Prinţul operetei
Fiu al unei frumoase morăriţe şi al unui mecanic ceferist Constantin Naia, şi-a trăit anii copilăriei pe coclaurile insalubre ale Bădălanului gălăţean, Leonard a păşit pe scenă pentru prima dată la Teatrul Moldavia din Buzău, cu ocazia unei serbări şcolare.
Micuţul interpret a continuat să facă teatru alături de Velimir , prietenul lui de joacă, devenit mai târziu, Vladimir Maximilian. Adus la Bucureşti de tatăl său, Leonard era acum coleg cu Tony Bulandra. În această perioadă „artistul” a jucat un rol mai important în opereta”Buby” scrisă de fraţii Ottescu.
Avea şaptesprezece ani. De atunci a început şi cariera lui artistică, succesele unite cu privaţiunile şi dezamăgirile carierei teatrale. Angajat de Nicu Poenaru, pleacă în turnee în provincie, trăind din cei doi lei pe zi;prima lui leafă de actor. Leonard a făcut parte din grupul de artişti ce dominau începuturile secolului trecut: V.Maximilian, G. Carussy, Niculescu-Buzău, Florica Cristoforeanu, Jeni Metaxa, Elena Theodorescu, Ana Grand, alături de care a cunoscut răsunătoarele succese la Teatrul Liric, în Parcul Oteteleşeanu, în toată provincia, paralel cu generaţia actorilor de dramă precum: Tony Bulandra, Ion Manolescu, Gh.Storin, Marioara Voiculescu, Lucia Sturdza-Bulandra.
Ceea ce a fost Al. Davilla pentru actorii de dramă, animatorul priceput, conducătorul stimat şi iubit, a fost pentru cei de la operetă, cântăreţul şi directorul cu mână de fier, tenorul C. Grigoriu.
Aş dori să fac o precizare spre a alunga o eroare care s-a perpetuat multă vreme şi datorită faptului că marele cântăreţ se semna N. Leonard. De fapt Leonard este prenumele. Numele fiind Naia schimbat în mai obişnuitul Nae.
Dragostea mamei, austriacă, (Carolina Schaffer)pentru muzică şi care adora valsurile lui Strauss, l-a influenţat pe viitorul mare artist. Personalitatea acestui neîntrecut cântăreţ i-a fascinat pe toţi contemporanii săi, dând naştere la o fabulaţie extrem de bogată, la legende incredibile ce-i măreau necontenit aura de cuceritor. Toate acestea au constituit motive de inspiraţie pentru romane-foileton şi revistele vremii. Au rămas puţini cei care mai ştiu de Leonard , de succesele lui de la Paris, Lion, Marsilia, Sofia etc.
A venit şi fatidicul 24 Decembrie 1928, când glasul marelui artist a amuţit pe scenă , dar care nu va amuţi niciodată în inimile iubitorilor operetei. Şi azi, pe mormântul lui de la cimitirul Sfânta Vineri, se mai găsesc flori aduse, cred, de cei care doresc să închine un gând pios celui care a fost pe drept cuvânt supranumit prinţul operetei.
Dr. Vasile Menzel
