Pentru un student la compoziţie, un concert în care să i se cânte o lucrare reprezintă cea mai mare împlinire profesională. Toţi cei care au urmat secţiile de compoziţie ale Conservatoarelor îşi aduc cu siguranţă aminte de emoţia trăită odată cu terminarea unei lucrări, moment în care încep şi gândurile privitoare la potenţiala interpretare a acesteia. Colegii de la interpretare sunt, în general ocupaţi, sau excedaţi de propriile examene şi programe de studiu, iar interpreţii profesionişti sunt la distanţe de ani-lumină de studenţi, sau, daca sunt disponibili, sunt, ştim cu toţii, exorbitanţi.
Ideea unui concert cu lucrările studenţilor de la secţia de compoziţie a Conservatorului i-a aparţinut unui grup de trei interpreţi extraordinari, cei care formează binecunoscutul Trio-Alto: Cornelia Petroiu – violă, Daniel Kientzy – saxofoane şi Mihai Vârtosu – pian. Prin octombrie 2010, la începutul anului universitar, doi dintre cei 3 interpreţi au organizat un Workshop la Conservator, în care au prezentat această idee, propunându-le studenţilor prezenţi să scrie o piesă pentru această formulă instrumentală, utilizând, din gama saxofoanelor, doar saxofonul bariton şi pe cel sopranino. În final, pentru concertul din iunie 2011 de la Ateneul Român, au fost selectate şase dintre lucrările pe care studenţii le-au scris. Această idee de o mare generozitate şi nobleţe a fost, astfel, împlinită.
Trio-Alto a fost înfiinţat la iniţiativa lui Daniel Kientzy, prietenul francez al muzicii româneşti şi unul dintre cei mai activi promotori ai muzicii noastre contemporane, având la activ numeroase CD-uri cu muzică românească (7 Saxophones – 3 Concertos, Kientzy interprète Vieru, Kientzy interprète Ţăranu, Les orchestres de la Radio Nationale Roumanie, şi multe altele). Cornelia Petroiu, violistă în Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, are deja, la rândul ei, o solidă carieră de interpretă solistă, cu CD-uri lansate şi altele în pregătire (Mirabila Violă); şi-a început studiile muzicale ca violonistă, fiind ulterior atrasă de timbrul grav şi misterios, exotic – cum spune interpreta – al violei, căreia i-a dedicat, ulterior, întreaga sa energie. Corneliei Petroiu i-au fost dedicate, de-a lungul timpului, numeroase piese solo pentru violă; ea aminteşte creaţiile Anei Maria Avram, ale lui Iancu Dumitrescu, Sorin Lerescu, dar şi Dan Voiculescu, regretatul profesor şi compozitor, care i-a înmânat Corneliei ultima sa compoziţie – Trilobat pentru violă solo – cu doar 5 zile înainte de a trece la cele veşnice. Cornelia Petroiu aminteşte că este una dintre cele mai dificile partituri pentru violă pe care a avut posibilitatea de a le studia, dar – evident – una dintre cele mai remarcabile, ea oferind o excelentă interpretare şi înregistrare a acesteia. Cel de-al treilea membru al formaţiei, pianistul Mihai Vârtosu, este profesor la Conservator, cu o bogată experienţă în lucrul cu studenţii, dar şi compozitor şi un rafinat şi atent interpret al lucrărilor contemporane.
Numele de Trio-Alto provine de la faptul că, iniţial, acest trio era de două ori alto, prin faptul că violei (alto în limba franceză) i se alătura saxofonul alto. Ulterior, saxofonistul Daniel Kientzy a optat pentru utilizarea şi a altor saxofoane în cadrul algoritmului Trio-Alto.
Activitatea Trio-Alto este în totalitate dedicată interpretării muzicii contemporane de avangardă. Până în prezent au fost prezentate în premieră peste 50 de creaţii muzicale compuse pentru această formulă interpretativă. Mai mult de jumătate au făcut obiectul unor înregistrări speciale, realizate de către Călin Ioachimescu, fonotecate de Cornelia Petroiu şi mixate de Daniel Kientzy; dintre acestea, numeroase au apărut deja pe CD.
Repertoriul acestui trio include diverse tendinţe ale creaţiei muzicale contemporane internaţionale şi se datorează unor compozitori din România, Franţa, Portugalia, Spania, Germania, Coreea, Japonia, Rusia, Ucraina, Italia, SUA, Grecia, Austria, Danemarca.
Modul de interpretare abordat de Trio-Alto este debarasat de ticurile prestabilite şi întâlnite pe scară largă şi este ghidat de o concepţie aprofundată si senzorială a interpretării muzicale a creaţiei de avangardă, fără sisteme interpretative preconcepute. (Din programul de sală, prezentare de Darie Nemeş Bota)
Daniel Kientzy afirma, în legătură cu acest concert cu lucrări ale studenţilor, intitulat – simbolic – Devenire, că s-a bucurat să constate un anumit echilibru al programului – lucrările fiind diferite ca factură şi ethos dar având, în acelaşi timp, şi un element comun, graţia sau inocenţa lucrărilor de la începutul carierei componistice. O multitudine de culori timbrale şi un conglomerat de stări şi emoţii, multă poezie, absenţa agresivităţii sau a elementelor experimentale per se – au fost câteva dintre caracteristicile acestui concert. Datoria muzicii este să fie frumoasă, amintea compozitoarea Doina Rotaru, şefa catedrei de compoziţie de la Conservator, cea care a coordonat acest concert. Dacă acesta a fost un concert frumos, rămâne să judece cei care au ascultat – o sală plină, cum rar întâlnim la concertele de muzică contemporană.
Câteva cuvinte din partea tinerilor compozitori ale căror lucrări au fost prezentate în acest concert.
Alexandru Sima este student în anul I la compoziţie, la clasa prof. Doina Rotaru. A urmat liceul de informatică „Tudor Vianu”, dar, fiind pasionat de chitara electrică, a decis să se dedice muzicii; după un an de pedagogie muzicală, a trecut la secţia de compoziţie. Muzica primei jumătăţi a secolului XX a fost cea care l-a inspirat şi i-a suscitat interesul pentru compoziţie. Despre lucrarea sa din acest concert, el scrie în programul de sală: „o ondulare, o alternanţă de suişuri şi coborâşuri, ca o înaintare într-o patrie siderală, unde urmează ritmic dealurile încrederii şi văile resignării” (Lucian Blaga despre matricea spirituală a neamului românesc în Trilogia culturii – Spaţiul mioritic). Concertul oferit de Trio-Alto a reprezentat, pentru el, prima experienţă de colaborare cu interpreţii, fiind surprins de profesionalismul, receptivitatea şi implicarea lor în înţelegerea piesei. „E un gest de încurajare de care tânăra generaţie are nevoie”, spune Alexandru Sima.
Diana Vulcu a urmat liceul de Muzică şi Arte Plastice „Sigismund Toduţă” din Deva, secţia pian principal, „sub îndrumarea atentă si grijulie a profesoarei mele de pian Delia Brylynsky care a avut grijă să mă ghideze mereu pe drumul cel mai bun mie. În prezent sunt eleva doamnei Doina Rotaru, o profesoară extraordinară care lucrează cu foarte multă pasiune şi dedicaţie faţă de muzica nouă. Concertul Trio-Alto a reprezentat, pentru mine, şansa de afirmare în compoziţie, un proiect de admirat având în vedere puternica implicare din partea interpreţilor, o şansă spre cât mai multe porţi deschise pe viitor. In viitorul apropiat si anume duminica, 26 iunie, la Muzeul C. C. Nottara, va fi un concert de muzică contemporană, unde este integrată şi o compoziţie de-a mea pentru vioară si pian, care se numeşte Jouer. Va aşteptăm cu drag!”
Lidia Ciubuc studiază pianul de la vârsta de 5 ani, adesea fiind tentată să improvizeze, iar mai târziu a fost îndrumată de compozitorii Zlata Tcaci şi Ghenadie Ciobanu – „care m-au învăţat să trăiesc frumuseţea procesului de creaţie.” Actualmente, urmează cursurile secţiei de compoziţie clasică la clasa conf. univ. dr. Livia Teodorescu-Ciocanea, fiind în acelaşi timp studentă şi la secţia de pian a Facultăţii de Interpretare. „Alături de alte concerte şi festivaluri în care au fost interpretate propriile lucrări camerale, participarea în recentul concert a fost o adevărată provocare, prin oferirea frumoasei ocazii de a cunoaşte mari maeştri ai artei interpretative ca membrii Trio-Alto. Colaborarea cu vestitul saxofonist Daniel Kientzy mi-a oferit ocazia de a-mi vedea realizate viziunile, interpreţii sesizând mesajul piesei şi intenţiile mele componistice. La aceasta vârstă, visele sunt un lucru firesc, de aceea îmi permit să cred că voi realiza şi alte concerte, iar creaţiile pentru saxofon fac parte din proiectele mele cele mai apropiate.” Lidia Ciubuc scrie despre piesa ei, Culori citadine: „Piesa implică o gamă de culori contrastante, caracteristice urbanismului contemporan cu omul încins în vâltoarea grabei, a neaşteptatului şi a surprizei. Lucrarea reconstituie diverse imagini muzicale de caracter alternant şi reprezintă jocul sonor al culorilor prin ritmuri discordante, complexe ce reflectă atmosfera citadină printr-o abordare modernă.”
Cornelia Zambilă este, probabil, singura studentă a Conservatorului bucureştean care a reuşit să urmeze, paralel, trei secţii diferite: dirijat de orchestră, vioară şi compoziţie. Studiază compoziţia cu Doina Rotaru, Octavian Nemescu, a urmat şi cursuri cu Octaaf van Geert în Olanda, şi este un activ promotor al muzicii contemporane. „Trio-alto a reprezentat posibilitatea de a lucra cu o formaţie în care nu numai instrumentele sunt total opuse, dar şi personalităţile. A fost o mare plăcere sa observ îmbinarea “muzicală” a acestora. Planuri de viitor: vreau sa strâng fonduri pentru organizarea unor serii de concerte în jurul unor basme, muzică contemporană pentru copii.” Despre lucrarea din acest concert, Hybris IV, Cornelia spune că o descriere foarte bună este reprezentată de acest fragment din Întâmplări din irealitatea imediată de Max Blecher: „…într-o astfel de lume oamenii n-ar mai fi fost nişte excrescenţe multicolore şi cărnoase…, ci nişte goluri pure, plutind, ca nişte bule de aer prin apă, prin materia caldă şi moale a universului plin. Era de altfel senzaţia intimă şi dureroasă pe care o resimţeam …când mă trezeam subit în mijlocul unor izolări teribile, ca şi cum oamenii şi casele în jurul meu s-ar fi încleiat dintr-o dată în pasta compactă şi uniformă a unei unice materii, în care eu existam doar ca un simplu vid ce se deplasează de ici-colo fără rost.”
Darie Nemeş Bota a studiat compoziţia timp de 6 ani cu Doina Rotaru. În prezent studiază cu Dan Dediu. Despre Concertul Trio-Alto, el spune: „A reprezentat o oportunitate (rară) de aduce ceva „nou”, diferit de ceea ce scriu de obicei, posibilitatea de a propune ipostaze muzicale inedite printr-un ansamblu de mare fineţe şi profesionalism. În lunile următoare urmează să mă concentrez pe doctorat dar şi pe câteva proiecte camerale, un concert de…poate îmi fac timp şi pentru nişte experimente electro-acustice.” Despre lucrarea sa din acest concert, Qasi da lontano, Darie notează: Lucrarea poate fi privită ca un poem de pelerinaj, o călătorie iniţiatică a individului în căutarea sinelui şi purificarea sufletului. Pornind de la un recitativ marcant, drumul muzical se întrepătrunde între saxofo(a)n(e), violă şi pian. Treptat, se acumulează suficientă energie ca totul să explodeze într-un iureş timbral iar ceea ce rămâne este revelaţia, „intenţia” (qasida – din persană) piesei: Eu sunt cel care iubeşte şi cel pe care-L iubesc sunt eu / Suntem două duhuri într-un singur trup / De mă vezi pe mine Îl vezi şi pe El / Iar de Îl vezi pe El, ne vezi pe amândoi (Al-Hallag, Poeme mistice)
Gândurile de recunoştinţă ale tinerilor compozitori, îndreptate către membrii Trio-Alto, sunt întărite încă o dată prin aceste câteva cuvinte; este o ocazie rară, fericită şi extraordinară ca un muzician aflat la început de drum să beneficieze de o astfel de lecţie de profesionalism. Poate că şi alte formaţii vor încuraja şi stimula tinerii în viitor, chiar şi în aceste condiţii dure în care cultura este într-un con de umbră: cu pasiune şi bunăvoinţă, iată, totul e posibil.
Veronica Anghelescu
This slideshow requires JavaScript.
Această cronică nu îşi permite să realizeze nici un fel de aprecieri valorice, dat fiind că semnatara ei a avut, de asemenea, o lucrare în acest concert.
Pentru aprecieri şi critici, recomandăm articolul semnat de Diana Rotaru pentru Contemporania:
http://compozitorii.blogspot.com/2011/06/devenire.html
