Arhive pe etichete: Cornelia Petroiu

Recital excepțional de violă la Ateneul Român

Standard

Pe 26 februarie 2017, la Sala mică a Ateneului Român, binecunoscuta interpretă Cornelia Petroiu a susținut un recital extraordinar de violă, în cadrul unui concert organizat în colaborare cu fundația Vox Novus, New York. În urma unui Call for scores, au fost selectate 16 piese cu durata de 3-5 minute fiecare, toate acestea fiind compuse special pentru acest proiect și dedicate interpretei, care le-a și prezentat în primă audiție.

Ateneul Român are deja o bogată tradiție în ceea ce privește organizarea de concerte de mare calitate oferite publicului – totuși, acest recital de violă s-a distins prin câteva elemente în plus. În primul rând, recitalul a fost elaborat prin alăturarea unor lucrări caracterizate printr-o mare diversitate, necesitând din partea interpretei o mare versatilitate, o rapidă adaptare la stilul și estetica fiecărei lucrări, precum și capacitatea de a realiza aceste treceri cu grație. Energia de care a dat dovadă pe tot parcursul complexului recital a fost debordantă!

În al doilea rând, să observăm numărul mare de prime audiții din cadrul acestui recital. Acestea nu au fost lucrări ce mai fuseseră prezentate anterior, deci interpreta nu era familiarizată cu acestea. Prima pagină a istoriei interpretative a acestor lucrări a fost scrisă de Cornelia Petroiu – or acest lucru nu este niciodată ușor!

Să ne amintim, împreună, câteva elemente biografice și din activitatea interpretei Cornelia Petroiu.

Cornelia Petroiu a urmat cursurile de violă la Conservatorul Ciprian Porumbescu, între anii 1978-1982, la clasa profesorului Valeriu Pitulac, absolvind ca șefă de promoție. A urmat cursuri de perfecționare în diferite centre muzicale ale Europei, cu Francis Bundra (Michigan), Rudolf Nel (Weimar), Wilhelm Georg Berger. A cântat în prestigioase orchestre simfonice și de cameră ale lumii, fiind o prezență nelipsită pe scenele de concert ale României. A participat la Festivalurile SIMN, Meridian, Acousmania, 2 Nights and 2 Days of New Music Festival (Odessa, Ucraina), Spectral Music International Conference and Festival (Istanbul, Turcia), Capitales Sonores Festival, of the Centre de Création Musicale  IANNIS XENAKIS (Paris, Franța), Musica Electronica Nova (Wroclaw, Poland), Audio Art Festival, Cracovia, Polonia, Pohyb – Zvuk – Prostor (Opava, Cehia) Brno International Music (Brno, Cehia), Musica Nova Acusmatica – Ploiești și București, România), Musica Viva (București și Craiova, România), Țintea Muzicală, (Băicoi, România).

Cornelia Petroiu a coordonat numeroase proiecte culturale, printre care trebuie să menționăm Trei ipostaze ale muzicii contemporane românești, proiect ce a avut drept finalitate editarea și lansarea a trei CD-uri cu muzică contemporană – Mirabila Viola (violă solo), Résonances triangulaires (solo și alături de formația Trio Alto) și Kientzy interprète Vieru, acest ultim CD fiind dedicat creației regretatului compozitor român Anatol Vieru. Cornelia a mai elaborat și alte CD-uri, dintre care amintim proMOZICA și Echo Memo, ambele cu lucrări camerale. Ea își editează singură înregistrările, sound editing fiind una dintre preocupările sale principale alături de interpretarea și documentarea lucrărilor ce îi sunt oferite (și cel mai adesea… și dedicate – Cornelia având mai mult de 150 de opus-uri ce au fost scrise special pentru ea).

Pentru profesionalismul și acuratețea interpretării, Cornelia Petroiu este deseori invitată alături de diferite ansambluri de muzică contemporană, fie ca solist, fie ca participant al formulei camerale respective. A cântat alături de – și cu – ProMusica, Brio, FlautArchi, Trio Alto, MetaDuo, Hyperion, devotioModerna, ModernArt, Traiect, proContemporania.

Cornelia Petroiu organizează deseori recitaluri camerale la Sala Mică a Ateneului Român, având drept invitați actori, poeți, fotografi, colegi muzicieni. Tot astfel a fost și recitalul Puzzle-Garde. Ea a redescoperit acel înțeles primar al muzicii camerale – muzică destinată unui public restrâns, într-o atmosferă intimă, plăcută, cu spectatorii așezați în proximitatea interpreților, având prilejul de a savura fiecare nuanță, de a observa tehnici, de a asculta dinlăuntrul muzicii, din miezul cald al actului interpretativ. Un compozitor care încredințează Corneliei Petroiu o lucrare se poate considera fericit. Va ști că tot ceea ce a notat în partitură, de la amplele fraze melodice la discretele indicații privitoare la dinamică – totul va fi realizat, executat, interpretat întocmai. Cornelia arată pentru detaliu acea grijă a pictorului pe bobul de orez, minuțiozitate, pasiune și, mai presus de orice, seriozitatea omului-creator pentru care muzica este poarta către sublim.

Veronica Anghelescu

*

*

*

 

 

Noli me tangere

Standard

 

În perioada 10 – 19 iunie 2016, la Roma, va avea loc festivalul SPAZI APERTI. Aflat anul acesta la cea de a  XIV-a ediție, acest eveniment cultural este organizat și găzduit în totalitate de Accademia di Romania  in Roma, sub îngrijirea și coordonarea Roxanei Mihaly, fostă bursieră  Vasile Pârvan, a acestei instituții.

Evenimentul este organizat în incinta Accademia di Romania in Roma și va găzdui operele a cca. 50 artiști – bursieri ai altor academii culturale și institute din Roma, unii dintre aceștia participând și la edițiile precedente, alții provenind din importante centre de artă, precum și o selecție de invitați speciali.

Tema de anul acesta este Codul norocului, artiștii având libertatea de a-și exprima, într-o formă artistică, viziunea despre evoluția și legile vieții. Timp de secole, artiștii au dăruit umanității milioane de simboluri, care cu timpul au devenit adevărate talismane ale norocului sau purtătoare de mesaje. Întâlniri, influențe, coincidențe, alegeri, erori în gândirea colectivă – toate acestea se ascund în amprenta genetică a fiecăruia sau în influențele unui cod al norocului. Simultan, în timpul șederii la Roma, bursierii numeroaselor academii au fost influențați de conceptul de muzeu în aer liber, de frumusețea romană care ascunde încă atâtea secrete. (din prezentarea  evenimentului pe internet)

În acest context, pe data de 16 iunie 2016, ora 18.30, va fi prezentat spectacolul Noli me tangere.

Noli me tangere este proiectul unei manifestări pluridisciplinare, concepută de  Wanda Mihuleac – artist vizual, Davide Napoli – poet și filozof, Isabelle Maurel – coregrafă și dansatoare  și Cornelia Petroiu – muziciană, interpret-violă.  Colaborarea dintre Transignum & Co-ParisFundatia  Kientzy – București și Free Dance Compagnie –Paris, a făcut posibil ca Noli me tangere să devină realitate.

Acest proiect se poate desfășura în diverse locații, ca o œuvre in situ, schimbând dispoziția scenografică și sonorizarea în funcție de spațiul disponibil.

            Noli me tangere își propune să prezinte forma inviziblă și metafizică a corpului, acea formă ce prinde viață o dată cu sublimarea trupului în imaginea fotografică a unui nud feminin.

Lăsând o anume distanță între spațiul și timpul gestului, se creeaza un meta-gest, între  vocea poetului Davide Napoli și muzica interpretată la violă de Cornelia Petroiu.

Timpul de ne-atins se infiltrează și se decalează, dând corpului feminin, în interpretarea Isabellei Maurel, sensul unei dorințe masculine; totodată, însă, pe parcursul derulării acestui proiect asistăm la o inversare de roluri, când  corpul – dans feminin preia supremația cu autoritate.

Muzica ce irumpe în scenă sfâșie tăcerea dorinței masculine, care cedează fără rețineri impulsurilor născute din propriile sale viziuni.

Acțiunea feminină conferă scenelor o aluzie la sacralitate, datorată atât narațiunii în sine cât și perpetuei tăceri a personajului feminin, închis într-o permanentă lipsă a luării de cuvânt.

În această narațiune plastică : literară, muzicala, coregrafică, este exprimată ideea eternei reîntoarceri a absenței sub forma prezenței ireversibile.

Acest eveniment a devenit posibil prin implicarea devotată a membrilor I.C.R. din Roma și a doamnei Direttore dei programmi, poeta Daniela Crăsnaru, cărora le adresăm mulțumirile noastre.

Cornelia Petroiu

LOGO2 noli me tangere  Paris 1 Spazi Aperti 2016

Portretul unei interprete de excepție – Cornelia Petroiu

Standard

Când am cunoscut-o pe Cornelia Petroiu, eram studentă la Master, la Universitatea Națională de Muzică din București. A participat la unul dintre cursurile de compoziție (ce poate fi mai minunat decât să ai un interpret invitat, căruia să poți să-i adresezi cele mai diferite întrebări?) și, la final, ne-a încurajat pe noi, cei prezenți, să scriem fiecare câte o piesă pentru formula instrumentală violă – pian – saxofon; aceste piese urmau a fi interpretate în cadrul unui concert la Ateneul Român, de către Formația Trio Alto, binecunoscută pentru concertele excepționale în cadrul cărora fuseseră oferite prime audiții de mare calitate ale unor lucrări semnate de nume mari ale muzicii contemporane.

Pentru un student, acea întâlnire – și rezultatul ei ulterior, concertul la Ateneul Român, au reprezentat evenimente marcante, cu un impact deosebit asupra carierei, dar și asupra lumii interioare, a cărei poartă a fost deschisă spre noi posibilități.

Pentru mine, personal, a reprezentat mult mai mult – am cunoscut, cu acel prilej, o persoană cu totul deosebită, pe care astăzi am cinstea de a o numi prietenă: violista Cornelia Petroiu.

*

O cunoaștem foarte bine. Nu cred că există compozitor în România care să nu știe cine este Cornelia Petroiu. Totuși, pentru generațiile care vor veni, un portret al acesteia este binevenit.

Cornelia Petroiu a urmat cursurile de violă la Conservatorul Ciprian Porumbescu, între anii 1978-1982, la clasa profesorului Valeriu Pitulac, absolvind ca șefă de promoție. A urmat cursuri de perfecționare în diferite centre muzicale ale Europei, cu Francis Bundra (Michigan), Rudolf Nel (Weimar), Wilhelm Georg Berger. A cântat în prestigioase orchestre simfonice și de cameră ale lumii, fiind o prezență nelipsită pe scenele de concert ale României. A participat la Festivalurile SIMN, Meridian, Acousmania, 2 Nights and 2 Days of New Music Festival (Odessa, Ucraina), Spectral Music International Conference and Festival (Istanbul, Turcia), Capitales Sonores Festival, of the Centre de Création Musicale  IANNIS XENAKIS (Paris, Franța), Musica Electronica Nova (Wroclaw, Poland), Audio Art Festival, Cracovia, Polonia

Pohyb – Zvuk – Prostor (Opava, Cehia) Brno International Music (Brno, Cehia), Musica Nova Acusmatica – Ploiești și București, România), Musica Viva (București și Craiova, România), Țintea Muzicală, (Băicoi, România).

*

Cornelia Petroiu a coordonat numeroase proiecte culturale, printre care trebuie să menționăm Trei ipostaze ale muzicii contemporane românești, proiect ce a avut drept finalitate editarea și lansarea a trei CD-uri cu muzică contemporană – Mirabila Viola (violă solo), Résonances triangulaires (solo și alături de formația Trio Alto) și Kientzy interprète Vieru, acest ultim CD fiind dedicat creației regretatului compozitor român Anatol Vieru. Cornelia a mai elaborat și alte CD-uri, dintre care amintim proMOZICA și Echo Memo, ambele cu lucrări camerale. Ea își editează singură înregistrările, sound editing fiind una dintre preocupările sale principale alături de interpretarea și documentarea lucrărilor ce îi sunt oferite (și cel mai adesea… și dedicate – Cornelia având mai mult de 150 de opus-uri ce au fost scrise special pentru ea).

Pentru profesionalismul și acuratețea interpretării, Cornelia Petroiu este deseori invitată alături de diferite ansambluri de muzică contemporană, fie ca solist, fie ca participant al formulei camerale respective. A cântat alături de – și cu – ProMusica, Brio, FlautArchi, Trio Alto, MetaDuo, Hyperion, devotioModerna, ModernArt, Traiect, proContemporania.

 

Cornelia Petroiu organizează deseori recitaluri camerale la Sala Mică a Ateneului Român, având drept invitați actori, poeți, fotografi, colegi muzicieni. Ea a redescoperit acel înțeles primar al muzicii camerale – muzică destinată unui public restrâns, într-o atmosferă intimă, plăcută, cu spectatorii așezați în proximitatea interpreților, având prilejul de a savura fiecare nuanță, de a observa tehnici, de a asculta dinlăuntrul muzicii, din miezul cald al actului interpretativ. Un compozitor care încredințează Corneliei Petroiu o lucrare se poate considera fericit. Va ști că tot ceea ce a notat în partitură, de la amplele fraze melodice la discretele indicații privitoare la dinamică – totul va fi realizat, executat, interpretat întocmai. Cornelia arată pentru detaliu acea grijă a pictorului pe bobul de orez, minuțiozitate, pasiune și, mai presus de orice, seriozitatea omului-creator pentru care muzica este poarta către sublim.

Deși nu cânt la violă, am învățat – în cele câteva ocazii în care am avut șansa de a o privi studiind – lucruri fundamentale în ce privește interpretarea și, prin aceasta, compoziția.

 

Am întrebat-o pe Cornelia Petroiu ce planuri artistice a conturat pentru viitorul apropiat.

 

În doar câteva vocabule, iată ce anume se va întâmpla la Paris la începutul lunii martie 2016. Va fi o nouă ediție a Printemps des poètes, unde poeți, muzicieni, dansatori dar și iubitori de artă de toate vârstele, vin pentru a-și afirma atașamentul față de limbajul poetic, sub orice formă ar fi acesta.

Am fost prezentă la Paris și la ediția din 2015 a acestui eveniment, cu care ocazie am cântat la violă și am recitat în limba franceză, la invitația minunatei artiste Wanda Mihuleac, președinta Asociației Transignum, persoană juridică franceză. În acest an, prezența mea la Paris este intermediată de ICR Paris, căruia îi adresez mulțumirile mele.

În anul 2016,  Printemps des poètes va fi sub semnul centenarului Dada. Toți invitații vor omagia, prin mijloacele specifice fiecărei arte, personalitatea controversată și fermecătoare a lui Tristam Tzara.

Eu voi fi prezentă  la trei dintre manifestările cuprinse în festival: pe 6, 9 și 12 martie. Ca muzician, am pregătit pentru această ocazie 18 piese a câte 1 minut, ce mi-au fost dedicate de către compozitori din întreaga lume, unele dintre acestea fiind în premieră absolută. Rolul meu va fi acela de a însoți, prin muzică, versurile scrise și rostite de dl. Davide Napoli, actor și profesor de istoria artei la Université Paris 1,  Panthéon-Sorbonne.

Ca recitatoare, voi interpreta în premieră poemul Le Promeneur Enigmatique, scris de poetul de origine vietnameză Minh-Triêt Pham, în cadrul proiectului Verbalisez L’HOMME APPROXIMATIF. Mai exact, poeților iubitori ai poeziei dadaiste li s-au indicat verbe utilizate de către Tristan Tzara în versurile sale, ca material pentru noile lor creații. Dificil dar provocator și pasionant. 

Sunt fericită că mă voi afla din nou în apropierea unor artiști și creatori de mare anvergură, între care nu pot să nu subliniez numele pictoriței Wanda Mihuleac, ce a gândit și acționat cu frenezie pentru realizarea acestor spectacole. Câtă vreme vor exista astfel de oameni, speranța va fi întemeiată.

 

La mulți ani, Cornelia! Pe 14 februarie este ziua ta!

 

Cu drag,

Veronica Anghelescu

Photo Wanda Mihuleac

Foto: Wanda Mihuleac

6 Martie 2016

*

9 Martie 2016

*


12 Martie 2016

 

 

Cornelia Petroiu playing Sonata for Viola solo Op.25 nr.1, by Paul Hindemith

*

Aldo BRIZZI – L’épreuve du labyrinthe, for viola and tape. Cornelia Petroiu, viola

*

Cornel Țăranu – Solo Sonata per viola, performed by Cornelia Petroiu

2014, anul Eumenidelor

Standard

Eumenide_1Sâmbătă, 4 octombrie 2014, Buşteni, Centrul Cultural  Aurel Stroe.

În programul serii sunt menţionate două repere : dezvelirea bustului maestrului Aurel Stroe, operă a sculptorului ploieştean Nicolae Lupu şi, în continuare, Orestia III – Eumenidele, operă de Aurel Stroe după tragedia lui Eschil. Interpreţi, Filarmonica Banatul, din Timişoara, cu participarea extraordinară a saxofonistului Daniel Kientzy.

O primă impresie : intrând in Centrul Cultural Aurel Stroe, din Buşteni, simţi că eşti în siguranţă: totul este la locul său şi dragostea pentru detaliu o regăseşti la tot pasul : picturi, fotografii, sculpturi, dar şi câteva obiecte personale ale lui Aurel Stroe. Acestea ne vorbesc despre omul, despre îndrăgostitul de munte Aurel Stroe, cel care acum  ne priveşte de dincolo, din eternitate.

Pe directorul Constantin Spurcaciu îl cunosc de mulţi ani. Este sufletul Centrului Cultural Aurel Stroe, prezenţă constantă şi, mai ales, eficientă. Este, evident, îndrăgostit de ceea ce face, dar are şi atù-ul de a avea alături colaboratori care să îi semene. Ei au fost şi continuă cu încăpăţânare să fie o echipă.

Eumenide_2Spaţiul muzical contemporan este consistent şi constant prezent la Buşteni, astfel încât spectacolul prezentat de Daniel Kientzy şi artiştii timişoreni şi-a găsit acolo publicul ideal.

În acelaţi timp, Filarmonica Banatul, din Timişoara, este una dintre instituţiile muzicale ale ţării în care muzica contemporană este, cu adevărat, la ea acasă. O autentică deschidere spirituală ce vizează promovarea creaţiei muzicale româneşti şi, în acelaşi timp, circumscrierea acesteia în contextul muzical universal actual. Este acesta un demers al cărui esenţială consecinţă este îmbogăţirea spirituală a publicului meloman.

Stilul sec, foarte succint, nu este cel potrivit pentru a descrie detaliile ce creează acel tot care, la încheierea serii, rămâne în memoria spectatorilor. Sunt gesturi mici, febrile, retuşuri de ultim moment, pe care le întâlneşti în orice sală de spectacol înainte ca spectatorii să îşi ocupe fotoliile. După care, chiar din primul moment al spectacolului, am devenit prizonierii magiei : totul era concertat pentru a ne subjuga. Daniel Kientzy, interpretul fascinant al saxofoanelor a fost, din primul moment, cel care a inspirat şi condus firul acţiunii. Muzica, născută din el, a fost apoi preluată şi dusă mai departe de ceilalţi interpreţi, toţi, remarcabili. Vraja era perfectă şi s-a menţinut astfel până în ultimul moment al spectacolului.

Eumenide_3Cred că trebuie remarcată aici esenţializarea limbajului muzical, fără urmă de redundanţă. O orchestră alcătuită dintr-un singur interpret : Daniel Kientzy, care devine generatorul dramaturgiei piesei. Daniel Kientzy este, de altfel, geniul inspirator şi dedicatarul acestei muzici, al cărei unic interpret saxofonist este. Orestia III – Eumenidele, este o aventură începută în urmă cu 29 de ani, sub bagheta dirijorului Remus Georgescu. Iată mărturia solistului Daniel Kientzy:

Cu puțin timp înainte să compună Eumenidele, Aurel mi-a dedicat o altă lucrare, Cetatea deschisă, în care uvertura, Intrada și alte câteva elemente din operă erau deja prezente. Există multe lucruri remarcabile în această capodoperă, aș menționa doar faptul că a face ca cinci saxofoane să țină locul unei orchestre este o provocare unică și o mare bucurie pentru mine, ca interpret.

Este minunat atunci când cei aflaţi în sală rămân cu impresia că spectacolul la care au asistat s-a născut hic et nunc. Că nu a fost vorba despre o prestaţie muzicală (jenantă sintagmă) determinată de cine ştie ce obscure şi prea puţin inspiratoare considerente birocratice. În seara Eumenidelor, la Buşteni, culorile sunetelor, fie ele voci sau instrumente, erau străbătute de  fior şi înfiorau, pentru că erau vii. (Cât de frumos sună aceste cuvinte româneşti, cât ne sunt de aproape şi cât de bine ne reprezintă ! ) Da, înlănţuirea culorilor timbrale, fie ele vocale sau instrumentale, a mişcărilor ce căpătau o conotaţie ritualică, schimbările expresive ale mimicii tuturor celor aflaţi în spaţiul mirific al scenei, totul era fascinant prin autenticitate. Era un dat : interpreţii se bucurau că sunt  pe scenă şi că făceau posibilă, prin efortul lor comun, transfigurarea timpului şi a spaţiului.

Si totuşi, surpriză : cea mai mare parte a celor ce au colaborat la punerea în scenă a Eumenidelor lui Aurel Stroe la Buşteni, în octombrie 2014, sunt debutanţi, la primul lor contact cu o operă de o asemenea dificultate şi complexitate. Dincolo de faptul de a fi redat muzica fără partituri, într-o deplină cunoaştere a detaliilor de text şi semnificaţii, interpreţii se întreţeseau pe scenă, cu  o naturaleţe ce denota o precizie de ceasornic. Eriniile-Eumenide, personaje sumbre în debutul operei devin, la final, luminoase, aşadar benefice. Partitura acestora, extrem de complexă, a fost susţinută cu  virtuozitate.

Interpreţii timişoreni s–au adaptat scriiturii printr-un efort asumat individual, ce a implicat un uriaş volum de muncă. Dar, după cum declara fiecare, niciunul nu ar fi vrut să rateze această experienţă.

Cezar Verlan, dirijor : Oricât de greu a fost – și încă este – lucrul la această operă, aş lua-o oricând de la capăt, de dragul frumuseții ei fără egal

Vlad Dragomirescu, regizor : Pentru mine, relevanța lui Aurel Stroe în muzică este similară cu cea a lui Brâncuși în sculptură. Sunt onorat să pot participa la redarea lucrărilor acestui compozitor prin punerea în scenă a operei Orestia III – Eumenidele.

Se cuvine să-i mulţumim pianistului Sorin Petrescu, solist al Filarmonicii Banatul, din Timişoara, iniţiatorul şi designer-ul tenace al tuturor ediţiilor Festivalului Internaţional  Aurel Stroe, de la Buşteni, precum şi director artistic al Festivalului Muzicii Noi Intrada, de la Timişoara. El a stăruit îndeajuns pentru ca acest spectacol să devină realitate. Sorin Petrescu a fost cel care a selectat echipa şi a urmărit îndeaproape metamorfoza acestui spectacol.

Bas le chapeau şi în faţa doamnei Maria Dragomirescu, cea care se află la originea proiectului Eumenidele, proiect prin care spectacolul a fost co-finanţat  de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

Inegalabila interpretare oferită de Daniel Kientzy, singurul solist imaginabil al acestei partituri, iar, în ceea ce îi priveşte pe cântăreţi, multitudinea de timbruri vocale şi onomatopee, mânuirea impecabilă a instrumentelor de percuţie concomitent cu cântatul vocal, mişcarea scenică fără greş, partiturile solistice impecabil susţinute, excelenta conducere muzicală, regia subtilă şi  scenografia redusă la esenţă, fascinantul joc de lumini precum şi alternarea textului inteligibil, în limba română, cu cel doar intuit ca sens, în neogreacă, toate acestea m-au dus cu gândul la Trilogia antică realizată de Andrei Şerban la Naţionalul bucureştean, în anii ’90. Am rămas cu aceeaşi impresie de lucru făcut fără greş, cu responsabilitate, altruism şi entuziasm. Tuturor, aplauze în picioare, la scenă deschisă.

Dacă Trilogia antică a lui Andrei Şerban a fost declarată, în 2011, „cel mai bun spectacol al ultimelor două decenii”, cred că este pe deplin meritat ca Orestia III – Eumenidele, operă de Aurel Stroe după tragedia lui Eschil, realizat de Filarmonica Banatul, din Timişoara şi saxofonistul Daniel Kientzy, să fie declarat cel mai bun spectacol al anului 2014.

 Cornelia Petroiu

 

 Eumenidele_Afisul

 

 

Cântec de cuvinte la Ateneul Român

Standard

ARFA 3 mai 2014Luna mai nu a însemnat doar SIMN. Au avut loc multe alte concerte deosebite, printre care un Recital cameral la Sala mică a Ateneului Român: Cântec de cuvinte – spectacol de muzică şi versuri, cu participarea Corneliei Petroiu – violă şi a Almei Nicole Boiangiu – chitară, ambele interprete rostind şi versuri. Concertul a fot organizat de Cornelia Petroiu în colaborare cu ARFA (Asociaţia Română a Femeilor în Artă).

Programul, generos, a cuprins următoarele poezii şi lucrări muzicale:

Cornelia Petroiu
Cerul meu

Boudewijn Bouckinx
Prin „Violă”, înţelegem viola, pentru violă

Claude Aveline
Portretul Pasarii-Care-Nu-E

Iulia Cibişescu-Duran
Ascunzişuri de măşti (I Căderea îngerilor, II De ce, oare ? III Lumeatăurească), pentru violă şi chitară, pe versuri de Iulia Cibişescu-Duran, recită autoarea p.a.a.

Marin Sorescu
Foaie verde

Laura Ana Mânzat
Peregrinări

Şerban Nichifor
Curriculum vitae, pentru violă

Virgil Carianopol
Prea târziu

Alma Nicole Boiangiu
Rabbit Hole p.a.a.

Carmen Petra-Basacopol
Meditaţie, op.133, nr.1, pentru violă

Ana Blandiana
Termometru

Iancu Dumitrescu
Movemur III, pentru violă

George Tomozei
Lamento

Adrian Enescu
Breakfast, pe versuri de Jacques Prévert

Alma Nicole Boiangiu a început studiul instrumentului (chitara clasică) la vârsta de 7 ani. A obţinut numeroase premii atât în România, cât şi în străinătate (Germania, Spania, Austria, SUA). Cu deosebire în Spania a avut parte de experienţe minunate, câştigând doi ani la rând premiul I la Concursul naţional de interpretare. Tot de timpuriu îşi descoperă pasiunea pentru teatru şi urmează cursurile liceului Dinu Lipatti, secţia arta actorului, începând şi studiul dansului (step). Având o voce deosebită, în timpul anilor de liceu a urmat şi cursuri de canto clasic, studiind cu profesori de la Conservator. A participat la concursul Românii au talent şi este, în prezent, studentă la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. O tânără artistă despre care vom auzi, în continuare, numai lucruri frumoase!

Cornelia Petroiu nu mai are, credem noi, nevoie de nicio prezentare! Ea este unul dintre cei mai activi şi mai generoşi interpreţi de muzică contemporană din România. De-a lungul timpului, Cornelia Petroiu a contribuit la lărgirea repertoriului de piese contemporane pentru violă solo, dar şi de piese pentru violă, saxofon şi pian, ea fiind unul dintre membrii formaţiei Trio Alto (alături de Daniel Kientzy – saxofon şi Mihai Vîrtosu – pian).  Cornelia Petroiu interpretează cu dăruire, profesionalism şi sensibilitate lucrări de facturi diferite, complicate din punct de vedere tehnic sau, dimpotrivă, piese meditative, de atmosferă. Aceeaşi atenţie, aceeaşi grijă pentru detaliu, aceeaşi dragoste şi graţie – indiferent dacă este vorba despre o lucrare a unui artist consacrat sau a unui debutant în compoziţie. În plus – un Om de o rară nobleţe sufletească, de la care avem mult, mult de învăţat.

Cornelia Petroiu este, pentru mine, definiţia muzicianului complet: inteligenţă, frumuseţe, pasiune, generozitate, răbdare, intuiţie şi, mai ales, dragoste.

Vă prezentăm câteva înregistrări din acest concert.

Laura Ana Mânzat – Peregrinări

*

Iulia Cibisescu Duran – Ascunzişuri de măşti (recită autoarea)

*

Claude Aveline: Portretul Păsării-Care-Nu-E (recită Alma Boiangiu)

*

Budewijn Buckinx – Prin „Violă”, înţelegem viola, pentru violă

*

Virgil Carianopol – Prea târziu (recită Cornelia Petroiu)

*

Cornelia Petroiu – Cerul meu (recită Cornelia Petroiu)

Video: Dan Lepădatu, Videoconexiuni

 Veronica Anghelescu