* 

SĂPTĂMÂNA INTERNAŢIONALĂ A MUZICII NOI 2012 BUCUREŞTI

 

LUNI, 21 mai 2012

Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti (UNMB)

Foyer-ul sălii „George Enescu”

Ora 17.00

 

Lansare de carte

Sorin Lerescu – În lumea muzicii contemporane

Bucureşti, Editura Muzicală 2011

___________

 

Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti (UNMB)

Sala „George Enescu”

Ora 17.30

 

Concert TRAIECT

 

Sorin Lerescu conducerea muzicală

Geanina Săveanu-Meragiu vioară, Georgeta Radu percuţie, Viorica Nagy violoncel

Alexandru Hanganu flaut, Răzvan Gachi clarinet

Andrei Podlacha pian, Tiberiu Cenuşer trombon

Îşi dă concursul: Cornelia Petroiu violă

 

Program:

Liviu Marinescu – Harmonic Fields for chamber ensemble (p.a.r.)

Tiberiu Olah – Invocaţii pentru 5 executanţi

Fred Popovici – „…f(r)a(c)talité du son” pentru ansamblu şi sunete electronice II (p.a.r.)

Iulia Cibişescu-Duran – ”Chaos riders. The spring labirynth“ pentru ansamblu (p.a.a.)

Vladimir Scolnic – ”Unseen codes“ for flute, clarinet, trombone, percussion, violin, cello  and piano (p.a.a.).

*

Liviu Marinescu – Harmonic Fields for chamber ensemble (2010) (p.a.r.)

Lucrarea Harmonic Fields examinează conceptul armoniei în muzică dintr-o multitudine de unghiuri. Pe lângă semnificaţia imediată a armoniei, sinonimă în muzica tonală cu omofonia, intenţia iniţială a fost de a explora într-un sens cât mai larg aspectul concordant sau consonant al muzicii, în care sonorităţi acordate sau echilibrate se pot naşte şi prin intermediul unor legături organice de natură timbrală sau ritmică.

În această lucrare, deci, existenţa unor „câmpuri armonice” rezonante poate fi identificată la mai multe niveluri. Majoritatea înalţimilor sonore sunt derivate din spectrul sonor al sunetului DO, deşi ordinea acestor armonice nu este redată corect decât în momentul culminant, plasat aproape de finalul lucrării. Instrumentele sunt apoi grupate în funcţie de afinităţile lor timbrale (flaut/clarinet, pian/vibrafon, vioară/violoncel), în dorinţa de a crea sonorităţi cât mai fluide şi transparente. Obiectivul final al acestui experiment sonor a fost acela de a crea multiple momente de coagulare şi destrămare armonică prin intermediul unor câmpuri de energie sonoră.

Liviu Marinescu

Tiberiu Olah – Invocaţii pentru 5 executanţi (1971)

Invocaţii este una dintre lucrările camerale cele mai interesante ale lui Tiberiu Olah. Scrisă în 1971, pentru clarinet, vioară, violă, violoncel şi pian, piesa lui Olah explorează un registru expresiv complex, interpreţii cântând şi la fluiere sau la muzicuţă. Apar în partitură şi modalităţi de „intrare în sunet” dintre cele mai rafinate din punct de vedere al sonorităţilor instrumentale.

Melodica sublimată de sorginte folclorică, traseele improvizatorice, armoniile modale, atât de prezente în muzica sa, caracterizează acest opus definitoriu pentru stilul inconfundabil al muzicii lui Tiberiu Olah.

Sorin Lerescu

Fred Popovici – „…f(r)a(c)talité du son” pentru ansamblu şi sunete electronice II (2005) (p.a.r.)

Electroacustica şi informatica muzicală – pe care, personal, le-am adâncit, în principal, la IRCAM – Paris – (ne) demonstrează ca „odiseea spaţială” a sunetului este mult mai vastă decât cea percepută în producerea lui standard(izată). Fatal, sunetul se adevereşte a fi un fractal (lat.: fractus = frint).

Aşa cum ni-l prezintă, matematic, Benois Mandelbrot; aşa cum poate fi „contactat” fizic printr-un program precun MAX/MSP, ori LabView.

Aceasta este „acţiunea” lucrării mele, pe care o încredinţez – cu dragoste – Ansamblului TRAIECT.

Să amintesc (şi) ca în background-ul partiturii există (discret de-construit) al patrulea Brandenburgic de Bach ? Pour la bonne bouche !

Fred Popovici

Iulia Cibişescu-Duran – Chaos riders – The spring labirynth pentru ansamblu (2012) (p.a.a.)

Inspirată de picturile suprarealiste ale lui Yacek Yerka, lucrarea Chaos riders – The spring labirynth de Iulia Cibişescu-Duran este compusă şi dedicată Ansamblului TRAIECT dirijat de compozitorul Sorin Lerescu.

Scriitura cursivă, acumulativă şi tensionat-culminativă a primei secţiuni a lucrării se va dizolva într-un alt timp (secţiunea B, având ca liant improvizaţia la percuţie), acela al efectelor de flageolete, al instrumentelor de culoare (vibrafon) şi al nuanţelor fine (pp).

Cea de-a treia secţiune, pointilistă, discursivă, descriind înaintarea „călăreţilor haosului”, este plină de nerv, de suprapuneri de gesturi muzicale diferite surprinse în mişcare şi tăiate în momentul acţiunii lor, în motive componente, totul convergând spre un tutti în tempo foarte rapid, asemănător unei explozii de energie.

Intrarea în „labirintul primăverii” (a IV-a secţiune), întortocheată, sinuoasă, cu creşteri spectaculoase expresive (la violoncel şi trombon), cu acel „andante pesante” dureros, va dispărea lăsând locul unei secţiuni luminoase, cantabile, o ilustrare a primăverii, având pianul ca protagonist, acompaniat fiind de câte un sunet sau de câte o pedală.

Finalul, „adagio rubato”, cu nostalgicul solo de trombon, va dispărea treptat într-o lume a spiritului, aşezată sus în registrul supraacut al vibrafonului şi al flageoletelor coardelor. 

Iulia Cibişescu-Duran

Vladimir Scolnic – Unseen Codes  for flute, clarinet, trombone, percussion, violin, cello and piano (2012) (p.a.a.)

Unseen Codes (Coduri invizibile) este o muzică scrisă pentru flaut, clarinet, trombon, vioară, violoncel, percuţie şi pian.

Codurile invizibile se exprimă prin ciudate energii invizibile, integrate şi resimţite pe diferite nivele ale muzicii.

Compusă în 2012, la cererea dirijorului şi compozitorului Sorin Lerescu, pentru a 30-a aniversare a Ansamblului TRAIECT, piesa Unseen Codes va fi interpretată în primă audiţie absolută pe 21 mai, 2012, în cadrul Festivalului „Saptamâna Internaţională a Muzicii Noi” de la Bucureşti.

Vladimir Scolnic