A asculta muzica lui George Enescu şi a-i cunoaşte viaţa şi opera sunt condiţii sine qua non ale înţelegerii muzicii contemporane româneşti şi nu numai. A-l „cunoaşte” pe George Enescu este, sau ar trebui să fie – egal ca importanţă cu a cunoaşte creaţia eminesciană sau istoria – factori ai unei identităţi naţionale la care renunţăm, mai ales cei tineri, prea uşor. Pentru partea de audiţie muzicală, notabile sunt cele câteva CD-uri care se pot procura cu uşurinţă – „Vocea naturii” – cu Orchestra Naţională Radio, condusă de Horia Andreescu, CD editat de Editura Casa Radio şi cuprinzând Poema Română, op. 1, Suita castelană, Poemul Vocea naturii, Au soir şi Simfonia de cameră pentru 12 instrumente soliste, op. 33; CD-ul editat de Electrecord, cu aceeaşi Orchestră Naţională Radio (dirijor Horia Andreescu) şi cuprinzând Simfonia Nr. 2 în La major, op. 17 şi cele două Rapsodii Române, op. 11; un alt CD editat de Casa Radio propune o înregistrare de la Bruxelles a Rapsodiei nr. 1, o interpretare magistrală a Orchestrei Naţionale Radio. De asemenea, Sonatele pentru Violoncel, în interpretarea Laurei Buruiană, cu Martin Tchiba la pian, pot fi ascultate pe CD-ul editat de Naxos. Lista ar putea continua, dar mă rezum la aceste câteva recomandări pentru audiţii, deoarece grupează câteva dintre cele mai cunoscute creaţii enesciene.

A cunoaşte biografia, activitatea şi detaliile creaţiei unui artist presupune, desigur, apelul la o monografie bine structurată. Adesea, autorii de monografii îşi dedică o mare parte a vieţii pentru realizarea unei cercetări ample, bine documentate şi, desigur, bine scrise. Este un act de mare curaj şi care se cuvine apreciat la adevărata sa valoare. A fi autorul unei biografii este, deopotrivă, un act de curaj şi smerenie: presupune o muncă de cercetare ce poate dura ani de zile, apoi de triere a informaţiei, de organizare, de verificare a veridicităţii şi acurateţei surselor de informare. De asemenea, presupune o îmbinare a stilului jurnalistic cu cel beletristic. Este un efort asemănător celui de traducere a unui text filosofic major (cum este traducerea lucrării lui Heidegger, Fiinţă şi timp de către Gabriel Liiceanu). Câteva monografii remarcabile: Brâncuşi – o biografie – de Alexandru Buican, editura Artemis, Bucureşti, 2007 (622 pagini); Gabriel Garcia Marquez – O viaţă – de Gerald Martin; Editura Litera Internaţional, Bucureşti, 2009 (616 pagini); Borges – O viaţă – de Edwin Williamson, RAO, 2008 (835 pagini). La acestea, adaug şi lucrarea George Enescu de Alain Cophignon, ICR, Bucureşti, 2009, 590 pagini.

Alături de studiile deja consacrate, şi cunoscute de către orice muzician român, dedicate vieţii şi creaţiei enesciene – George Enescu de George Bălan, Editura Muzicală, Bucureşti, 1962 şi Capodopere enesciene a lui Pascal Bentoiu, Editura Muzicală, Bucureşti 1999, lucrarea lui Alain Cophignon întregeşte „bibliografia obligatorie” în ceea ce priveşte cunoaşterea vieţii şi a activităţii creatoare a lui George Enescu.

Alain Cophignon s-a născut în 1963 în Franţa. Scriitor şi estetician, profesor de cultură generală, literatură şi teoria artei, Alain Cophignon este membru fondator al Societăţii muzicale franceze Georges Enesco. Lucrarea dedicată vieţii şi creaţiei lui George Enescu a fost publicată pentru prima dată  la Editura Fayard, şi a obţinut două premii majore – premiul Kastner-Boursault al Academiei de Arte Frumoase în 2006 şi premiul pentru lucrare monografică de amploare în 2007.

Lucrarea prezintă viaţa compozitorului pe ani, ceea ce conferă nu numai o perspectivă foarte amănunţită asupra activităţii compozitorului, ci şi o imagine de ansamblu consistentă şi extrem de coerent structurată, cu mici interludii destinate unor succinte analize muzicologice ale lucrărilor celor mai relevante. Introducerea lucrării citează punctele de vedere asupra creaţiei enesciene ale unor mari muzicieni ai secolului XX. De asemenea, sintetizează punctul de plecare în cercetarea întreprinsă. „Afară de un romantism naţional de tinereţe (Poema Română), limbajul său muzical, de o neţărmurită libertate, atinge o sinteză misterioasă, pe cât de originală, pe atât de ancorată în istoria muzicii răsăritene şi apusene, în care îşi dau mâna romantismul german, subtilitatea franceză şi folclorul ţării sale, mărturie strălucită a unui lirism ultrasensibil şi a unei spiritualităţi de excepţie; iar bogăţia sa fascinantă se ascunde cel mai adesea după vălul unui aparent clasicism. (…)

Ascultându-l pe Enescu, care să fie oare marea lui singularitate, înglobând nu numai imaginarul nostru muzical, ci însăşi existenţa? În ce fel amploarea şi esenţa calităţilor sale umane (generozitate, hipersensibilitate, fascinaţie faţă de natură) şi a înzestrărilor sale (memorie, virtuozitate, polivalenţă…) i-au influenţat activitatea creatoare?[1] Acesta este research question de la care porneşte Alain Cophignon prezentarea vieţii lui George Enescu. Documentarea întreprinsă de către autor pentru redactarea acestui volum este impresionantă: mai mult de 20 de pagini de indicaţii bibliografice, de la texte de Gérard Genette sau Antoine Goléa la Arhivele Revistei Muzica. Lucrarea cuprinde şi câteva instrumente de lucru deosebit de utile – catalogul operei muzicale a lui George Enescu, textele celor treisprezece melodii cu număr de opus, discografia compoziţiilor lui George Enescu, inclusiv discografia sa ca dirijor, violonist şi pianist.

Am ales să prezint această carte în actualul număr al Revistei noastre pentru că, la 4 mai, s-au împlinit 55 de ani de la moartea lui George Enescu.

Ataşez acestui articol o fotografie veche de opt ani, de pe vremea când autoarea acestui articol cânta în Corul D.D. Botez dirijat de Prof. Eugen Kreiss – căruia îi datorează începuturile activităţii sale muzicale. Alături de acest cor, care desfăşoară şi astăzi nobile activităţi umanitare în Bucureşti şi în ţară, am avut ocazia să văd Mormântul lui George Enescu, din Cimitirul Père Lachaise din Paris. În fotografie se află câţiva membri ai corului, dirijorul corului – Eugen Kreiss, iar în vasul de pe mormânt se află puţin pământ adus din România, din chiar curtea Palatului Cantacuzino (azi, sediu al Muzeului Enescu şi al Uniunii Compozitorilor).

Veronica Anghelescu

Here you can listen to Preludiu la Unison

 

Abstract

Alain Cophignon’s outstanding monograph on George Enescu’s life and work is one of the keys of understanding contemporary music in Romania and not only. Alain Cophignon performed a remarkable research work by investigating Enescu’s activity year by year, and including passages of fine musicological analysis. The writer was awarded several prizes for this work and its Romanian translation completes the necessary bibliography for George Enescu.

---

[1] Cophignon, Alain. George Enescu, Editura ICR, Bucureşti, 2009, p. 23