Arhive pe categorii: Pagina principala

devotioModerna – reflecții asupra actului interpretativ

Standard

”Confruntată” din nou cu cele patru dimensiuni ale depășirii limitelor – ULISE, GULLIVER, NIRVANA și MATRIX – a XXVI-a ediție a Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi a reunit anul acesta soliști, dirijori, ansambluri camerale și simfonice care au abordat un repertoriu nu doar foarte divers ci și de o dificultate interpretativă extinsă, aspectul etalării virtuozității instrumentale fiind urmărit, mai mult sau mai puțin evident, la nivelul fiecărei apariții scenice. Tatonarea dez-limitării, a spargerii canoanelor conceptuale sau / și formale, a recontextualizării semnificației arsenalului tehnic ce adaugă un plus valoric potențialului expresiv al muzicii, extinderea granițelor happening-ului până la identificarea sa cu realitatea absolut palpabilă reprezintă câteva din direcțiile promovate de actuala formulă a festivalului, proiectată de directorul său artistic, Dan Dediu.

Cel de-al doilea concert din tematica NIRVANA – Dincolo de limitele sinelui, a adus în 22 mai, pe scena sălii ”George Enescu” a Universității Naționale de Muzică, un ansamblu cu o structură deschisă, devotioModerna, în componența căruia s-au regăsit, ca membrii sau doar invitați speciali ai serii, atât studenți ori masteranzi (flautista Carla Stoleru, percuționista Irina Rădulescu alături de mai tinerii săi colegi Sorin Neculai, Mihai Mânzar, Iulia Bilta, Răzvan Florescu) și absolvenți ai Conservatorului bucureștean, cât și personalități – precum Endre Guran sau Dan Cavassi – al căror palmares se confundă cu dimensiunea unei întregi cariere artistice. Adăugându-li-se celor deja menționați, violonista Natalia Pancec, oboistul Valentin Ghiță, clarinetistul Mihai Bădiță, fagotistul Cristian Buciumaș și pianistul Mihai Murariu, apartenenți ai formulei de bază a ansamblului, au rezonat, într-un mix de inteligență și emoție constructivă, cu pilonii dramaturgici ai programului serii, în decursul căruia evoluții individuale au fost completate cu desfășurări camerale variate.

Ethosul meditativ al piesei Veronicăi Anghelescu, Edelweiss, a pus în lumină expresivitatea pură a liniei melodice, dozată cu sensibilitate și căldură de către talentatul Mihai Bădiță; i-a replicat imediat alura virtuoză a Cadenzei lui Krzysztof Penderecki, cumulând gradual microstructuri înlănțuite cu rafinament de către viola lui Endre Guran.

-embER (die Stille, ich), lucrarea pentru violoncel-solo și ansamblu a lui Carmen Cârneci a fost prezentată în primă audiție în Germania de către Heidelberger Festival Ensemble, pentru a fi reluată ulterior în cadrul Festivalului Internațional ”George Enescu”; sub conducerea autoarei – atunci ca și acum – solist fiind același Dan Cavassi, opusul și-a relevat profunda subtilitate și prin intermediul multiplelor resurse interpretative gestionate cu finețe de către violoncelist, prin intermediul unui permanent dialog cu ceilalți instrumentiști: Endre Guran, Carla Stoleru, Mihai Bădiță și Mihai Murariu, cărora li s-a adăugat experimentatul chitarist Costin Soare.

Chatatutu al Tatjanei Milošević – pentru flaut / piccolo, pian și vioară – a întrupat delicat, într-o derulare cu un farmec aparte ca sugestii auditive, cântul acestei păsări-simbol, în timp ce, în dubla sa calitate de compozitor și pianist implicat în explorarea caleidoscopului stilistic contemporan, Mihai Murariu și-a formulat Rorschach-ul în primă audiție absolute, construind un univers microstructural filigranat a cărui dialectică include multiple interpretări posibile.

Sfârșitul concertului a fost rezervat unui demers de ansamblu cu conotații ritualice: BeseptimaIT pour 7 heures du soir – Étage 4 de Octavian Nemescu, un potențial traseu inițiatic al ”îmbrăcării” esențelor sonore în parametrii stilistici, delimitat fonic și spatial de către sonorități penetrante ca cele ale clopotelor, trompetelor (Bogdan Ionescu și Traian Moldoveanu) și ale celor patru percuții. În acest context simbolic, complexitatea juxtapunerilor politemporale gândite de către autor spre a provoca la reflecție – ca și contrastul bine dozat dintre cele două personaje melodice, diatonic-cromatic – topite spre final în magma fluxului comun de emisii acustice, au coagulat ansamblul în jurul actului interpretativ, reconfigurându-i accepțiunile.

Această prezentare necesită JavaScript.

Loredana BALTAZAR

*

*

*

*

*

 

SLEEP TIGHT, cu Daria Tudor și Iida Antola

Standard

Trecând în revistă constelația numelor interpretative care au performat în ultimul timp, în cadrul Stagiunii de marţi seara, pe scena Sălii mici a Filarmonicii ”George Enescu” – multe dintre acestea aparținând unor foști absolvenți sau actuali elevi ai Colegiului Național de Arte ”Dinu Lipatti” – am optat pentru recitalul cameral din 11 aprilie, care aducea în atenția auditoriului, alături de pianista Daria Tudor, o prezență inedită: cea a sopranei finlandeze Iida Antola.  După ce în luna martie a anului trecut 2016, Daria Tudor a concertat în Stagiunea de marți seara alături de violonista japoneză Mao Konishi împreună cu care alcătuiește “Duo Presto”, pianista și-a propus să introducă, în fața publicului român, figura unei personalități solistice care îi este colegă la Universität der Künste (UdK) din Berlin. Încă din semestrul al doilea al primului an de studii, Daria Tudor a fost admisă ca asistent-student acompaniator de lied la clasa prof. Axel Bauni, contactul cu soprana Iida Antola – masterand al aceleiași universități – fructificându-le amândurora ocazia de a aborda, cu vizibil interes și pasiune, pagini de referință din repertoriul universal, cu precădere contemporan.

Recitalul lor a debutat cu două momente marcate interpretativ de către Daria Tudor, cumulând deschiderea către virtuozitatea solistică de tip romantic și explorările imaginative în domeniul descriptivismului sonor: Studiul nr. 6, în la minor (Temă cu variațiuni) după Paganini și Mephisto–Vals de Franz Liszt. Gestica elegantă și precisă a pianistei, ca și preocuparea minuțioasă pentru fiecare detaliu microstructural pe care s-a bazat construcția echilibrată a edificiilor formale au caracterizat această primă secvență din program, care avea să fie urmată de momente remarcabile din punct de vedere expresiv; datorate conjuncției rafinate dintre sonoritatea instrumentală și amplul spectru coloristic al intervențiilor vocale, aceste momente au conferit serii valența unui act artistic de o calitate cu totul specială.

Tripla fațetă a personalității Iidei Antola – soprană, dirijoare de cor și compozitoare – i-a înlesnit apropierea de universul deloc facil al muzicii actuale, trezindu-i preocuparea pentru arhitecturarea unei structuri de recital mai complexe, în interiorul căreia, așa cum s-a întâmplat și la Ateneul Român, s-au creat punți între tipare tipic romantice (precum liedurile aparținând lui Franz Schubert – Tu ești liniștea, Suleika, Noapte și vise), moderne cu influențe post-romantice și impresioniste, dar și atonal-expresioniste. Intitulat SLEEP TIGHT, conceptul programului vocal-instrumental cizelat cu acribie a expus alternativ mostre din stilurile menționate, soprana finlandeză probându-și tehnica vocală și măiestria interpretativă prin acest slalom între atitudini și gesturi diferite.

Am ascultat, înlănțuite cu inteligență și sensibilitate, patru dintre cel Şapte lieduri timpurii ale lui Alban Berg, inoculând o ambianță nocturnă, post-romantică cu irizări impresioniste, unul din momentele absolut emoționante ale recitalului prin timbralitatea sa sugestivă reprezentându-l imagistica sonoră a Privighetorii. Cele două lieduri din ciclul Ende der Handschrift au fost ancorate într-o zonă diametral opusă, tablourile Pădurii de vis și al metropolei new-york-eze dramatizând, inspirat, traume psihologice ”exorcizate” prin reflectarea lor în muzică.  Retorica specifică liedurilor schubertiene, înveșmântată într-un plus de culoare și pasiune, dar și un – poate – surprinzător spirit ludic (valorificat în Suleika) au constituit punctul de echilibru al serii, urmând ca derularea fonică a monologului din piesa Stella a lui Goethe în versiunea concepută recent (în 2014) de către compozitorul Aribert Reimann – Der blick war‘s, der mich ins Verderben riss – să canalizeze întreaga energie a cuplului Iida Antola–Daria Tudor către acumulări tensionale cu accente predominant teatrale și tente paroxistice.

Puternica impresie lăsată de dinamismul întregii derulări, fără pauză, a întregului recital, demn de orice podium de concert la nivel – cel puțin – european, a fost răsplătită cu aplauze pe măsură de către spectatori, apreciind la superlativ ținuta de excepție a acestui eveniment artistic pentru care ambele protagoniste merită din plin felicitări!

 

Loredana BALTAZAR

20170411194952 (1)20170411193013 (3)20170411192805 (2)

 

Lamentaţie cu Soare

Standard

Festivalul Cluj modern, ediţia 2017, s-a încheiat cu un concert vocal-simfonic susţinut de Filarmonica de Stat Transilvania, unde s-a cântat un program variat şi inedit. Din acest punct de vedere, întreg festivalul a fost asemenea unei brize autohtone încărcată de energii contemporane, întrucât repertoriile abordate se cântă foarte rar pe scena clujeană şi sunt, mai mereu, puţin mediatizate.

Spectacolul din data de 28 aprilie şi-a întâmpinat auditoriul cu Lamentaţie pentru victimele Hiroşimei, lucrare semnată de compozitorul Krzysztof Penderecki. Dirijorul Tiberiu Soare a fost cel sub bagheta căruia s-a petrecut magia: 10 minute în care sala abia dacă a respirat. Tensiunea acumulată treptat la coarde, asemenea unui scâncet generalizat auzit de departe, a continuat cu perioade întretăiate de aparentă acalmie care, paradoxal, nu făceau decât să sporească angoasa. Partitură extrem de ilustrativă ca putere de aducere în faţă a stărilor evocate de titlu, lucrarea a avut puterea de a-l purta pe ascultător de la iminenţa pericolului, prin ascunzişuri tenebroase, până la dezastrul cel de pe urmă. Publicul a apreciat la măsura cuvenită momentul şi, deşi neimpresionant sub aspect numeric, a compensat prin aplauzele de la final.

Seara a continuat cu o primă audiţie a Concertului pentru vioară de Miklós Csemiczky, ce l-a avut ca solist pe Kristóf Tóth. În ciuda tinereţii sale evidente, violonistul a dat dovadă de maturitate artistică prin maniera în care a înţeles şi redat partitura. Ecouri ale părţii a doua, lente, prin melodicitatea şi catifelarea liniilor tematice au răzbătut până la finalul concertului în auzul intern al ascultătorilor. La final, compozitorul însuşi a fost gratulat pe scenă de publicul extatic.

În pauza ce a urmat, compozitorul Adrian Pop a vorbit la lansarea unui album de piese compuse de compozitorul Cornel Ţăranu.

Cea de a doua parte a spectacolului a debutat tot cu o primă audiţie absolută, de data aceasta semnată de compozitorul şi academicianul clujean Cornel Ţăranu. Acesta a studiat la Cluj cu maestrul Sigismund Toduţă, perfecţionându-se ulterior cu personalităţi ilustre precum György Ligeti şi Olivier Messiaen. Lucrarea sa pentru saxofon şi orchestră, „semper idem”, l-a avut drept solist pe Daniel Kientzy, saxofonist şi dirijor de origine franceză, absolvent al Conservatorului din Paris. Mai puţin disonant decât ne-a obişnuit, piesa s-a dovedit extrem de bine închegată, compactă şi omogenă din punct de vedere al construcţiei. La fel ca la toate lucrările din program, de altfel, dirijorul a dovedit cu prisosinţă că a înţeles partitura.

Şi pentru a încheia seara într-o notă asemănătoare celei în care a început, piesa din final a fost Lamentaţie şi descătuşare pentru cor şi orchestră de Cristian Misievici. Cu un început coral în registrul grav al başilor, melodia s-a mutat apoi la tenor, urmând altistele şi sopranele. După acest incipit destinat corului, orchestra a preluat lucrarea, pe care a condus-o susţinut şi angajant.

Concertul de seara trecută a fost o bijuterie. Nu, mint. Un carusel multicolor de mare anvergură, ce ne-a purtat prin hăuri – cu prima lucrare –, pajişti tomantice mai senine – a doua –, amintiri dintr-un viitor jazzistic – a treia şi reîntoarceri într-un lamentatio peren, izvorât din chintesenţa plaiurilor mioritice.

Diana Săsărman

Recital excepțional de violă la Ateneul Român

Standard

Pe 26 februarie 2017, la Sala mică a Ateneului Român, binecunoscuta interpretă Cornelia Petroiu a susținut un recital extraordinar de violă, în cadrul unui concert organizat în colaborare cu fundația Vox Novus, New York. În urma unui Call for scores, au fost selectate 16 piese cu durata de 3-5 minute fiecare, toate acestea fiind compuse special pentru acest proiect și dedicate interpretei, care le-a și prezentat în primă audiție.

Ateneul Român are deja o bogată tradiție în ceea ce privește organizarea de concerte de mare calitate oferite publicului – totuși, acest recital de violă s-a distins prin câteva elemente în plus. În primul rând, recitalul a fost elaborat prin alăturarea unor lucrări caracterizate printr-o mare diversitate, necesitând din partea interpretei o mare versatilitate, o rapidă adaptare la stilul și estetica fiecărei lucrări, precum și capacitatea de a realiza aceste treceri cu grație. Energia de care a dat dovadă pe tot parcursul complexului recital a fost debordantă!

În al doilea rând, să observăm numărul mare de prime audiții din cadrul acestui recital. Acestea nu au fost lucrări ce mai fuseseră prezentate anterior, deci interpreta nu era familiarizată cu acestea. Prima pagină a istoriei interpretative a acestor lucrări a fost scrisă de Cornelia Petroiu – or acest lucru nu este niciodată ușor!

Să ne amintim, împreună, câteva elemente biografice și din activitatea interpretei Cornelia Petroiu.

Cornelia Petroiu a urmat cursurile de violă la Conservatorul Ciprian Porumbescu, între anii 1978-1982, la clasa profesorului Valeriu Pitulac, absolvind ca șefă de promoție. A urmat cursuri de perfecționare în diferite centre muzicale ale Europei, cu Francis Bundra (Michigan), Rudolf Nel (Weimar), Wilhelm Georg Berger. A cântat în prestigioase orchestre simfonice și de cameră ale lumii, fiind o prezență nelipsită pe scenele de concert ale României. A participat la Festivalurile SIMN, Meridian, Acousmania, 2 Nights and 2 Days of New Music Festival (Odessa, Ucraina), Spectral Music International Conference and Festival (Istanbul, Turcia), Capitales Sonores Festival, of the Centre de Création Musicale  IANNIS XENAKIS (Paris, Franța), Musica Electronica Nova (Wroclaw, Poland), Audio Art Festival, Cracovia, Polonia, Pohyb – Zvuk – Prostor (Opava, Cehia) Brno International Music (Brno, Cehia), Musica Nova Acusmatica – Ploiești și București, România), Musica Viva (București și Craiova, România), Țintea Muzicală, (Băicoi, România).

Cornelia Petroiu a coordonat numeroase proiecte culturale, printre care trebuie să menționăm Trei ipostaze ale muzicii contemporane românești, proiect ce a avut drept finalitate editarea și lansarea a trei CD-uri cu muzică contemporană – Mirabila Viola (violă solo), Résonances triangulaires (solo și alături de formația Trio Alto) și Kientzy interprète Vieru, acest ultim CD fiind dedicat creației regretatului compozitor român Anatol Vieru. Cornelia a mai elaborat și alte CD-uri, dintre care amintim proMOZICA și Echo Memo, ambele cu lucrări camerale. Ea își editează singură înregistrările, sound editing fiind una dintre preocupările sale principale alături de interpretarea și documentarea lucrărilor ce îi sunt oferite (și cel mai adesea… și dedicate – Cornelia având mai mult de 150 de opus-uri ce au fost scrise special pentru ea).

Pentru profesionalismul și acuratețea interpretării, Cornelia Petroiu este deseori invitată alături de diferite ansambluri de muzică contemporană, fie ca solist, fie ca participant al formulei camerale respective. A cântat alături de – și cu – ProMusica, Brio, FlautArchi, Trio Alto, MetaDuo, Hyperion, devotioModerna, ModernArt, Traiect, proContemporania.

Cornelia Petroiu organizează deseori recitaluri camerale la Sala Mică a Ateneului Român, având drept invitați actori, poeți, fotografi, colegi muzicieni. Tot astfel a fost și recitalul Puzzle-Garde. Ea a redescoperit acel înțeles primar al muzicii camerale – muzică destinată unui public restrâns, într-o atmosferă intimă, plăcută, cu spectatorii așezați în proximitatea interpreților, având prilejul de a savura fiecare nuanță, de a observa tehnici, de a asculta dinlăuntrul muzicii, din miezul cald al actului interpretativ. Un compozitor care încredințează Corneliei Petroiu o lucrare se poate considera fericit. Va ști că tot ceea ce a notat în partitură, de la amplele fraze melodice la discretele indicații privitoare la dinamică – totul va fi realizat, executat, interpretat întocmai. Cornelia arată pentru detaliu acea grijă a pictorului pe bobul de orez, minuțiozitate, pasiune și, mai presus de orice, seriozitatea omului-creator pentru care muzica este poarta către sublim.

Veronica Anghelescu

*

*

*

 

 

Lansare call înscriere proiecte „OPERA FRINGE FESTIVAL”

Standard

logo OFF.png

Lansare call înscriere proiecte „OPERA FRINGE FESTIVAL”

– ediția a doua –

18-23 septembrie 2017 Bucureşti, România

I. DESCRIERE

„Opera Fringe Festival” este un festival de tip unic în Romania care își propune să încurajeze atât artiștii cât și publicul să aleagă o nouă alternativă: Opera Independentă.

Necesitatea de la care a pornit proiectul constă în faptul că anual peste 150 de studenți termină Conservatorul, iar operele de stat scot foarte rar la concurs un post pentru aceștia. Din acest motiv, prin organizarea acestui festival ne dorim să expunem și să promovăm artiști tineri, dându-le ocazia să iși valorifice potențialul și spiritul creator într-un context mai liber.

În 2017, acest festival se află la a doua ediție și își propune să continue să creeze o nouă comunitate de artiști care să conștientizeze că independent nu înseamnă lipsit de calitate.

„Opera Fringe Festival” este un proiect inițiat de Asociația Beneva în colaborare cu Teatrul Mignon, Casa Artelor și MaxMadia Production.

II. CONDIŢII DE ÎNSCRIERE ȘI PARTICIPARE

Concursul Opera Fringe Festival, București 2017 – pentru operă și operetă- este deschis tuturor participanţilor, indiferent de cetăţenie.

Festivalul va avea trei secțiuni :

  • MiniFringe – spectacole de operă pentru copii;

  • Classical Fringe – spectacole de operă pentru adulți și tineri;

  • Experimental Opera Fringe – spectacole de operă abordate în manieră contemporană, melanj între operă și teatru, scenarii proprii sau mixuri muzicale pornind de la partituri clasice.

Înscrierile se fac în perioada 15 aprilie – 20 iunie 2017 și se trimit la operafringefestival@gmail.com. Concursul are o etapă de preselecţie care se va desfăşura în perioada 1-10 august 2017.

Ce ne dorim de la o producție care vine în festival?

– Să fie produs independent, spectacol integral sau fragmente dintr-un spectacol (sunt acceptate și spectacole produse în cadrul Universităților de profil);

– Durata unui spectacol sa fie de minim 30 de minute, maxim 2 ore fără pauză;

– Se urmăresc spectacole ce pot fi ușor adaptate la un spațiu mai mic de joc și capacitatea creatorilor de a își asuma un spațiu nou ca pe o provocare;

– Se acceptă spectacole de operă și operetă pentru copii;

– Acompaniamentul spectacolului se va face la pian, quartet;

– Trupa care candidează să fie de maxim 15 de persoane cu tot acompaniatori, regizor, personal tehnic (dacă există);

– Se urmăresc abordări inovative sau spectacole remix pornite de la o partitură muzicală clasică;

– Încurajăm aplicarea cu performance-uri one man-show de operă, pentru secțiunea Experimental Fringe.

Premiile acordate la fiecare secţiune a concursului sunt indivizibile. Nu se acordă nicio derogare de la această regulă. (Premii Ex-aequo)

Se acordă urmatoarele premii din partea Opera Fringe Festival:

  • Premiul OFF pentru secțiunea MiniFringe – 4500 lei

  • Premiul OFF pentru secțiunea Classical Fringe – 4500 lei

  • Premiul OFF pentru secțiunea Experimental Opera Fringe – 4500 lei

  • Doua premii individuale speciale – 1250 lei

  • Premiul Special al Festivalului: selectarea unuia dintre spectacolele de operă câștigătoare, care va fi invitat în deschiderea ediției următoare a festivalului.

De asemenea, toți concurenții selectați, vor putea participa la workshop-uri de actorie, mișcare scenică, management cultural și PR cultural. Acestea sunt oferite gratuit de către organizatorii festivalului.

Premiile vor fi anunţate după terminarea tuturor reprezentaţiilor in cadrul unei gale de premiere.

Detalii suplimentare, regulamentul complet și fișa de înscriere pe www.operafringefestival.ro și pe pagina de facebook a festivalului https://www.facebook.com/operafringefestival/ începând cu 15 martie 2017.

Persoană de contact : Cătălina Antal – 0754865372/ Amalia Olaru – 0730497942/ operafringefestival@gmail.com

Beneva este o asociație fondată în 2009 a cărei misiune este schimbarea orașului prin artă și implicare comunitară axându-se pe 3 piloni: social – cultural – educațional.

www.beneva.ro

Teatrul Mignon este un teatru independent inființat în 2013 și oferă artiștilor independenți suport în dezvoltarea proiectelor de la producție până la management de proiect.

www.teatrulmignon.ro

 

Casa Artelor – B-dul Mircea Vodă, nr.5 – spațiu din circuitul public cultural bucureștean care găzduiește evenimente culturale și artistice și promovează educația prin cultură.

https://www.facebook.com/CasaArtelor/

Toți pentru unul, unul pentru toți!

Standard

Cronica unei piese de teatru pentru copii –

Clubul Sunete Vesele organizează al treilea spectacol de teatru pentru copii. După „Balul vienez”, în care Mozart și Salieri se duelează în focul creației la curtea lui Iosif al II-lea, și „Aventurile pe Drumul Mătăsii”, care ne poartă în călătoria spre Orient a lui Marco Polo și a tovarășilor lui de drum, Elena Iorgulescu rescrie una dintre cele mai frumoase povești de vitejie.

Povestea muschetarilor, care a inspirat generații după generații, a fost publicată de Alexandre Dumas în 1844. Povestea lui despre vitejie și rafinamentul aristocrației franceze nu a putut salva prestigiul monarhiei, dar a cultivat în mintea oamenilor gustul pentru literatură și istorie. Romanul „Cei trei muschetari” a fost, este și va fi una dintre cărțile cele mai citite de tineri, mai ales de către viitorii istorici.

Astăzi, Elena Iorgulescu ne propune un spectacol pentru copii, inspirat din celebra poveste a muschetarilor. De-a lungul anilor, povestea ultimilor cavaleri ai Franței a fost rescrisă și interpretată în fel și chip. Au fost făcute numeroase filme, inclusiv unul Disney de animație. Cele mai multe ecranizări nu au nicio legătură cu acțiunea romanului lui Dumas, dar perpetuează în timp forța mitului. Clubul Sunete Vesele aduce în scenă o piesă de teatru pentru copii jucată de copii, o poveste despre curaj și prietenie. Prin giumbușlucuri și certuri copilărești, încheiate într-o notă de veselie și bună dispoziție, autoarea îl apropie pe Dumas de cei mici și – de ce nu – și de cei mari. Observăm absența celui de-al patrulea muschetar, d’Artagnan, cel mai tânăr și mai pătimaș dintre ei. Se pare că el n-a putut ajunge la spectacol, dar a trimis-o pe sora lui, Diane. Micuță și carismatică, Diane cucerește publicul. Remarcăm prezența copiilor actori de toate vârstele, de la 6 la 12 ani. Rolul fiecărui copil a fost scris și adaptat în funcție de abilitățile și nevoile specifice vârstei.

Piesa este jucată interactiv. Actorii caută răspunsuri în sală, în rândul spectatorilor, pentru dezlegarea intrigii. Spectatorii pot fi actori, iar actorii spectatori. Spectatorii joacă rolul poporului din Paris, iar o parte a actorilor se  amestecă cu aceștia, pentru a merge pe firul intrigii. Spațiul este delimitat precis: Palatul Luvru în culise, iar Parisul în sală, printre spectatori. Clubul Sunete Vesele nu poate concepe spectacol fără muzică, așa cum, de altfel, sugerează numele acestui forum de educație pentru copii. Tema regală, tema perlelor, tema muschetarilor, gavota îi poartă pe spectatori în alte epoci. Copiii cântă separat sau împreună. Am remarcat chiar un cvintet între muschetari și hangițe. Muschetarii, domnițele și hangițele cântă și dansează pe muzica cu sonorități baroce, compusă de colaboratorul și prietenul clubului, Marius Sireteanu.

Spiritul și umorul lui Alexandre Dumas este viu și însuflețește spectacolul. Romanul lui este menționat într-o replică ce stârnește hazul publicului. Copiii se întreabă mirați de ce apare al patrulea muschetar, dacă în titlul romanului sunt cuprinși doar trei. Cartea este piesă de recuzită în spectacol. În acest fel, copiii sunt îndemnați să citească și să afle povestea adevărată.

În această direcție, Elena Iorgulescu a introdus în scenă și doi adulți, pe Ștefan Petrescu și Radu Cerchez, foști colegi de facultate la Istorie. Unul joacă pe regele Ludovic al XIII-lea, iar celălalt pe cardinalul Richelieu. Un rege înțelept, poate un pic timorat de sfetnicul lui, atotputernicul cardinal, care conducea de fapt Franța acelor timpuri. Invitați la teatru, veniți din epoca lor, sunt foarte curioși să urmărească acțiunea. Ei deschid spectacolul în stil shakespearian, transformându-se apoi într-un soi de show Muppets, puși pe glume și mânați de nevoia istoricului de a restabili adevărul.

Închei această mică cronică cu câteva observații. Observ cu oarecare mâhnire faptul că în societatea românească persistă unele mentalități legate de gen în educația copiilor. La cursurile de oratorie și teatru se înscriu cu precădere fete. Mulți părinți consideră probabil că acest gen de activități nu ajută la dezvoltarea personalității băieților. Este o concepție greșită. Societatea noastră are nevoie poate mai mult ca oricând de oameni capabili să se exprime liber în public, să fie spontani și să-și dezvolte capacitățile de comunicare pe toate planurile. Cursul de oratorie și cel de teatru de la Sunete Vesele îi încurajează pe copii în această direcție. Ei învață că prin fiecare cuvânt rostit exprimă o idee, o stare, menită a fi împărtășită publicului, angajându-se într-un joc dinamic al interacțiunii. Copiii sunt garanția noastră că vom trăi și mâine într-o lume liberă, în care ne vom exprima bucuria, fericirea, chiar și mânia, în chip neîngrădit în teatru și în alte forumuri de comunicare culturală și socială.

Ștefan Petrescu