerat special la care s-a cântat acum, este un fortepiano cu mecanică vieneză, construit în Boemia în anul 1825 şi restaurat la Viena în 2013, aflându-se acum în proprietatea Academiei de Muzică din Cluj. Sunetul său este mai cristalin în comparaţie cel al pianului, clapele sunt mai mici, merg mult mai uşor, ca urmare s-a sesizat uşurinţa cu care solista a executat pasajele rapide. În ciuda faptului că, din punct de vedere al dinamicii, instrumentul nu oferă prea multe posibilităţi de nuanţare, pianista s-a remarcat prin faptul că a ştiut să realizeze contraste dinamice. În ceea ce priveşte ansamblul de coarde, format din cinci viori, două viole, două violoncele şi un contrabas, s-ar defini prin omogenitate. În afară de Concertul pentru pian în La major, ansamblul a mai interpretat şi trei Divertismente: în Si bemol major, KV 137, Re major, KV 136 şi Fa major, KV 138.

Un eveniment cel puţin la fel de fascinant a fost recitalul pianistei Dana Borşan. După prestaţia admirabilă din concertul de deschidere alături de Orchestra Filarmonicii, a susţinut cel de-al doilea recital al său în cadrul Festivalului, intitulat Clasic pur, titlul sugerând faptul că urmau să fie interpretate doar lucrări scrise de Haydn, Mozart şi Beethoven, cei trei mari clasici. Astfel, am avut ocazia să ascultăm Sonata în Do major şi Andante con variazioni în fa minor de Haydn, Rondo în la minor şi Variaţiuni în La major de Mozart, iar din repertoriul beethovenian, Sonata în Re major şi Variaţiunile „Eroica”.  Aşadar, a fost un program complex, extrem de solicitant pentru interpretă, însă cu toate acestea pianista a reuşit să îl ducă la bun sfârşit într-un mod remarcabil. Datorită efortului depus, în final a fost mai dificilă executarea pasajelor rapide, astfel că s-au putut sesiza câteva ezitări. Însă nu este nimic de condamnat ci, din contra, publicul a apreciat în primul rând curajul de a aborda un asemenea program şi, bineînţeles, interpretarea inedită.

Joi am asistat la o gală de operă interesantă, intitulată Poveste de dragoste, singurul eveniment găzduit de Opera Maghiară Cluj. Programul a cuprins arii extrase din opere de Mozart, mai exact din Nunta lui Figaro, Flautul fermecat, Don Giovanni şi Cosi fan tutte, interpretate de solişti ai Operei Maghiare şi ai Operei Naţionale Române. În ceea ce priveşte soliştii, putem spune că au existat doar câteva interpretări excepţionale, cu precădere cea a Briggitei Kele, care a fost de altfel invitata serii, a basului Sándor Kӧpeczi şi a basului Cristian Hodrea, dar şi cea a sopranei Ibolya Vigh, apreciată în primul rând pentru curajul de a aborda dificila arie a Reginei Nopţii. Cât despre orchestra Operei, aceasta a ajuns la un nivel de omogenitate ridicat. Dirijoarea Elizabeth Askren, care pe lângă atribuţia de conducere muzicală a avut-o şi pe cea de moderare, s-a descurcat exemplar, emanând în permanenţă un sentiment de siguranţă.

Ultima zi a Festivalului a început cu Simpozionul care se anunţa a fi interesant. Prof. univ. dr. Adriana Bera a susţinut o prezentare despre evoluţia Festivalului şi a Societăţii Române Mozart, în cei 25 de ani de activitate. Astfel, doamna Bera ne-a vorbit atât despre importanţa parteneriatelor cu Filarmonica de Stat „Transilvania” şi Fundaţia Internaţională Mozarteum, cât şi despre beneficiile aduse de acest Festival, încheind cu aspectele care ar trebui perfecţionate spre ascensiunea lui. Prof. univ. dr. Ecaterina Banciu a prezentat detalii despre lucrările religioase de Mozart, despre scriitura acestora şi stilistica mozartiană, urmând să ne fie prezentate stilemele mozartiene, de către prof. univ. dr. Gabriel Banciu, care a oferit câteva posibile definiţii a ceea ce înseamnă de fapt forma muzicală, referindu-se cu precădere la forma de sonată şi pledând pentru termenul „sonată-rondo”, susţinând totodată faptul că este necesară o atitudine mult mai elastică în raport cu terminologia utilizată în muzicologie. O altă prezentare, de data aceasta a unei masterande, Maria Edith Gergely, a adus în prim-plan problematica improvizaţiei în cadenţele din Concertele pentru vioară de Mozart, un subiect extrem de interesant. În parametrul dramaturgiei, conf. univ. dr. Anca Mihuţ, profesoară în cadrul Academiei şi Vlad Iftinca, de la Metropolitan Opera New York, ne-au vorbit despre viziunea teatrală şi simţul scenic al lui Mozart, respectiv despre tipologia vocilor şi relaţia dintre text şi muzică în interpretarea unor personaje ca Don Giovanni, Leporello, Zerlina sau Don Ottavio. Un alt subiect dezbătut a fost Creaţia mozartiană în interpretarea pianiştilor clujeni formaţi la şcoala franceză, în care doctoranda Cristina Pascu ne-a vorbit despre pianistul Alfred Cortot, fondatorul École Normale de Musique din Paris, indicaţiile lui cu privire la interpretarea muzicii lui Mozart, prezentând în final pianiştii români absolvenţi ai şcolii lui Cortot. Şi prezentarea Aureliei Vişovan, tot doctorandă în cadrul Academiei, s-a situat în domeniul literaturii pianistice, având ca temă Pianul modern versus fortepiano. Artista ne-a împărtăşit experienţele proprii în interpretarea Sonatei în Fa major, KV 280, de Mozart, concentrându-se pe problemele de agogică. A fost, aşadar, un simpozion reuşit, cu lucrări consistente.

La fel ca şi concertul de deschidere al Festivalului, în care am audiat cele două Simfonii în sol minor, KV 183 şi KV 550, de Mozart, cel de încheiere a integrat două simfonii. După ce am audiat Uvertura operei Prima la musica e poi le parole, de Salieri, am avut ocazia să ascultăm Simfonia nr. 1, în Mi bemol major, KV 16,  respectiv Simfonia concertantă pentru vioară şi violă în Mi bemol major, KV 364, avându-i ca solişti pe violonista Alissa Margulis şi violistul Răsvan Popovici, alături de Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat „Transilvania”, sub bagheta dirijorului rus Valentin Uryupin. Pe Alissa Margulis am putut s-o ascultăm şi în interpretarea Concertului pentru vioară în Re major, KV 218, interpretare care, din punct de vedere tehnic a fost remarcabilă şi fără reproş, însă, în ceea ce priveşte textul muzical, au existat câteva ezitări pe care nu am putut să nu le remarcăm. Pe de altă parte, duetul cu Răsvan Popovici poate fi clasat printre cele mai reuşite interpretări din întregul Festival. A fost o plăcere să îi urmărim pe cei doi artişti în interpretarea Simfoniei concertante, ca urmare şi aplauzele publicului au fost pe măsură. Rechemând soliştii pe scena Casei Universitarilor, aceştia au oferit auditoriului încă un moment muzical, în care au interpretat partea a treia din Duetul pentru vioară şi violă în Sol major, reuşind un final inedit.

Trebuie amintit şi faptul că pe parcursul întregului Festival s-au desfăşurat câteva cursuri de măiestrie. Prof. Diana Ligeti, de la Conservatoire National Supérieur de Musique et de Danse din Paris, a susţinut un curs de violoncel şi unul de muzică de cameră, iar Vlad Iftinca a ţinut un curs pentru pianişti şi cântăreţi, cu repertoriu vocal clasic şi romantic – lied şi operă.

Prin urmare, a fost un festival complex, care nu a lăsat loc obiecţiilor. După acesta, cu siguranţă publicul va aştepta o următoare ediţie, care sperăm să fie cel puţin la fel de reuşită.

Roxana Maria Seraz

Anul II Muzicologie

Academia de Muzică Gheorghe Dima

Cluj

Foto: Bogdan Meseșan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s