Arhive pe etichete: Florin Raducanu

Music! Florin Răducanu: Jazz Ecumenica

Standard

Reclame

Omul potrivit la locul potrivit, un deziderat tot mai greu de realizat?

Standard

Omul potrivit la locul potrivit, un deziderat tot mai greu de realizat?

(continuare a articolului Impresie versus Expresie)

       În diversele ocazii în care am fost intervievat, la televiziunile și posturile de radio din țară și din străinătate sau în presa scrisă, am răspuns că ceea ce m-a atras și m-a determinat ca la un moment dat să aprofundez și să mă specializez în jazz, a fost nevoia de libertate…

Improvizația muzicală, practicată constant în jazz, conferă – la prima vedere- acel cadru de exprimare liberă, dar lucrurile nu stau așa încă de la început !?

Arta improvizației muzicale, care este și materia principală de specialitate  a specializării academice universitare, conține etape de studiu și pregătire reglementate științific în cadrul programei analitice (în mod ideal, ținând cont de ceea ce se întâmplă la cea mai importantă instituție de învățământ de jazz din lume Berklee Colege of Music din Boston, S.U.A. cu filialele existente și pe alte continente.

Așa cum spuneam, “libertatea” pe care o conferă improvizația muzicală (cu specific de jazz) poate fi accesată de muzicianul practicant abia după ce își va fi asumat etapele de studiu cuprinse în programa de studiu…

De altfel, așa cum am și demonstrat în axioma : improvizația = variația = muzica din teza de doctorat cu titlul Improvizația muzicală între libertate și control, etapele de pregătire și conținuturile improvizației muzicale sunt, în proporție foarte mare, asemănătoare etapelor de pregătire a artei compoziției muzicale. Din acest motiv, în învățământul românesc universitar, jazzul (și “muzica ușoară”) se studiază ca specializare în cadrul compoziției muzicale (și nu cum există eronat și nelegal (ținând cont de diplomele pe care le emit facultățile de profil)  în Planul cadru al invățământului liceal, ca “muzică vocală”, dar acesta este un alt subiect pe care l-am adus în atenția Ministerului Educației).

Există, la nivel global, tendința de a se profita (în mod nefericit) de “libertatea” pe care o conferă jazzul.  Sub umbrela conferită de atitudinea de fraternizare a jazzmanilor cu celelate genuri muzicale, și în cadrul stilistic al world music, mulți muzicieni, care nu sunt practicanți de jazz, încearcă să-și promoveze producțiile în cadrul jazz-world music, rezultatele fiind pe măsură, adică fără legătură cu genul muzical jazz…

O altă practică cu efect de bumerang pentru practicanți este realizarea simbiozelor classical-jazz. Pentru realizarea unui asemenea demers muzical, este necesar ca muzicianul să fie pregătitit în ambele genuri muzicale.

Doarece, personal, am aplecare către simbiozele classical-jazz, voi încerca să evidențiez câteva exemple de pe mapamond, unele pozitive, altele nu.

Una dintre pianistele de jazz, celebră în acest moment, este Hiromi Uehara. Fiind o practicantă a ambelor genuri muzicale (clasic și jazz), Hiromi abordează teme din muzica clasică pe care le metamorfozează prin tehnica improvizației muzicale.

Nu știu dacă întâmplător sau nu, mai mulți muzicieni de jazz au fost atrași de tema din partea a doua a sonatei Pathetique de Beethoven.

Personal, am abordat această temă a lui Beethoven încă din anul 2009, atunci când am fost invitat în cadrul onorant al festivalul Enescu, la secțiunea Teme clasice în interpretări moderne.

În continuare vom avea câteva exemple de simbioze classical-jazz, unele pozitive, altele nu, criteriile de evaluare fiind de natură obiectivă.

Ca exemplu pozitiv este varianta părții a doua din sonata Pathetique de Beethoven, în versiunea pianistei Hiromi Uehara care a adoptat varianta rearmonizării temei :

Întâmplător sau nu, atât  Hiromi Uehara, cât și eu, am decis ca variațiunile improvizatorice să fie realizate pe tema din secțiunea A a lucrării (personal am realizat proiectul inainte cu câțiva ani față de Uehara).

În calitate de profesor, am o tematică de masterclass (pe care am prezentat-o la universități de pe mai multe continente) care include posibilități de realizare a simbiozelor classical – jazz.

Un alt muzician și profesor de jazz care a abordat improvizatoric partea I a sonatei lui Bethoven este americanul Marc Sabatella :

 

Versiunea personală orchestrată pentru Big Band în cadrul  Festivalului George Enescu ediția 2009 :

 

 

 

În cadrul colaborărilor pe care le-am avut cu instituții de învățământ din diverse locuri pe glob (Malaezia, Ukraina, Belarus etc), am prezentat constat un subiect rar abordat și anume Simbioze între muzica clasică și jazz prin arta improvizației muzicale.  De fiecare dată, studenții și profesorii sunt deosebit de interesați și încântați de subiectul meu (detalii video aici :

 

 

În premieră, din respect pentru rubrica pe care o realizez în revista No14PlusMinus de ani buni, prezentăm un fragment din conținutul acestei tematici de masterclass :

1

2

 

 

Observăm că improvizația muzicală nu este aleatorie ci respectă configurația armonică (cifrată aici în manieră jazz) a temei originale a lui Beethoven.

Travaliul dezvoltător, de tip improvizatoric se supune regulilor curpinse în Arta improvizației muzicale…

       În continuare, prezentăm ca un exemplu paralel versiunea personală a acestei teme, înregistrare cuprinsă pe albumul Florin Raducanu plys Beethoven, Chopin , Enescu on Jazz , live from Porgy&Bess – Vienna, Austria 2010 :

 

 

Ca un contraexemplu (așa nu !) prezentăm o abordare mai puțin academică a unei alte lucrări de același genial compozitor, L.van Beethoven.

Din păcate, această abordare este una hazardată, haosul formal și schimbarea ethosului frumoasei teme nefiind un exemplu de urmat :

 

Celebra bagatelă fur Elise este o temă care a prins viață ca urmare a trăirilor sincere pe care Beethoven le-a experimentat când era îndrăgostit de o anonimă pe nume Elise. Tema principală este plină de candoare, dar lucrarea conține și episoade scurte în care Beethoven și-a expus tumultul trăirilor sale prin tehnici componistice care denotă măiestria și maturitatea sa muzicală.

Modul distrat în care cei doi protagoniști din filmare abordează, pe de-o parte tema lui Beethoven, iar pe de alta improvizația de jazz, nu poate fi un exemplu pozitiv în cadrul expunerilor de tip pedagogic… Excesul și ostinația ostentativă de “blue” în cadrul progresiilor tonale și al pedalelor, denotă o imaturitate jazzistică, joaca, și mai ales eperimentul public haotic, nefiind chiar un demers academic.

Așa cum spuneam, nu este simplu de abordat în mod serios simbioza classical-jazz. Cred că la baza unui astfel de demers muzical ar trebui să stea conceptul lui Enescu despe muzică : “… Muzica este un lucru grav”.

Ca un exemplu pozitiv din altă sferă artistică, cea a cinematografiei (în care muzica/ coloana sonoră joacă un rol deosebit) este cel din filmul The fifth element.

Atunci când există omul potrivit la locul potrivit, rezultatul este de excepție. Muzicienii specializați în coloană sonoră respectiv muzică de film au realizat un mixaj excelent bazat pe sunetele reale ale excelentei soprane de origine albaneză, Inva Mula (după expunerea temei Il dolce suono din opera Lucia de Lamermoor de Gaetano Donizetti).

Poate că în cadrul proiectelor de (re)orchestrare, temele muzicale din folclorul real ar merita o mai mare atenție în detrimentul muzicilor de petrecere/divertisment care nu constituie chiar un deziderat academic, eventual preluarea unor teme care ulterior să fie supuse unui proces de metamorfozare componistică, urmat de o serioasă abordare orchestrală. Nu este  de ajuns să fie dispuse sunetele constitutive ale acordurilor (și acelea brute/nestilizate) instrumentelor din cadrul ansamblului,  iar realizarea “punților” și/sau a momentelor componistice introductive- variațional sau liber- ar trebui să fie obligatorii în cadrul unor demersuri de orchestrație (am observat preocupări în țară nu foarte reușite în acest sens).

În încheiere, pentru ca vorba să nu fie lungă și fără acoperire, expunem un moment pe care l-am realizat cu Filarmonica din Belarus (cei interesați pot să vizioneze/audieze concertul integral aici : http://jazzworldquest.com/florin_raducanu/?page_id=841 ) o orchestrație și o dezvoltare originală având ca bază o lucrare de Manuel de Falla, Nana (Berceuse), temă de proveniență folclorică iberică pe care compozitorul a cizelat-o și metamorfozat-o, noi dându-i o altă conotație estetică simbiotică :

 

 

Prof. dr. Florin Răducanu

http://jazzworldquest.com/florin_raducanu/

 

 

 

 

 

 

 

Falling in love… with love

Standard

Acesta este titlul unui “song” compus de compozitorul american Richard Rogders pe textul partenerului său de creație artistică, Lorentz Hart. Song-ul este parte din musicalul “The boys of Syracuse” care a avut premiera în 1936, bineînțeles, pe Broadway.

Ca multe alte song-uri compuse de cei doi parteneri, acesta a devenit repertoriu “standard” de jazz, ulterior mulți instrumentiști celebri interpretând această piesă (în manieră instrumentală, fără text).  Ceea ce atrage atenția este repetiția “with love” în contextul unei expresii foarte des întâlnită în textele cântecelor “siropoase”.  Din titlul song-ului se subînțelege că este posibil să te îndrăgoștești fără dragoste…. ceea ce constituie mai degrabă un subiect din domeniul psihologiei și al psihanalizei (mă duce cu gândul la filmul regizorului/scenarist de origine norvegiană, Lars von Trier).

Este posibilă creația artistică fără sentimentul de iubire?  Dacă acceptăm ideea că agresivitatea este indiciul lipsei manifestării iubirii, observăm că în istoria Artei există manifestări agresive în toate domeniile artistice, de la muzică la pictură, sculptură sau design vestimentar.  De altfel, filosoful Umberto Eco a realizat două compendii despre “Istoria frumuseții”, respectiv “Istoria urâtului”.

În plan social (mundan) prezența sentimentului de iubire îl determină pe simplul lucrător la ghișeu să fie amabil, pe meșterul instalator să lucreze cu conștiință, pe medic să-și pună toată știința și energia în salvarea unei vieți, pe profesor să fie responsabil de viitorul elevului său etc.

Agresivitatea în sunet, culoare, formă, cuvânt, gest sau în relațiile interumane, indică absența iubirii. Unii specialiști descriu vulgaritatea ca pe o atitudine opusă relației “caste” de iubire…  Vulgaritatea este prezentă în formele moderne de “artă”, în special în cinematografie și în producțiile video-muzicale.  Scriam într-un articol precedent, din această revistă, că în muzica pop actuală există un procent covârșitor de texte din care lipsește poeticul reprezentat de metaforă.  “Iubirea” cântată în aceste texte este vulgarizată, “creatorii” textelor respective descriind, printr-un limgaj brut(al), exclusiv niște senzații nefiltrate prin discernământul “animalului intelectual”. Această formă de cultură populară este,  pe de-o parte, efectul lipsei pregătirii de specialitate a textierilor/muzicienilor, iar pe de alta a vulgarității ca expresie a agresivității, efect a lipsei capacității de empatizare… probabil.

Egoismul, se pare că este o formă agresivă de iubire de sine, fiind sentimentul opus altruismului.

Lipsa altruismului este o piedică serioasă în desăvârșirea artistică a unui creator… Prezența conflictului în opera de artă ar trebui să existe doar accidental/trecător/pasager, rezolvarea acestuia fiind un deziderat obligatoriu în vederea restabilirii echilibrului și crearea  unui sentiment de pace interioară.  Înclinația către conflict în opera de artă (cuantizată ca procentaj) indică o “traumă”, un blocaj energetic care împiedică transpunerea iubirii în opera de artă.

“Falling in love with love” se poate transpune și în munca cizmarului care își face treaba și desăvârșește creația sa cu iubire și respect față de clientul său. Respectul față de ființa umană este formă de manifestare a iubirii – ca sentiment ideal – principiul unității și al interdependenței formelor de viață fiind un reper de conviețuire.

P.S. Există câteva persoane interesante cu aplecare către ideea complementarității dinte metafizică și știință. Unul este autorul cărții “Codul lui Dumnezeu”, Gregg Braden iar celălalt este un personaj din România. Este vorba despre Dumitru Constantin Dulcan.

Ca să rămânem la granița între real și metafizic, am avut parte de o “minune” în ultimele luni. După ce mi s-a pus la dispoziție orchestra filarmonicii din Minsk/Belarus iar televiziunea de stat din Belarus a filmat Poemul meu de jazz simfonic, am primit un mesaj…  Sunetistul din Minsk, cel care a colaborat cu televiziunea Belarus3, deținea și masterul audio stereo cu înregistrarea integrală a concertului !?  În acest mod, pe lângă DVD-ul cu filmarea realizată de televiziunea Belarus 3, avem posibilitatea de a produce și un nou CD cu masterizarea stereo impecabilă realizată “cu iubire”, bucurie și profesionalism de inginerul de sunet Uladzislau Kirushchanca.

Oferim spre audiție lucrarea “Jazz Passacaglia” cu noua masterizare audio stereo. Reamintim faptul că grafica copertei DVD-ului este realizată de Stefan Bocioaca – JazzWorldQuest.com  :

1

 

Prof.dr.Florin Raducanu http://jazzworldquest.com/florin_raducanu/

 

 

 

“Jazz Ecumenica Symphonic Jazz Poem by Florin Raducanu” acum pe DVD

Standard

 

În numerele din aprilie și mai ale revistei am descris proiectul realizat în colaborare cu Belarusian State Philarmonic Orchestra  în luna aprilie 2016.  Grație parteneriatului cu televiziunea de stat Belarus3 din Minsk,  poemul “Jazz Ecumenica”, compus de subsemnatul, a fost imortalizat în varianta realizată cu filarmonica din Belarus dirijată de Alexander Anisimov.

Pe 30 aprilie (ziua mondială a jazzului), televiziunea Belarus3 a transmis înregistrarea concertului (filmat cu 6 camere de televiziune) iar acum, în luna iunie a.c. , produsul urmează să fie pus la dispoziția publicului în variantă DVD. Muzicienii implicați sunt : Florin Raducanu- compozitor și pianist, Orchestra Filarmonicii de Stat din Belarus, dirijor Alexander Anisimov, invitata specială, Dalila Cernatescu – panflute, Andrei Klescev- saxofon tenor, Viaceslav Serghienko- contrabas, Alexandr Minet- baterie.

1

 

Grafica de excepție este realizată de Ștefan Bocioacă, directorul  platformei  JazzWorldQuest.com  din Canada.

 

Între timp, vestea primei audiții a poemului de jazz simfonic – Jazz Ecumenica – a ajuns pe una dintre cele mai importante platforme de jazz americane, JazzCorner.com, recenzia fiind preluată de pe JazzWorldQuest.com :

 

http://www.jazzcorner.com/news/display.php?news=7358

 

Sunt știri importante, mai ales că proiectele de jazz simfonic/Third Stream sunt rare în lume, bucuria noastră fiind și pentru faptul că România este citată ca un exemplu de urmat – datorită acestui frumos proiect- pentru lumea muzicală internațională.

 

Filmarea concertului, care acum face subiectul unui nou DVD, este oferită de JazzWorldQuest.com și pagina dedicată subsemnatului :

 

http://jazzworldquest.com/florin_raducanu/?page_id=841

 

 

Un aspect pozitiv intern este faptul că unele dintre cele mai importante instituții și personalități din România și-au arătat interesul în vederea realizării poemului Jazz Ecumenica și pe scenele filarmonicilor și sălilor de concert din țară.

Pe lângă mesajul de unitate pe care îl înglobează titlul, poemul de jazz simfonic – Jazz Ecumenica – conține (din ceea ce am constatat în lucrul cu muzicienii) atât elemente tehnice interesante și plăcute pentru muzicienii implicați în proiect, cât și stări, culori, timbre, ritmuri, acțiuni solitare combinate cu cele în grup, discursuri imprevizibile de tip improvizatoric combinate cu cele stricte – într-un cuvânt – o energie care captează publicul și îl transportă, cu un vehicul nevăzut, în lumea FRUMOSULUI ca  principiu creator.

Să auzim de bine !

 

 

                                                                                     prof. dr. Florin Răducanu

                                                                              http://jazzworldquest.com/florin_raducanu/

 

 

 

 

 

 

Despre expresie vs. impresie în muzică

Standard

Despre expresie v.s. impresie în muzică (jazz), cele 33 de variațiuni ale lui Beethoven și … muzica din poemul de jazz simfonic al lui Florin Răducanu (subsemnatul)

 

        Actul artistic poate fi abordat urmărind scopuri diferite. Există posibilitatea adoptării atitudinii de interiorizare sau introvertire cu scopul de a ajunge la expresie sau, dimpotrivă, de exteriorizare în vederea creării “impresiei” cu orice preț  în rândul auditoriului.

       Expresia este definită ca o construcție care încearcă să exprime în mod figurat o idee și merge până la înfățișarea/manifestarea sentimentelor prin intermediul fomelor de artă, în cazul nostru prin sunete.  Este clar că expresia este un act introspectiv care are nevoie de un meșteșug artistic, o tehnică bazată pe o exprimare concisă în vederea înfățișării ideilor în construcții muzicale care să exprime anumite stări și sentimente. Tocmai cu aceste tehnici se îndeletnicește învățământul de specialitate pe domeniul compoziției muzicale.

Impresia este definită ca efect ce se produce în conștiința omului de către lucrurile sau întâmplările cu care acesta intră în contact. Atunci când artistul are ca scop exclusiv și caută cu tot dinadinsul crearea impresiei/inducerea de stări în rândul auditoriului, de cele mai multe ori  arde etapele unui act creator superior, scopul fiind afectat de mijloace.

Probabil că acest scop face diferența între muzica  “de ascultat” și cea de divertisment.  În cea de-a doua, efortul artistului este să impresioneze cu orice preț, prin orice metodă, în unele cazuri neglijând meșteșugul obligatoriu unei opere cu o minimă valoare artistică și estetică.

Personal, cunosc  ambele posibilități de manifestare artistică și recunsc faptul că aproape orice muzician practicant a adoptat un mic “compromis” la un moment dat.  Și totuși există diferențe în abordarea acestui “compromis”.  Îmi vine în minte, ca exemplu, Beethoven. La un moment dat, inainte de a fi cunoscut, Anton Diabelli, care era responsabilul unei edituri muzicale, a propus mai multor muzicieni realizarea unor variațiuni pe tema unui simplu vals al său… La prima vedere, acest demers era fără miză pentru Beethoven, totuși, el intră în acest joc și realizează un așa zis “compromis”…  Specialiștii cunosc faptul că realizarea de variațiuni pe o temă care nu-ți aparține ține mai mult de meșteșug și mai puțin de expunerea sinceră a unor idei originale care s-ar putea constitui mai ușor într-o viitoare operă de artă. Cu toate acestea, Beethoven acceptă un “compromis” reușind într-un final o adevărată capodoperă. Realizează 33 (!?) de variațiuni prin care metamorfozează  banala temă a valsului lui Diabelli.

Putem spune că Beethoven a avut o doză de exacerbare a Ego-ului dorind să impresioneze, dar datorită faptului că era un deținător de meșteșug componistic și al unui talent de geniu  și-a metamorfozat propriul Ego supunând-ul expresiei artistice…

La polul opus demersului lui Beethoven se află o parte dintre manifestările din muzicile de divertisment. Acestea din urmă încearcă prin orice mijloace – în multe cazuri nu cele mai profesioniste – să impresioneze. A nu se înțelege că sunt impotriva muzicilor de divertisment. Au și acestea rolul lor. Sunt momente când ascult muzică “dance” bine realizată, de obicei la volan… Singurul motiv pentru care fac această referire este acela de a sublinia necesitatea diferențierii muzicilor din ambientul social prin acest minim indiciu de ordin estetic și, ca deziderat personal, de a face puțină lumină în domeniul muzicii de jazz, eventual pop.

Jazzul clasic are, de asemenea, o componentă proprie muzicilor de divertisment, dar în jazzul de concert actual muzicianul are în vedere expresia/interiorizarea și mai puțin dorința de a impresiona cu orice preț și în mod facil auditoriul (de fapt, acest semnal estetic s-a propagat în lume prin proiectul Jazz at Philarmonic realizat de americanul Norman Granz).

În ceea ce privește jazzul simfonic sau stilul Third Stream, balanța înclină deciziv către expresie, facilul dispărând din peisaj încă din primele încercări ale muzicienilor de jazz (vezi proiectul  “Charlie Parker with strings”, albumul “Sketches of Spain” al lui Miles Davis, Bill Evans with Symphony Orchestra etc.).

De curând  am avut ocazia de a realiza un proiect de jazz simfonic/Third Stream împreună cu Filarmonica din Minsk, Belarus. Din fericire, am avut la dispoziție o orchestră foarte bună și un suport din partea unui dirijor cu renume, Alexander Anisimov. În acest context am putut realiza premiera unor opusuri cuprinse generic în Poemul de jazz Simfonic, “Jazz Ecumenica”.

De curând am găsit și o “încadrare stilistică” proiectului meu simfonic de jazz… Dacă în istorie găsim denumiri precum jazz simfonic, jazz with strings, jazz with symphony orchestra etc. eu mi-am denumit proiectul “Jazz pro simfonic”.

Într-un număr anterior al revistei am mulțumit tuturor celor care m-au ajutat să realizez Jazz Ecumenica cu filarmonica din Minsk. De această dată, fac referire în special la aspectele specifice muncii de creație.

Televiziunea Belarus3 a fost partener al evenimentului, pe 30 aprilie făcând publică, în eter, înregistrarea concertului nostru de ziua internațională UNESCO Jazz Day.  Grație unui fan din Minsk, am primit înregistrarea concertului înainte ca televiziunea să ne transmită varianta oficială, astfel putem acum să împărtășim energiile sonore cu cititorii (din ce în ce mai mulți…)  revistei No14PlusMinus.

1. Mapamond Pictures este o rapsodie concertantă pe care am realizat-o încă din anul 2007. Imi amintesc că era o vară fierbinte și, în ciuda temperaturii, ideile muzicale se legau neașteptat de bine și cu o viteză destul de stranie… Multitudinea de teme (element specific rapsodiilor) parcă imi era dictată de ceva/cineva, singurul impediment fiind viteza de scriere pe portativ…

Stau și acum și imi amintesc acel moment, deoarece fluența și abundența ideilor muzicale care vin gata aranjate/structurate constituie idealul în materie de compoziție muzicală.  După acel moment, am început să înțeleg mai bine că este posibil ca anumite opere din istoria muzicii să fi fost realizate prin metoda “dicteului”.

Așa cum arată chiar titlul rapsodiei, am încercat să exprim  în mod figurat (definiția expresiei) imagini muzicale de pe mapamond evidențiind unitatea limbajului muzical. Pentru ca opera să aibă consistență și originalitate, am apelat la procedul adoptat de compozitorii școlilor naționale (din care face parte și Enescu), motivele folclorice românești deschizând și încheind periplul muzical în jurul lumii.

Este o muzică pozitivă, luminoasă, cu surprize (în cadență am apelat la un jazz standard pe care am realizat partea improvizatorică), climaxul producându-se, zic eu, în locul ideal (nu am calculat numărul Phi…!?). Audiție plăcută :

Mapamond Pictures /Florin Raducanu & Belarusian Philarmonic Orchestra

 

2. Jazz Passacaglia

În Formele muzicale ale Barocului în creația lui J.S. Bach, Sigismund Toduță face o descriere a fomelor muzicale improvizatorice între care passacaglia. Așa mi-a venit ideea creaării unei passacaglii cu specific de jazz. Ce însemană specific de jazz? Pe lângă armoniile/ progresiile și voice-ingurile specifice, există un element definitoriu pentru ca o creație să fie cu specific de jazz și anume improvizația muzicală (acțiune ce se realizează în timp real). Ego-ul meu a vrut să demonstreze că poate să realizeze o passacaglie… Când ne-am apucat de lucru (folosesc pluralul în mod conștient…) mi-am dat seama că, aplicând doar tehnica componistică, rezultatul nu va fi unul plăcut ci eventual doar corect… De fapt, toți cei care au încercat să realizeze o fugă după rețetarul lui Bach au constatat că aplicarea strictă a regulilor nu duce la o finalitate artistică. În timp, s-a constatat că cele mai reușite fugi ale lui Bach sunt acelea în care geniul contrapunctului a făcut excepție de la regulă… Dar în mod conștient și asumat !?

Rezultatul passacagliei mele (realizată în primă audiție la Minsk) este o temă răscolitoare, introspectivă, solo-urile naiului și ale clarinetului fiind simbolul ego-ului și ale sinelui superior, pianul având rol de maestru de ceremonie care asistă și intervine când este nevoie în procesul desăvârșirii individuale…

Audiție plăcută :

Jazz Passacaglia – by Florin Răducanu / Belarusian Philarmonic Orchestra/special guest, Dalila Cernatescu-panflute :

3. Saynts Triptych

Este un triptic compus din 3 lucrări cu tematică religioasă : Tribute to Marry Magdalene, Song for St. Anthony, Venerație Ave Maria.

În concertul de la Minsk, Dalila Cernatescu a realizat un preambul improvizatoric în stil folcloric românesc, prestația sa fiind ovaționată îndelung, asftel fiind nevoit să prelungesc pedala de mi… pentru debutul lucrării cu tematică pastorală.

Momentele improvizatorice ale muzicienilor de jazz – pe care le-am susținut cu backing-ul orchestrei-  au creat atmosfera specifică jazzului în care publicul aplaudă după fiecare solo. Momente frumoase au fost create și de saxofonistul Andrei Kleschev.

Întotdeauna interpretez cu plăcere tema dedicată Fecioarei, Veneratie Ave Maria. În acest concert am avut și suportul unui grup coral de femei, membre ale corului filarmonicii din Minsk, citatul temei Ave Maria de Schubert încheind într-o atmosferă de rugăciune tripticul. Audiție plăcută !

Saynts Tryptich by Florin Raducanu/ Belarusian Philarmonic Orchestra, special guest, Dalila Cernatescu-panflute, Andrei Kleschev -ten.sax :

4. Sketches of M. De Falla

Aceste schițe muzicale au ca bază de plecare Suita de 7 cântece populare spaniole de Manuel de Falla (Nana/Berceuse).  Având ca bază conceptul modal centrat pe frigic, solo-urile improvizatorice au metamorfozat materialul modal și structura ritmică, rezultatul fiind unul consistent de jazz fussion în care am colaborat foarte bine cu muzicienii de jazz din Minsk. Audiție plăcută :

Sketches of M.de Falla by Florin Raducanu/ Belarusian Philarmonic Orchestra, special guest, Dalila Cernatescu, Andrei Kleschev-ten.sax, Viaceslav Serghienko-double bass, Alexandr Mineț-drums :

M-am bucurat să lucrez în acest proiect cu un dirijor cu o vastă experință, Alexandr Anisimov și o orchestră excelentă, astfel creația și potențialul artistic românesc fiind ovaționat la scenă de deschisă în concertul din Minsk aflat sub auspiciile UNESCO Jazz Day și realizat de Ambasada României în Belarus cu suport parțial al ICR.

Deoarece astfel de producții de jazz simfonic sunt foarte rare în lume, sperăm ca nu peste mult timp publicul din România să poată asculta poemul Jazz Ecumenica în cât mai multe filarmonici, intenția noastră fiind ca această lucrare să fie cântată în cât mai multe țări.

Să auzim numai de bine !

Prof.dr. Florin Răducanu

                                                   http://jazzworldquest.com/florin_raducanu/

 

 

 

 

 

 

 

 

Jazz Ecumenica

Standard

Poemul de jazz simfonic “Jazz Ecumenica” realizat cu Filarmonica din Minsk în concertul aflat pe lista  UNESCO Jazz Day/30 aprilie

1

Acest sfârșit de săptămână -când apare și revista No14PlusMinus- coincide cu evenimentul care a avut loc la Minsk. La Filarmonica din Minsk, denumită “State Academic Symphony Orchestra of Belarus” am realizat o premieră în ceea ce privește activitatea componistică a subsemnatului. Poemul de jazz simfonic  “Jazz Ecumenica” a fost prezentat pentru prima dată integral. Deși anterior – în colaborările cu Filarmonica din Sibiu, respectiv cu Orchestra de cameră Radio – am prezentat părți ale acestui poem de jazz simfonic, la Minsk au fost pentru prima dată auzite compoziții precum “Jazz Passacaglia” sau “Sketches of M.de Falla”. Rapsodia concertantă “Mapamond Pictures”, pentru pian, jazz combo și orchestră simfonică,  a deschis seara, aplauzele după solo-urile improvizatorice dându-mi un indiciu că în sală se aflau și cunoscători de jazz, pe lângă publicul fidel orchestrei simfonice din Minsk.

2

3

 

A urmat “Jazz Passacaglia”, o lucrare deosebită pentru mine, mai ales că a constituit o premieră absolută. Cunoscătorii știu faptul că Sigismund Toduță a inclus forma de passacaglia în rândul formelor muzicale improvizatorice, acest aspect fiind foarte important în estetica simbiozei classical-jazz. Am fost deosebit de încântat să descopăr (încă o dată) faptul că muzicienii din școala clasică rusă sunt foarte buni… Clarinetistul, Piotr Naumenko, care a interpretat solo-ul (foarte dificil) scris de mine în cadrul formei de passacaglia face cinste acestei tradiții muzicale. Un moment surprinzător și deosebit în cadrul Jazz Passacagliei este apariția naiului care, de asemenea, are un solo deloc facil și pe care Dalila Cernatescu l-a realizat cu măiestria specifică unui interpret de talie internațională, reușind integrarea instrumentului în mod perfect în cadrul orchestrei simfonice. Acest fapt se datorează în primul rând abordării instrumentului pe principiile tehnice ale instumentelor simfonice, lucru pe care nu mulți reușesc să-l realizeze.

4

 

Poemul de Jazz Simfonic pe care l-am realizat cu Filarmonica din Minsk a reunit combo-ul de jazz cu orchestra simfonică, partea de jazz find asigurată de muzicienii din Minsk : Andrei Kleșchev (saxofon ten.), Viaceslav Serghienko(contrabas) și Alexandr Mineț (baterie) care au avut prestații foarte bune.

Orchestra Filarmonicii din Minsk a fost dirijată de către un dirijor foarte important, Alexander Anisimov, cel care are realizări internaționale deosebite, la un moment dat fiind și dirijor principal al filarmonicii din Irlanda.  Cu atât mai mult m-am bucurat că această personalitate de talie internațională a dirijat un proiect compus în totalitate de susbsemnatul, speranța comună fiind că în viitor vom realiza proiectul în diverse colțuri ale lumii cu diverse filarmonici.

Acest eveniment  a fost posibil prin implicarea directă a Ambasadei României în Republica Belarus, grație amabilității și aplecării către cultură a Excelenței sale, domnul ambasador Viorel Moșanu. Ambasada României în Belarus a realizat un parteneriat cu Filarmonica de Stat Belarus, cu televiziunea națională din Belarus și ICR. Prin implicarea directă a domnului ambasador Moșanu, la concert au fost prezente multe personalități de stat din Belarus, ministrul culturii din Belarus susținând un cuvânt de deschidere alături de ambasadorul României.

5

 

Mulțumirile speciale – atât din partea noastră, cât și din partea filarmonicii din Belarus și a muzicienilor de jazz din Minsk – s-au îndreptat către doamna Nadia Moșanu, Cultural Proiect Manager al evenimentului !

6

Pe lângă eforturile extraordinare de găsire a unor sponsori binevoitori să susțină realizarea acestui proiect de anvergură, doamna Nadia Moșanu a reușit să convingă televiziunea națională din Belarus să devină partener al proiectului, să filmeze concertul și – conform contractului semnat – să-l difuzeze pe 30 aprilie, UNESCO Jazz Day. Este un lucru extraordinar deoarece, așa cum mi-au explicat muzicienii din Belarus, televiziunea națională filmează foarte rar concertele filarmonicii și aproape deloc concertele orchestrei de jazz (Big band). Așa cum spuneam, acest fapt se datorează talentului de management cultural de excepție al doamnei Nadia Moșanu, care a a realizat un parteneriat și cu UNESCO Jazz Day, concertul din Minsk fiind pe harta jazzului mondial.

Mai mult, doamna Nadia Moșanu a reușit ca prin acest eveniment să realizeze un parteneriat pe mai multe paliere între cele două țări, România și Belarus : cultural, artistic și educațional.  Astfel, Academia de Muzică din Minsk a organizat un masterclass pe care noi l-am susținut pentru studenții academiei. Dalila Cernatescu a avut o tematică despre posibilitățile de abordare a muzicii clasice la nai (panflute), iar subsemnatul o tematică de acum notorie, simbioze classical-jazz… (No14PlusMinus deține multe articole despre acest subiect pe care eu îl promovez în lume).  Există și un reportanj oferit de televizinea din Minsk de la acest eveniment :

http://www.tvr.by/eng/news/kultura/priobshchitsya_k_muzykalnoy_kulture_rumynii/

7

 

Cuvintele sunt importante, dar scopul muzicianului este să convingă prin muzică. Așadar, pe 30 aprilie a.c. televiziunea de stat din Belarus are exclusivitate în difuzarea concertului, ulterior aceste drepturi fiind și ale subsemnatului. Așa cum am procedat în ultimii ani, primele noutăți le punem la dispoziția No14PlusMinus, deci și filmarea de la televiziunea din Belarus va fi expusă pentru prima dată tot aici (în paralel cu pagina mea oficială oferită de paltforma JazzWorldQuest – Canada). Reacția publicului vorbește de la sine, acesta fiind și cel mai aprig critic căruia ne punem la dispoziție (în special publicului avizat) cu sinceritate și bună – credință.  Creația mea, “Jazz Ecumenica” se încadrează în stilul Third Stream, aceasta fiind o cale de mijloc, Deoarece suntem in perioada premergătoare Paștelui ortodox, poate că mesajul căutării căii de mijloc ar putea constitui cel mai potrivit sfârșit.. și cel mai bun început.

prof.dr. Florin Răducanu

http://jazzworldquest.com/florin_raducanu/