Colinde pentru mama

Triplul album COLINDE PENTRU MAMA îl percep ca pe o deosebit de plăcută surpriză în peisajul culturii româneşti, atât prin generoasa lui întindere, cât mai ales prin adâncimea trăirii percepute şi transmise direct nouă prin interpretarea Mirelei Zafiri. Cu un rafinat simţ al frumosului, dinamism şi, desigur, timbrul cristalin, strălucitor, dar surprinzător de învăluitor şi cald în acelaşi timp – soprana a cucerit un loc distinct în inimile ascultătorilor. Construcţia muzicală diafană şi totuşi extrem de precisă a colindelor îmi sugerează o dantelărie imponderabilă şi imaterială, un filigran îndelung şlefuit ce emană o vibraţie înaltă, sacră. Sunetele crează în jur un spaţiu de mare deschidere, o imensă cupolă care se autodilată şi propagă. În ciuda diversităţii conţinutului albumului, impresia de ansamblu e unitară, rotundă, sugerând unitate în diversitate. Orchestraţia minimalistă, aerisită şi voit-volatilă, îi oferă ascultătorului mari spaţii de visare şi evadare ca o generoasă invitaţie spre incursiuni de regăsire a propriului ego.
Valenţele vocii dovedesc un registru artistic de exprimare extrem de amplu: caldă, prezentă în acum-aici, un susur blând ca şoptitul mamei ce-şi adoarme pruncuţul în cântecele de leagăn, pentru ca apoi să ai impresia că vine de la celălalt capăt al universului, vibrând în acelaşi timp din interiorul şi spre interiorul ascultătorului – în părţile de largă respiraţie. Piesele cuprinse în această colecţie de excepţie ne demonstrează încă o data că Muzica este fără început şi fără sfârşit, doar curgere şi transformare în eternitate. Ascultând albumul am avut impresia că prin acest demers artista îşi descoperă sufletul în faţa noastră… o călătorie spre propriile adâncuri, spre valenţe artistice ce se cer renăscute sau reinventate, o întoarcere la izvoarele de prospeţime ale “nelinşitii” creatoare. Mirela Zafiri explorează cu succes propriul potenţial creativ într-un gen muzical atât de apropiat fiecăruia dintre noi – colindul, reuşind să creeze o mixtură deosebit de armonioasă între eleganţa şi evidenta uşurinţă a interpretării, rafinamentul artistic elaborat şi linia extrem de clară a intonaţiei. Vocea sa inundă sufletele cu lumină, fără a le orbi.
Coperta albumului m-a intrigat la început prin cromatica alb-roşu şi prin compoziţia minimalistă, aproape ascetică, cu puţine elemente. Abia după ce am ascultat muzica am realizat că albul sugerează puritatea, lumina-vibraţie, senzaţia de eliberare şi de imponderabilitate, inocenţa zglobie a copilăriei închisă sugestiv în globul de Crăciun, desprinderea din cotidian, depărtarea şi visarea – iar roşul e trăirea intensă, bucuria concretă.
Într-un timp în care sărbătorile stau sub zodia consumului şi a frivolităţii, am acceptat cu bucurie invitaţia de-a pătrunde prin muzică într-o altă lume, una purificatoare. Întregul album e un adevărat DAR, cu putere de tămăduire a sufletului.

This slideshow requires JavaScript.

 Liviu Crăciun