Martie, Dochia şi Mărţişorul

MARTIE

Prima luna  a unui stravechi calendar agrar  roman purta  numele de Martisor, debutand cu ziua de 1 martie. Denumirea zonala a lunii este Mart, Martiu sau cum aminteam mai sus, Martisor, pastrand radacina lingvistica a cuvantului de origine sau exprimand renasterea naturii prin incoltirea semintelor semanate in prima decada a sa (Germinar sau Germinariu).In aceasta luna livezile si gradinile sunt curatate, stupii sunt scosi din iarna “retezandu-li-se” fagurii utilizati mai apoi ca leac in medicina populara. Luna aceasta cuprinde sarbatori cu data fixa si mobila ce alcatuiesc un stravechi scenariu de inceput al Anului Agrar.

DOCHIA

Prima zi a lunii este legata de numele Dochiei, personaj real, nascuta in cetatea Iliopolei din Liban pe vremea imparatului Traian.Fiind  o femeie extraordinar de frumoasa si bogata a trait in tinerete o viata aventuroasa. La batranete s-a pocait, a fost botezata de catre episcopul Theodot cu numele crestin Eudochia, retragandu-se intr-o manastire dupa ce si-a impartit averea celor saraci.

Ca urmare a minunilor savarsite, biserica crestina o va sanctifica, trecand-o in randul sfintilor sub numele Cuvioasa Mucenita Eudochia, rezervandu-i ziua de praznuire pe 1 martie.

Biserica crestina a suprapus  ziua acestei sfinte peste cea de celebrare a noului An Agrar cand zeitatea pagana adorata moare si renaste simbolic. Iata motivul pentru care  locuitorii spatiului carpato – danubiano – pontic i-au atribuit acesteia si calitatile unei divinitati agrare uzurpate ajunsa la varsta senectutii si a mortii..Numele ei grecesc inseamna Binevoitoarea.

Legendele legate de personajul Dochia, ne introduc in lumea satului romanesc in care Baba Dochia simbolizeaza Anul Vechi  care va muri odata cu lepadarea celor noua cojoace din spinare in ziua de 9 martie( ziua echinoctiului de primavara pe stil vechi), pentru a renaste mai apoi. Peste numai trei luni ea va deveni zeita fecioara, la solstitiul de vara cand lanurile vor da in parg, denumirea-i fiind Sanziana / Dragaica iar peste alte trei luni se va transforma in zeita muma la echinoctiul de toamna, numele-i fiind Maica Precesta. In sfarsit, la solstitiul de iarna si echinoctiul de primavara ea se va transforma in zeita baba care va muri in cele din urma. In opinia etnologului Ion Ghinoiu, in cele 365  de zile ale existentei sale, aceasta zeitate pagana primitive determina nasterea, maturizarea si moartea altor zeitati neolitice grupate intre echinoctii si solstitii. (Ghinoiu, Ion, Zile si mituri.Calendarul taranului roman 2000, Editura Fundatiei pro,Bucuresti, 1999)

MARTISORUL

Ca obiect ritual, martisorul era purtat deopotriva atat de catre copii, fete, femei sau  in unele locuri chiar de catre baieti ( in Moldova). El  reprezenta funia zilelor, saptamanilor si lunilor anului adunate intr-un snur bicolor care simboliza iarna si vara, fiind  facut cadou  in prima zi a lunii martie.

La sfarsitul sec.al XIX-lea , martisorul se oferea copiilor de catre parinti in ziua de 1 martie inainte de rasaritul sparelui. Pe snurul bicolor era atarnata o moneda de argint sau aur care apoi se lega de mana, uneori fiind prins in piept sau atarnat de gat.

Credinta colectiva era ca purtatorii martisorului vor fi aparati de boli si deochi, nu vor fi parliti de soare vara, vor fi sanatosi, norocosi, bogati, dragastosi ,placuti  si frumosi in anul respectiv. Potrivit informatiilor culese din diverse locuri ale tarii, martisorul se confectiona din doua fire de lana colorata (alba si neagra sau alba si albastra), fiind daruit in ziua in care aparea pe cer luna noua. Era purtat ,in functie de zona etnografica,  pana la Macinici, Florii, Paste sau Armindeni,  dupa care era agatat pe ramurile inflorite ale unor pomi fructiferi.

Obiceiul Martisorului reprezinta o secventa dintr-un scenariu ritual de innoire a timpului, dupa unele traditii firul lui fiind tors de Baba Dochia in timp ce urca oile la munte, la nasterea timpului calendaristic, primavara. Prezent pe intregul areal balcanic, obiceiul a fost atestat la noi in toate zonele  etnofolclorice fiind bine conservat.

Din pacate astazi semnificatia primordiala si rituala  a disparut, Martisorul devenind un obiect artizanal, de multe ori  inscriindu-se pe coordonatele esteticii uratului, pierzandu-si in acelasi timp semnificatiile rituale. Este daruit fetelor si femeilor, la inceputul primaverii mai mult ca un cadou, la fel ca si alte sarbatori devenind un bun prilej  de negot cu diferite marfuri ce numai au nicio semnificatie legata de obiceiul primordial.

Dar pentru ca suntem la inceputul primaverii, doresc tuturor cititorilor revistei noastre o primavara frumoasa, senina cu multe realizari si soare in suflet.

Martisorul virtual pe care vi-l ofer sa va aduca numai bucurii, noroc si impliniri de tot felul.

This slideshow requires JavaScript.

                                                                                               Dr. Otilia Pop Miculi