Olivier Messiaen – Transports de joie d’une âme pure

Transports de joie d’une âme pure, sau strigătul de bucurie în faţa lui Dumnezeu: aşa mi-l reprezint pe Olivier Messiaen, pe care l-am iubit din prima clipă: a fost o „dragoste la prima auzire”, când, îmi amintesc şi acum de parcă ar fi fost ieri, la cursul de compoziţie, Maestrul Sorin Lerescu ne adusese să ascultăm „Noel”, una dintre secţiunile lucrării ample pentru pian „Vingt regards sur l’enfant Jesus”. Sonorităţi de o noutate şi de o prospeţime absolută, „aşa ceva nu se poate”, spuneam, şi de atunci, Messiaen mi s-a lipit de suflet, ajungând să înţeleg şi să iubesc din ce în ce mai mult acea muzică în care fiecare notă îl slăvea pe Dumnezeu.

Messiaen mi-a prilejuit multe ore de meditaţie, de nedumerire, de durere şi încântare. Mi-am cumpărat multe partituri ale lucrărilor lui, pentru că uneori nici nu îmi puteam imagina cum s-ar scrie „aşa ceva”, şi-am ascultat mereu, ore în şir. Cred că Messiaen reprezintă un caz singular în istoria muzicii universale: singurul compozitor care, datorită graţiei nemăsurate pe care în mod evident Dumnezeu i-a acordat-o, a putut surprinde în muzică mişcările sufletului omenesc, toate tresăririle de fericire şi durere, de spaimă şi de surpriză: reacţiile sufletului, mai ales în proximitatea lui Dumnezeu. Mă gândesc la primele trei acorduri din Transports de joie d’une âme pure devant la gloire du Christ qui est la sienne, a treia secţiune din L’Ascension (versiunea pentru orgă). Cele 3 acorduri reprezintă sentimentul de bucurie pură, surprins aproape în visceralitatea sa: sufletul în faţa Creatorului.

Într-o carte dedicată lui Messiaen, pe care am cumpărat-o din chiar biserica unde a cântat o viaţă întreagă, la orgă – Église de la Trinité (Paris), se află o pagină ce reproduce scrisul compozitorului însuşi, cu o declaraţie (de credinţă) cutremurătoare şi în care mă regăsesc până la ultima literă. O reproduc aici integral. Cu adevărat, toate descoperirile ştiinţifice, dovezile de natură matematică, experimentele biologice – nimic nu ne-a salvat de la incertitudine. Ele, din contră, au mărit ignoranţa noastră. În fapt, singura realitate „palpabilă” se găseşte, oricât de paradoxal ar părea, în domeniul Credinţei, iar muzica ne poate purta până la Dumnezeu. Dincolo de frumuseţea acestei meditaţii asupra rolului mântuitor al muzicii, pentru mine, cel puţin, aceste cuvinte sunt cele determinante pentru cariera pe care mi-am ales-o, cea de compozitor. Dacă nu pentru a ajunge la mântuire (indiferent ce înţelegem prin aceasta), atunci pentru ce scriem muzică?

Am fost foarte fericită şi uimită să descopăr Église de la Trinité, într-un cartier nu tocmai central al Parisului, o splendidă catedrală, nu foarte mare, ascunsă în spatele unor pomi înalţi, în mijlocul unei intersecţii aglomerate. Pe lângă ea, dorm oameni ai străzii. Nu e un loc turistic, dovadă că la intrare nimeni nu mi-a cerut vreo taxă de vizitare sau de fotografiere. Liturghia catolică tocmai se termina când am ajuns eu. Am putut auzi astfel ultimele acorduri ale orgii pe care, timp de o viaţă, a cântat Olivier Messiaen. M-am aşezat pe un scaun, frapată de sentimentul de familiaritate pe care nu l-am putut defini la început, dar care nu avea vreo conotaţie mistică, dându-mi seama că provenea dintr-o stranie îmbinare arhitecturală între arcadele gotice şi vitraliile extrem de asemănătoare cu acelea pe care le putem adesea vedea în bisericile ortodoxe (vezi, pentru comparaţie, biserica Domniţa Bălaşa din Bucureşti).

M-am întors în câteva zile pentru a asista la Liturghia catolică, şi pentru a auzi orga în toată adevărata ei splendoare, şi nu pot descrie sentimentul trăit în momentul ascultării sonorităţilor, ale registraţiilor pe care deja le purtam în suflet din sutele de înregistrări pe care le ascultasem şi care fuseseră realizate în chiar această biserică, cu Messiaen cântând chiar la această orgă. 

Fotomontaj Église de la Trinité

This slideshow requires JavaScript.

Dintre toate lucrările pentru orgă, L’Ascension îmi este cea mai aproape de suflet. Le sens significant de la vie est la montée vers la connaissance de Dieu par Jésus Christ. Le sens directionnel de la vie est cette même montée vers le Ciel et les choses d’En-Haut, afirma compozitorul. Versiunea pentru orgă a acestei lucrări ce cuprinde patru secţiuni a fost realizată în 1934. Cele mai demne de luat în seamă sunt chiar comentariile lui Olivier Messiaen pentru fiecare dintre aceste secţiuni. Secţiunea I, Majesté du Christ demandant sa gloire à son Pere are ca moto: „Père, l’heure est venue, glorifie ton Fils, afin que ton Fils te glorifie.” Preamărirea lui Hristos, care începuse odată cu crucificarea, continuând cu Învierea, nu a fost completă decât la Înălţarea sa la ceruri. Această glorificare, pe care Hristos o cere în rugăciunea sacerdotală, este deja obţinută, prin uniunea dintre dumnezeire şi umanitate în persoana unică a lui Hristos.

Secţiunea a II-a poartă titlul: Alléluias sereines d’une âme qui désire le Ciel. În subtitlu, compozitorul notează: „Nous vous en supplions, ô Dieu… faites que nous habitions aux cieux en esprit” (Fragment din Rugăciunea specială din Liturghia de Înălţare). A locui cu spiritul în ceruri, iată ceea ce pare a-l fi însufleţit şi pe Olivier Messiaen pe parcursul întregii sale „cariere” (mai bine spus, ar fi pe parcursul întregii sale activităţi sacerdotale). Secţiunea aceasta este contemplativă, forma – cuplet-refren; cupletele topesc în structura lor volutele suple ale cantus planus şi ornamentele de provenienţă pastorală. Fiecare reapariţie a refrenului propune o nouă variaţiune. Registraţiile notate şi respectate cu sentimentul că fiecare notă ajunge la Creator şi, deci, trebuie să fie perfecte…

Secţiunea a III-a – Transports de joie d’une âme pure devant la gloire du Christ qui est la sienne: „Rendons grâces à Dieu qui nous a rendus dignes d’avoir part à l’héritage des Saints dans la lumière… nous a ressuscités et fait asseoir dans les cieux, en Jésus Christ” (fragment din Epistola lui Pavel către Coloseni, I, 12, şi Efeseni, II, 6). Învierea şi Înălţarea lui Hristos sunt preludiul intrării noastre în Împărăţia lui Dumnezeu. Acest adevăr ne umple sufletul de bucurie, spune compozitorul: Aleluia, exteriorizat, exuberant, reunind toate strălucirile fortissimo-urilor orgii.

Secţiunea finală poartă titlul Prière du Christ montant vers son Père: „Père… j’ai manifesté ton nom aux hommes. Voilà que je ne suis plus dans le monde; mais eux sont dans le monde, et moi je vais à toi” (Evanghelia după Ioan, XVII, 6, 11). Prin aceste cuvinzte, Hristos a abolit noţiunile de timp şi spaţiu. Ele au fost regândite şi re-valorizate în momentul Înălţării şi rezumă deplina solemnitate a acestei părăsiri a Pământului pentru a accede în înălţimile ce depăşesc cu mult ceea ce numim Paradisul.

Comentariile au fost preluate din lucrarea „Olivier Messiaen – homme de foi. Regard sur son oeuvre d’orgue”, antologie de comentarii de Olivier Messiaen şi exegeţi, publicată de Trinité Média Communication, 1995.

Mi-am dorit să pot aduce un omagiu prin depunerea unei flori pe mormântul lui Olivier Messiaen, dar locul unde este înmormântat este greu accesibil, un loc smerit, după cum şi existenţa sa a fost. Cu toate acestea, am avut norocul ca un foarte drag prieten să locuiască destul de aproape de cimitirul unde se găseşte mormântul lui Olivier Messiaen, şi să aibă bunăvoinţa să realizeze un documentar de câteva minute, pentru ca omagiul nostru să îşi aibă o reprezentare concretă. Îi mulţumesc pe această cale lui Ferraoun Aissaoui, cel care a realizat documentarul.

Închei tot cu un fragment din scrierile lui Olivier Messiaen:

La conclusion de la vie est le Ciel. Conclusion précédée par la mort, la Comparution de l’âme devant le Christ pour le jugement particulier, puis, si nous l’avons mérité, la vie éternelle de l’âme dans le Paradis, et, après la Résurrection des morts, la vie éternelle de l’âme réunie à son corps, avec l’entrée (hors du temps et de l’espace) dans l’éternité bienheureuse, où nous pourrons connaître toutes les choses invisibles et contempler Dieu en contemplant le Christ (Dieu et Homme).

 Veronica Anghelescu