Ilinca a ales Taina

Recitalul maraton-Amazon de la Ateneu, din 18 mai 2010, al pianistei Ilinca Dumitrescu, poate demn şi de cartea recordurilor, a adâncit publicul, crescendo, într-o taină ad hoc: pianul însuşi. De  la Dinu Lipatti la harismatica Ilinca, aşa cum Dumnezeu a început să vorbească româneşte, apud Iorga, cu traducerea bibliei, lumea renaşte ca armonie itinerantă, iar cu bicentenarul independenţei  republicilor iberoamericane – în acelaşi an cu bicentenarul Chopin sau Schumann – publicului şi ambasadorilor din sala mare a Ateneului, le-a fost hărăzit să călătorească pe clape, înviind sub degete de platină, în Spania – Granados, Albeniz -, Bolivia – Caba -, Uruguay – Grasso, Sambucetti, Giucci -, Mexic – Ponce -, Venezuela – Vollmer, Carreno -, Brazilia – Villa-Lobos -, Peru – Valcarcel -, Chile – Vallarino -, Cuba – Cervantes, Gonzales -, Argentina – Urteaga, Ginastera. Duium de prime auduţii, recital în recital Heitor Villa-Lobos (Alma brasiliera, Caisinha de musica quebrada, O Polichinelo, plus, după trei ore, bis, un preludiu al aceluiaşi), aplaudate îndelung două doamne, singurele, compozitoare – Teresa Carreno (Reverie, Une larme), Irma Urteaga (variaţiuni la „Llega la noche”), ecouri (interpretative?) chopiniene în valsurile „Margot” (Federico G. Vollmer) sau în „Notturno” (Isaac Albeniz).

            Pelerinaj  într-un spaţiu redescoperit-pian, schimbând colonia pe independeţă, suntem purtaţi într-un timp şi al lui Eminescu şi al lui Enescu, pentru noi, din plecare, spre a interioriza sonor ritualul şi dansul, arii indiene, gavote, serenade, suite, preludii, ariette, giga, variaţiuni, impromptu-uri. Aires indios (Eduardo Caba), rytual y danza (Theodoro Valcarcel), Conga (Hilario Gonzales), Milonga (Alberto Ginastera). Pianul a ales-o pe Ilinca Dumitrescu, iar Ilinca a ales taina şi, în ritmuri aztece,  ne-a făcut deja benign anul 2010.

            Notiţe. Ilinca Amazonului. Sambăm? Llameros/păstori de lame. Encantadores / vrăjitori. Partitură – în transparenţă, Maldoror. Precizia graţiei. Jocul trăirii muzicale. Repertoriu de amazoană genial versatilă. Quatzalqoatl. Seducând auzul dansului ubicuu, pianista se învăluie în liniştea tainei, mântuind, clapă de clapă. Timpul spaţiului ateneic. Romantism în ecou deschis. Tantra muzicală. Prinde-i degetele: joaca Lobos-Ilinca. În viaţă doar Hilario şi Urtega. Aleasa tainei, statuie, proeteasă aztecă, nu refuză – Suray Surita – a fi balerină. Clasicism colonial. Dansezi şi ştii Conga – principiu de putere. Pian brâncuşian. În milonga, tangoul tigrului, dur dans creol. Muzicalitatea perfecţiunii transfiguratoare a zeităţii aztece. Amazon pianistic.

            O seară secretă – secret nici al lui Polichinelle, nici al (re)creatorului său, Villa-Lobos, cât al incomparabilei Ilinca Dumitrescu.

George Anca