Les Corps Glorieux

Am ales această lucrare, Les Corps Glorieux – pentru orgă, de Olivier Messiaen,  pentru numărul de astăzi al Revistei No14 Plus Minus – pentru mai multe motive. În primul rând, pentru că Oliver Messaen este unul dintre compozitorii cei mai importanţi ai secolului XX, un compozitor ce nu se poate încadra într-un anumit curent, creaţia şi principiile sale fiind singulare, cu atât mai mult cu cât sunt în permanenţă însufleţite de credinţă (idee la care ader şi eu). Un alt motiv ar fi acela că lucrarea Les Corps Glorieux reprezintă o evoluţie în creaţia lui Messiaen şi, nu în ultimul rând, un manual pentru oricine vrea să îşi însuşească scriitura pentru orgă.

Context istoric

Lucrarea Les Corps Glorieux a fost scrisă în 1939, la Saint Theoffrey, în Isère, locul unde Messiaen este înmormântat. Messiaen fondase, împreună cu André Jolivet, Daniel Lesur şi Yves Baudrier gruparea La Jeune France, grupare ce îşi propunea să scrie o muzică „vie, sinceră, generoasă şi cu conştiinţă artistică”. Era deja organist la Église de la Sainte Trinité din 1931 şi scrisese mai multe lucrări pentru orgă, printre care L’Ascension şi La Nativité du Seigneur. Era în preajma războiului, cu o săptămână înainte, când a terminat Les Corps Glorieux. Avea 30 de ani.

Curentul cultural

Între cele două războaie mondiale, pe de-o parte se afirmă neoclasicismul, reprezentat de Stravinsky, Hindemith, Prokofiev, Darius Milhaud şi alţii, şi pe de altă parte, avangarda reprezentată de cele două şcoli – A doua Şcoală Vieneză şi Şcoala de la Darmstadt. Manifestul futurist al lui Marinetti încă influenţa gândirea artistică, prin estetica bruitistă practicată de mai mulţi compozitori. Bela Bartok, Olivier Messiaen şi Paul Hindemith sunt cei mai de seamă reprezentanţi ai perioadei.

Stil

Această lucrare marchează o importantă evoluţie în gândirea muzicală a lui Olivier Messiaen, prin asimilarea şi utilizarea muzicii indiene şi a cantus planus-ului gregorian. De asemenea, utilizează şi elemente stilistice din lucrările anterioare: ritmuri non-retrogradabile, moduri cu transpoziţie limitată şi o utilizare plină de rafinament a registraţiilor orgii.

Limbaj muzical

În Les Corps Glorieux, sunt evidenţiaţi parametrii ritmic, armonic şi timbral. În plan ritmic, utilizează ritmuri cu valoare adăugată, palindromul şi măsuri alternative, valori mici pentru redarea unor culori deosebite, similare cântecului păsărilor. În plan armonic, construieşte acorduri cu note aflate în registre opuse (grav-acut), acorduri cromatizate şi foarte des apare acordul cu sextă adăugată ca acord de rezolvare (cadenţial). În plan timbral, orga are rolul de a sublinia, prin registraţii, mesajul pe care fiecare dintre cele 7 secţiuni doreşte să îl transmită. Spre exemplu, secţiunea a treia, „L’Ange aux Parfums, utilizează o registraţie ce aduce o culoare blândă , asemănătoare flautului, prin utilizarea Bourdon-ului şi a Nazard-ului. Mulţi compozitori erau fascinaţi, în epocă, de sonorităţile exotice, dar Messiaen, utilizându-le pentru un instrument ca orga, şi într-un mod absolut original, se detaşează de colegii de epocă.

Analiză şi sinteză

Nivelul tehnic şi cel metaforic sunt indisociabile în această lucrare.

Lucrarea are şi un subtitlu – Sept visions brèves de la Vie des resuscités. Messiaen comentează că viaţa celor înviaţi este liberă, pură, luminoasă, colorată. Timbrurile orgii reflectă aceste caracteristici. Ei posedă patru calităţi: gloria (sunt propria lor lumină), impasibilitatea (nu mai suferă), agilitatea (pot traversa orice obstacole şi pot călători oriunde) şi subtilitatea (nu mai sunt robii necesităţilor terestre). Calităţile fiinţelor divine sunt confirmate de Dumnezeu, prin graţie. O parte este consacrată deci Graţiei lui Dumnezeu (Eaux de la Grace). Învierea şi gloria fiecărei făpturi au drept model învierea lui Hristos, iar lupta dintre viaţă şi moarte este descrisă în La combat de la mort et de la vie. Viaţa celor înviaţi este o viaţă de contemplaţie şi rugăciune: rugăciunea este asemuită unui parfum în Apocalipsă – idee reflectată în secţiunea L’Ange aux parfums. Aceştia contemplă şi înţeleg cel mai mare mister al credinţei, Sfânta Treime – Mystère de la Sainte Trinité.

Lucrarea are 7 secţiuni, fiecare cu câte un moto din Biblie.

I. Subtilité des corps glorieux

Leur corps, semé corps animal, resuscitera corps spirituel. Et ils seront purs comme les anges de Dieu dans le Ciel (Saint Paul, Corinthiens XV, 44)

Secţiunea este o monodie, fără niciun acompaniament. Ca registraţie, alternează 3 cornete cu intensitate diferită (timbrul cornetului este bogat în armonice, luminos şi rotund, unul din timbrurile potrivite pentru solo). Construcţia melodică e structurată pe neume, ca în cantus planus, şi pe ritmuri inegale (amfimacru şi epitrit). Există câteva inflexiuni din Salve Regina, cântec medieval tradiţional francez, ca omagiu adus Fecioarei Maria. Cadenţele melodice au întotdeauna loc prin mers treptat sau salt descendent.

II. Les eaux de la grâce

L’Agneau, qui est au milieu de la trône. Conduira les élus aux sources de la vie (Apocalypse, VII, 17)

Pentru a conferi un caracter fluid acestei secţiuni, Messiaen apelează la polimodalism şi la registraţie. Sunt superpoziţionate moduri cu transpoziţie limitată, care modulează. La nivel timbral, primul nivel (principal) este reprezentat de acorduri (voix celeste, gambe, bourdon 16)

Planul median este reprezentat de un contrapunct moderat din punct de vedere al dificultăţii, repartizat pedalierului (flute 4)

Planul al treilea – un contrapunct rapid la mâna stângă (cor de nuit, nazard, tierce) – şi toate acestea, împreună.

III. L’Ange aux parfums

La fumée des parfums, formée des prières des saints, monte de la main de l’ange devant Dieu (Apocalypse VIII, 4)

Această secţiune are 7 subsecţiuni: a. Tema principală, monodică, enunţată prin clarinette şi nazard, în stilul raga; b. Tranziţie polimodală şi poliritmică, trei moduri cu transpoziţie limitată suprapuse şi două ritmuri: un prim ritm de 7 + 7 + 8, un al doilea nonretrogradabil; c. Variaţie a temei principale prin intermediul unui contrapunct acordic în staccato (gambe, voix celeste), melodia fiind la pedalier (flute 4, nazard, tierce şi piccolo); d. tema în canon recurent; e. Repriză, cu tranzaţie polimodală şi poliritmică; f. Scurtă reexpunere a temei; g. Concluzie în pianissimo (bourdon).

IV. Combat de la mort et de la vie

La mort et la vie ont engagé un stupéfiant combat; L’Auteur de la vie, après être mort, vit et règne; et il dit: Mon Père, je suis ressuscité, je suis encore avec toi (Missel, Séquence et introit de Pâques)

Este cea mai lungă secţiune, în două părţi. Prima este înflăcărată şi agitată – semnificând lupta propriu-zisă, suferinţele şi strigătele lui Hristos. A doua parte reprezintă viaţa: dulce, senină, calmă şi lungă, viaţa secretă a lui Hristos, cea care nu este relatată de Evanghelii. Rezumatul formei: a. Temă unică în do minor, o singură voce, în registrul grav (basson 16 solo); apoi o „luptă” de acorduri; b. Temă în mi minor, la 2 voci, canon, o nouă luptă tumultuoasă de acorduri; c. Tema în la bemol major, la 3 voci, canon, apoi tema în re minor, în grav, şi lupta de acorduri; d. un şuvoi de acorduri în mişcare contrară suprapuse peste tema în bas, dezvoltare prin eliminare; e. tema se frânge în două, continuă să se elimine părţi din ea, în fortissimo; apoi o pauză prelungită de coroană, separând moartea de viaţă; f. Frază amplă, foarte lentă, lungă, pe tema unică, luminoasă, în fa diez major, pe un mod cu transpoziţie limitată, dialog seren între două flaute pe fondul voix celeste în pianissimo.

V. Force et agilité des corps glorieux

Leur corps, semé dans la faiblesse, resuscitera plein de force (Saint Paul, Corinthiens, XV, 43)

Monodie neacompaniată, utilizând registraţia plein-jeu, clar şi strălucitor, mişcări impetuoase şi rapide, note repetate ce sugerează bucuria ce nu poate fi oprită, libertate ritmică, contrast între valorile lungi şi scurte, valori adăugate, amfimacru şi epitrit; senzaţia de lumină finală este dată de registraţia asemănătoare vocii umane.

VI. Joie et clarté des corps glorieux

Alors les justes resplendiront comme le soleil dans le royaume de leur Père.

Claritatea sau gloria este prima calitate a unei fiinţe divine. Fiecare fiinţă divină are propria glorie, propria lumină, o strălucire singulară, iar aceste diferenţe între fiinţele divine sunt redate prin schimbarea registraţiilor. Forma este simplă: refren – cuplet 1, refren variat – cuplet 2, refren cadenţial final. Melodia refrenului – exuberantă, fantezistă, bucurie debordantă – utilizează diferite forme de atac (legato, staccato). Timbral: trompette, montres 16, cornets, clairon 4. Acordurile care acompaniază refrenul au o sonoritate stranie, un timbru amestecat (voix humaine, bourdon, clairon 4, cymbale). Ritmic, este larg folosi amfimacrul (lung, scurt, lung) dar cu augmentări şi diminuări ale valorilor.

VII. Le mystère de la Sainte Trinité

O Père tout puissant, qui avec votre Fils unique et le Saint Esprit, êtes un seul Dieu! Non dans l’unité d’une seule personne, mais dans la Tinité d’une seule substance (Missel, Préface de la Sainte Trinité).

Secţiunea este structurată pe cifra 3, este la 3 voci, formă tripartită. Melodia principală este construită similar unui Kyrie gregorian, cu invocaţia de trei ori, fiecare încheindu-se cu un scurt refren melodic care înlocuieşte cuvântul „eleison”. Vocea gravă (Tatăl) este un ostinato ritmic pe 3 ritmuri hinduse. Vocea mediană (Fiul) derulează melodia principală. Vocea înaltă, Sfântul Duh, este cea a accentelor. Vocea mediană este modală, celelalte două sunt cromatice şi atonale. Toată secţiunea este în pianissimo.

Analiză detaliată a secţiunii a III-a – L’Ange aux Parfums.

Această secţiune, ca şi celelalte, pune un accent deosebit pe planul timbral. Forma acestei secţiuni este delimitată de modul în care se înlănţuie diferitele registraţii, ele decurgând în mod logic unele din altele, de la o sonoritate nazală, asemănătoare clarinetului (clarinette et nazard) la una blândă, dulce, asemănătoare flautului (R: bourdon 16, octavin, G: bourdon

 Subsecţiunea 1 este monodică, având 24 de măsuri, un mod indian pe do (do-re-mi bemol-fa-sol-la-si), parametrul expresiv fiind realizat prin manierele diferite de articulaţie (portato-legato). Motivul iniţial (măsurile 1-2) este reluat de mai multe ori şi pe multiple trepte ale modului. Monodia se desfăşoară pe manualul Positif cu timbru uşor nazal (Clarinette et Nazard).

Subsecţiunea 2 evoluează tot pe manualele Positif şi Grand Orgue, cu următoarele registraţii: R: flute et cymbale, P: Quintaton 16 et cor de nuit 8, G: flute 8, Ped: tir. R seule. Sonoritatea de ansamblu va fi combinată, de oboi „îmbrăcat” de flaute. Este o subsecţiune de tranziţie, cu frânturi din temă la pedală (dar nu o sonoritate gravă, ci una, dimpotrivă, acută), polimodalism şi poliritmie. Acordurile sunt intens cromatizate. Subsecţiunea are 4 măsuri

Subsecţiunea 3 readuce sonoritatea de flaut, inclusiv în planul profund, în registrul grav, unde vom auzi tema iniţială (expusă în subsecţiunea 1, monodică). Registraţiile: R: Gambe, voix celeste, P: fl.4, nazard, tierce et piccolo, Ped: flute 4 et tir. Pos. Sonoritatea va fi luminoasă, asemănătoare timbrului flautului, dar şi cu o culoare uşor nazală, amintind din nou de subsecţiunea 1. Este, de fapt, o reluare variată  înveşmântată acordic (în manieră polifonică) a subsecţiunii 1, cu tema în bas (25 de măsuri)

Subsecţiunea 4 este un perpetuum mobile aproape izoritmic. Registraţii: R: bourdon 16, octavin; G: bourdon 8, pe manualul Grand Orgue. Sonoritatea este de flaut piccolo înveşmântat în timbruri grave de flaut, uşor nazal (41 de măsuri). Cele două voci izoritmice expun tema în canon recurent şi variat (variaţiune de tip ornamental). Este o excepţie în cadrul scriiturii pentru orgă la Messiaen care preferă poliritmiile şi foarte rar scrie izoritmic.

Subsecţiunea 5 are 7 măsuri, este similară ca registraţie cu secţiunea 2 (evoluează tot pe manualele Positif şi Grand Orgue, cu următoarele registraţii: R: flute et cymbale, P: Quintaton 16 et cor de nuit 8, G: flute 8, Ped: tir. R seule. Sonoritatea de ansamblu va fi combinată, de oboi „îmbrăcat” de flaute). Subsecţiunea este polimodală şi poliritmică.

Subsecţiunea 6 este o scurtă reexpunere a temei, de 3 măsuri, în aceiaşi parametri timbrali ca şi subsecţiunea 1.

Subsecţiunea 7 este o expunere conclusivă a unor fragmente din subsecţiunea 4, izoritmică, în pianissimo, sonorităţi calde şi luminoase de flaut obţinute cu ajutorul registraţiilor R: bourdon 16, octavin şi G: bourdon 8, pe manualul Grand Orgue. Tema este expusă variat în canon recurent.

În cazul orgii, inovaţiile nu se pot manifesta decât la nivel timbral, construcţia ei deosebit de complexă nepermiţând altfel de „artificii” (care sunt, posibile, în cazul pianului, prin „prepararea” acestuia). Lucrarea lui Olivier Messiaen, Les corps glorieux, este un exemplu de inovaţie în acest sens, prin combinarea diferitelor posibilităţi timbrale ale instrumentului; înlănţuirea acestora determină forma şi structura lucrării şi a fiecărei secţiuni.

Veronica Anghelescu