Lamentaţie cu Soare

Standard

Festivalul Cluj modern, ediţia 2017, s-a încheiat cu un concert vocal-simfonic susţinut de Filarmonica de Stat Transilvania, unde s-a cântat un program variat şi inedit. Din acest punct de vedere, întreg festivalul a fost asemenea unei brize autohtone încărcată de energii contemporane, întrucât repertoriile abordate se cântă foarte rar pe scena clujeană şi sunt, mai mereu, puţin mediatizate.

Spectacolul din data de 28 aprilie şi-a întâmpinat auditoriul cu Lamentaţie pentru victimele Hiroşimei, lucrare semnată de compozitorul Krzysztof Penderecki. Dirijorul Tiberiu Soare a fost cel sub bagheta căruia s-a petrecut magia: 10 minute în care sala abia dacă a respirat. Tensiunea acumulată treptat la coarde, asemenea unui scâncet generalizat auzit de departe, a continuat cu perioade întretăiate de aparentă acalmie care, paradoxal, nu făceau decât să sporească angoasa. Partitură extrem de ilustrativă ca putere de aducere în faţă a stărilor evocate de titlu, lucrarea a avut puterea de a-l purta pe ascultător de la iminenţa pericolului, prin ascunzişuri tenebroase, până la dezastrul cel de pe urmă. Publicul a apreciat la măsura cuvenită momentul şi, deşi neimpresionant sub aspect numeric, a compensat prin aplauzele de la final.

Seara a continuat cu o primă audiţie a Concertului pentru vioară de Miklós Csemiczky, ce l-a avut ca solist pe Kristóf Tóth. În ciuda tinereţii sale evidente, violonistul a dat dovadă de maturitate artistică prin maniera în care a înţeles şi redat partitura. Ecouri ale părţii a doua, lente, prin melodicitatea şi catifelarea liniilor tematice au răzbătut până la finalul concertului în auzul intern al ascultătorilor. La final, compozitorul însuşi a fost gratulat pe scenă de publicul extatic.

În pauza ce a urmat, compozitorul Adrian Pop a vorbit la lansarea unui album de piese compuse de compozitorul Cornel Ţăranu.

Cea de a doua parte a spectacolului a debutat tot cu o primă audiţie absolută, de data aceasta semnată de compozitorul şi academicianul clujean Cornel Ţăranu. Acesta a studiat la Cluj cu maestrul Sigismund Toduţă, perfecţionându-se ulterior cu personalităţi ilustre precum György Ligeti şi Olivier Messiaen. Lucrarea sa pentru saxofon şi orchestră, „semper idem”, l-a avut drept solist pe Daniel Kientzy, saxofonist şi dirijor de origine franceză, absolvent al Conservatorului din Paris. Mai puţin disonant decât ne-a obişnuit, piesa s-a dovedit extrem de bine închegată, compactă şi omogenă din punct de vedere al construcţiei. La fel ca la toate lucrările din program, de altfel, dirijorul a dovedit cu prisosinţă că a înţeles partitura.

Şi pentru a încheia seara într-o notă asemănătoare celei în care a început, piesa din final a fost Lamentaţie şi descătuşare pentru cor şi orchestră de Cristian Misievici. Cu un început coral în registrul grav al başilor, melodia s-a mutat apoi la tenor, urmând altistele şi sopranele. După acest incipit destinat corului, orchestra a preluat lucrarea, pe care a condus-o susţinut şi angajant.

Concertul de seara trecută a fost o bijuterie. Nu, mint. Un carusel multicolor de mare anvergură, ce ne-a purtat prin hăuri – cu prima lucrare –, pajişti tomantice mai senine – a doua –, amintiri dintr-un viitor jazzistic – a treia şi reîntoarceri într-un lamentatio peren, izvorât din chintesenţa plaiurilor mioritice.

Diana Săsărman

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s