Gânduri pe marginea Festivalului Meridian 2010 – Zilele SNR-SIMC

Concertul Cvartetului Florilegium

Festivalul Meridian 2010 – Zilele SNR-SIMC – a propus, anul acesta, o varietate de concerte care au avut loc atât în Bucureşti, cât şi în provincie, cu o ofertă muzicală mergând de la cvartetele de coarde la spectacolele multimedia. Organizatorii Festivalului au depus un efort considerabil pentru ca Festivalul să se desfăşoare în cele mai bune condiţii, şi de aceea, alături de interpreţii şi compozitorii care s-au aflat în lumina reflectoarelor, merit, la rândul lor, aplauzele şi aprecierea noastră.

Aş dori, în cele ce urmează, să mă refer cu deosebire la un concert care m-a impresionat în mod deosebit (fără ca prin aceasta să neg, în vreun fel, valoarea tuturor celorlalte concerte), permiţându-mi, aşadar, un grad mai mic sau mai mare de subiectivism, dat fiind că acest concert a fost, cel puţin pentru mine, mai mult decât un concert.

Cvartetul Florilegium este o prezenţă nelipsită de pe scenele Festivalurilor de muzică contemporană din Bucureşti. Unul dintre puţinele cvartete de coarde ale care promovează muzica contemporană, Florilegium este format din patru instrumentişti de excepţie: Ioan Marius Lăcraru – vioara I, Mălina Dandara – vioara a II-a, Maria Ciurduc – violă şi Anca Vartolomei – violoncel. Profesionalismul şi inteligenţa interpretativă a membrilor cvartetului se alătură unei pregătiri întotdeauna impecabile a concertelor care, de cele mai multe ori, propun repertorii dificile.

Nici concertul susţinut în cadrul Festivalului Meridian 2010 – Zilele SNR-SIMC nu a constituit o excepţie de la regulă. Un program de o oră şi jumătate, propunând patru lucrări contemporane dificile, dar de mare calitate, dintre care trei au reprezentat prime audiţii absolute. Au fost interpretate, astfel, Na Perfurada Luz, em Plano Austero (Cvartet de coarde nr. 1) de Harry Crowl (Brazilia) în primă audiţie românească, Impressions (Cvartet de coarde nr. 3) de Sorin Lerescu, Vivarta de Doina Rotaru şi The Four Elements (Cvartet de coarde nr. 3) de Valentin Petculescu.

Dincolo de calitatea lucrărilor selecţionate de membrii cvartetului pentru acest concert, calitate indiscutabilă, am constatat o dimensiune profund meditativă ce a unificat cele patru lucrări (nu ştiu dacă acest lucru a fost intenţionat sau nu de către membrii cvartetului, dar nici nu cred că a fost o simplă coincidenţă fericită). De la cvartetul lui Harry Crowl (ca un joc de lumini şi umbre prin căile secrete ale unui labirint) la cel al lui Sorin Lerescu, (cu un titlu poetic, Impressions, alternând momentele de mare descătuşare a energiilor cu clipe de mare gingăşie şi puritate, ca jocurile unui fluviu capricios – poate nu întâmplător, căci compozitorul a scris cvartetul în această vară, în proximitatea Dunării care, să ne amintim, a fost adesea neîndurătoare), la cel al Doinei Rotaru (o meditaţie când dulce şi senină, când tânguitoare, cum e şi viaţa…) şi, în cele din urmă, la cel al lui Valentin Petculescu (titlul, The Four Elements, m-a dus mai degrabă cu gândul la membrii cvartetului şi nu la tainicele constituente ale lumii), Cvartetul Florilegium a oferit o interpretare ce s-a constituit ea însăşi într-o meditaţie asupra muzicii şi asupra acelor zone care o transcend, indiferent de opiniile pe care poate că le avem în ce priveşte posibilitatea muzicii de a semnifica ceva sau nu.

Câteodată, ascultând un interpret care parcă se contopeşte întru totul cu instrumentul, trăind parcă visceral fiecare trăsătură de arcuş, ca pe o încordare a inimii, nu pot să nu mă gândesc că dincolo de sunete există acea dimensiune secretă, în care putem pătrunde doar în anumite momente de mare graţie, rar, din păcate.  Închid ochii şi nu mai văd nici Aula Palatului Cantacuzino, nici scena sau pupitrele pline de partituri, ci îngerii din spatele sunetelor.

În finalul acestui articol, un amplu fotoreportaj cu imagini din mai multe concerte prezentate în cadrul Festivalului Meridian 2010 – Zilele SNR-SIMC, precum şi imagini video de la Conferinţa de Presă.

This slideshow requires JavaScript.

Veronica Anghelescu