Când a apărut filmul lui Stanley Kramer “Principiul Dominoului” în 1977, au existat voci, ce-i drept puţine, care au exclamat: “Mda, m, ca-n filme!”, în sensul că nu se întâmplă aşa ceva în viaţa reală. Ce greşală! O, da, se întâmplă aşa ceva în viaţa reală, nu neapărat sub forma “killings-urilor” din film (filmul avea un sub titlu “The Domino Killings”), deşi mai nou se întâmplă şi astea, dar mai ales sub forma manipulării. Era destul să urmăreşti primul minut al filmului ca să-ţi dai seama cât adevăr era arătat pe ecran şi anume că suntem manipulaţi. Şi bineînţeles cât curaj, având în vedere anul în care a apărut filmul. Manipulaţi de ziare, de radio, televiziune, etc., pe scurt de mass-media.

De ce această manipulare? Păi foarte simplu. Nişte “băieţi”, termenul l-am înprumutat ştiţi dumneavoastră de unde, care conduc “puţin” lumea (vă las pe dumneavoastră să aflaţi cine sunt aceştia vizionând filme precum “End Game” difuzat şi pe două canale tv româneşti şi mai ales interviul relizat de Alex Jones cu celebrul producator de la Hollywood Aaron Russo!) şi-au propus un plan de “restructurare” a omenirii în care oamenii să poată să fie conduşi cât mai uşor, adică aşa cum conduci o cireadă de vite. Vezi Orwell. Şi vezi mai nou “Misterele Aeroportului din Denver, Colorado”.

În acest “plan” există foarte multe “măsuri” despre care nu am să vorbesc aici. Una singură mă interesează. Aceea care are legătură cu muzica şi care vai!, se întâmplă chiar sub ochii noştrii şi ne face să ne punem  întrebarea de ce am fost şi continuăm să fim agresaţi de atât de multe inepţii sonore în ultimii 10-20 de ani? Păi aşa după cum am mai spus în unele interviuri ale mele, există conexii foarte strânse între “băieţi” şi unii producători muzicali care evident “dau tonul” şi conduc astfel destinele muzicii mondiale.

Credeţi ca rap-ul, tehno, tekno, house, rave, etc., au apărut aşa din senin? Nu. Astfel de genuri muzicale nu ar fi avut ce să caute de pildă în perioada “flower-power”, un fel de renaştere a muzicii pop/rock, simplu pentru că nu se trecuse încă la un plan bine definit în rândul “băieţilor”. Când acest plan  s-a închegat, producătorii au fost ”sfătuiţi” să dea drumul la muzici precum rap, tehno, house, etc., ba chiar să le “pună” în faţă, ca să ce? Păi ca să ne spele bine creierii!

Cum să spele creierii? Întrebaţi pe orice specialist în muzică, sau muzicoterapie şi vă va spune acelaşi lucru şi anume că muzica actuală pop (genurile mai sus amintite) este de tip secvenţial în proporţie de 80%, dacă nu chiar mai mult!

Ce înseamnă asta? Păi dacă la Bach, sau în muzica cultă în general, aducerea unei secvenţe mai mult de trei ori pe parcursul unei piese muzicale devine trenantă, sâcâitoare şi dă dovadă de diletantism, în genurile mai sus amintite nu există decât…secvenţe! De la început şi până la sfârşit! Ori este dovedit ştiinţific că o astfel de muzică dăunează grav sănătăţii mintale a individului. Aşa cum spuneam mai înainte, îi “spală” efectiv creierii!

Imaginaţi-vă că dacă în muzică se procedează aşa, dar în celelalte domenii? Bunăoară în nutriţie, vezi “junk food”, “fast food”, băuturi energizante, plus alte şi alte băuturi răcoritoare, adevărate “bombe” care perforează încet dar sigur creierul individului. Toate acestea coroborate şi cu imagini video (clipuri), sau filme artistice cât mai “porno” posibil, şi cu mesaje subliminale!, nu fac decât să distrugă acest edificiu creat de Dumnezeu pentru linişte, contemplare, meditaţie, rugăciune, etc., într-un ins plin de nevricale, cu multe elemente schizoide, bolnav, instabil psihic, tocmai bun să facă parte din “cireadă”. Punct ochit, punct lovit! Manipulare perfectă!

Oriunde te duci azi fie la mall, supermarket, autobuze, taxi, nu auzi decât muzică sacadată, secvenţială, care nu face altceva decât să-ţi mai “spele” puţin creieraşul şi să-ţi mai mănânce o parte din el. Asta dacă nu ai parte de manele, fireşte… Dar despre manele vom vorbi altă dată.

Se naşte întrebarea cum să luptăm contra acestei ofensive a prostului gust, a grobianismului, a unei înregimentări voite, înpotriva acestei spălări voite şi controlate a creierului?

Răspunsul care îmi vine în minte ar putea părea uşor steril, dar cred că e singurul. Prin cunoaştere, prin iniţiere, prin formarea unui gust rafinat, care vine o dată cu cititul cărţilor (ştiu, o problemă în ziua de astăzi datorită PC-ului şi TV-ului), cu ascultarea unor muzici care nu trebuie să facă parte neapărat din play-list-ul unor FM-uri, sau MTV, pentru că muzica nu începe cu Madonna, sau Justin Timberlake si nu se termină evident nici cu Lady Gaga! Sunt nume precum Mozart, Beethoven, Ravel, Ellington, Miles Davis, Bill Evans, pentru a enumera doar aşa, la întâmplare câţiva geniali intraţi în Pantheonul muzicii, al căror lucrări trebuiesc ascultate mai întâi şi apoi restul. Ar mai fi căutarea unei muzici care promovează cantilena, melodia şi de ce nu dezvoltarea, caracteristică genurilor culte cum ar fi muzica cultă, jazz-ul şi muzica contemporană.

Sunt căi, numai că nu prea există voinţă. E o lehamite generală pe glob înpotriva căreia trebuie să luptăm.

Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare în masă. Sigur că nu e locul şi nici momentul ca să le enumăr pe toate, dar mă voi opri doar la ultimile cinci care m-au şocat.

“5. A se adresa publicului ca unor copii mici.

Cea mai mare parte a publicităţilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje şi un ton absolut copilareşti, aproape debile, ca şi cum spectatorul ar fi un copil mic de 12 ani sau un handicapat mental. De ce oare ? Daca ne adresăm unei persoane ca şi cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate şi cu o oarecare probabilitate, va avea un răspuns sau o reacţie tot atât de lipsită de simţ critic ca al unui copil de 12 ani” analizeaza Chomsky.

6. A face apel mai mult la partea emoţională decât la gândire.

Este o tehnică clasică pentru a opri analiza raţionala şi, deci, simţul critic al oamenilor. În plus, folosirea emoţionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinţe, spaime, pulsiuni sau comportamente.

7. Menţinerea poporului în neştiinţă şi prostie.

A face în asa fel ca poporul să nu înteleaga tehnologiile şi metodele folosite pentru controlarea şi robirea lui. Calitatea educaţiei dată claselor inferioare trebuie să fie cât mai slabă, încât prapastia de neştiinţă, care separă clasele de jos de cele de sus să fie şi să rămână de neînţeles de cele dintâi.

8. A încuraja publicul să se complacă în mediocritate.

A încuraja publicul sa creadă că e ”bine” de a fi prost, vulgar şi incult. A-l îndopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate, niste dobitocenii monstruoase.

9. A înlocui revolta cu învinovaţirea.

A face omul să creadă că numai el singur este vinovat de propria-i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacităţilor şi eforturilor necorespunzătoare. Astfel, în loc să se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimează şi se învinovăţeşte, ceea ce crează o stare depresivă, având ca efect abţinerea de la acţiune. Şi, fără acţiune, nu exista revoluţie!

10. Şi, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei înşişi.

Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgerătoare ale ştiinţei au săpat o prapastie crescândă între cunoştinţele publicului şi acelea deţinute şi folosite de elitele conducătoare. Mulţumită biologiei, neurobiologiei şi psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoaşterea avansată a făpturii omeneşti, fizic si psihic. Sistemul cunoaşte individul mediu mai bine decât el însuşi. Aceasta înseamnă că, în majoritea cazurilor, sistemul deţine un control mai mare şi o putere mai importantă asupra oamenilor decât ei înşişi.”

Parcă se potriveşte mănuşă şi cu ce se întâmplă la noi, nu? Sau?

     Cătălin Tîrcolea