Elmer Bernstein (1922- 2004) este un compozitor american, pianist și dirijor ce a compus peste 250 de coloane muzicale pentru filme și seriale de televiziune printre care: Cei șapte mercenari, Marea evadare, Omul cu brațul de aur, O sută de dolari pentru șerif, Wild, Wild West, Cele zece porunci, etc. Este câștigător al premiului Oscar în  anul 1967  pentru filmul Thoroughly Modern Millie regizat de George Roy Hill, a două premii Globul de aur, și al unui Grammy Award.

Lucrările sale, în special cele western, au vădite influențe din muzica predecesorului său Aaron Copand care, de altfel, este cel care l-a îndrumat pe tânărul Eimer spre cariera de compozitor trimițându-l să ia cursuri de compoziție cu Israel Citkowitz, urmașul lui Copland în ierarhia mentorilor compozitorilor hollywoodieni și un protejat al Nadiei Boulanger1.

Elmer Bernstein, în lucrările sale, trece cu ușurință de la scene dramatice, epice, cum sunt cele din Cele zece porunci sau cele care ilustrează cu măiestrie marile deschideri ale ținuturilor vestului american, la scene ce frisonează ascultătorul cum ar fi cele din filmul Cape Fear de Martin Scorsese, dar și la momente comice cum sunt cele din Airplane și scenele de balet din musicalurile sale.                             

Este unul dintre compozitorii americani care au creat în perioadele de tranziție de la filmul clasic la cel modern. Un clasic modern al muzicii de film cu una dintre cele mai longevive cariere. A compus, printre altele, piesa orchestrala din videoclipul Thriller al celebrului Michael Jackson.

„Elmer Bernstein a fost unic. Vocea muzicii sale, identificabilă și de neconfundat. Omului  Elmer Bernstein i se va duce lipsa iar Muzica va suferi.” Jon Burlingame

Maurice Jarre (1924- 2009) este unul dintre cei mai renumiți dirijori și compozitori de muzică de film francezi. Este cunoscut, în special, pentru coloanele sonore ale filmelor  Lawrence al Arabiei (1962), Doctor Zhivago (1965) şi O călătorie în  India (1984). Pentru toate trei a câştigat premiul Oscar, o performanță greu de egalat în industria filmului. A compus, de asemenea, muzica filmelor Mesajul (1976), Societatea poeților dispăruți (1989) şi Ghost (1990).

Jarre a început să studieze muzica târziu, în comparaţie cu alți compozitori. A urmat, mai întâi, cursuri de inginerie la Universitate din Sorbona. Totuşi, simțindu-se atras mai mult de muzică decât de inginerie, Jarre hotărăşte să-si consolideze educația muzicală. Părăsește Universitatea din Sorbona şi, împotriva voinţei tatălui său, intră la Conservatorul din Paris pentru a studia compoziţia și armonia, alegând percuţia ca instrument principal. A devenit directorul teatrului Théâtre National Populaire şi a compus prima sa muzică de film în 1951.

În 1961, cariera muzicală a lui Jarre cunoaște un moment deosebit de prosper când producătorul Sam Spiegel îi cere să compună muzica filmului Lawrence al Arabiei, pentru care a câştigat primul său premiu Oscar. A urmat un alt mare succes cu filmul Doctor Zhivago, pentru care a câştigat al doilea premiu Oscar.

A compus muzica filmului lui Luchino Visconti, The Damned (1969) şi a filmului lui John Huston, The Man Who Would Be King (1975).

A fost iarăşi nominalizat la Oscar pentru muzica filmului The Message în 1976. A urmat Top Secret (1984), Julia and Julia (1987), Societatea poeților dispăruți (1989), pentru care a câştigat Premiul Academiei Britanice, şi Jacob’s Ladder (1990).

Muzica sa pentru seriale TV îl poartă pe Maurice Jarre pe culmile succesului, în special muzica mini-seriei Iisus din Nazaret (1977), regizat de Franco Zeffirelli, și a mini-seriei Shogun (1980).

În 1990 Jarre a fost încă o dată nominalizat la Oscar pentru muzica sa din filmul Ghost. Muzica din scena finală este bazată pe cântecul Unchained Melody, compus de un alt compozitor de muzică de film, Alex North.

Alte lucrări ale sale: coloana sonora a filmului Witness, tema de dragoste a filmului Atracție fatală şi muzica filmelor After Dark, My Sweet și Fiica lui Ryan (1970, muzică cu specific irlandez).

Melodia filmului It Was A Good Time, a fost înregistrată de artişti celebri printre care și Liza Minelli. În anii ’80, Jarre abordează genul science fiction, cu muzica filmelor Enemy Mine (1985) şi Mad Max Beyond Thunderdome (1985).

Jarre a compus în mare parte muzică orchestrală, însă ca și mulți alți compozitori de muzică de film a adăugat sonorităților orchestrale pe cele electronice încă din anii 1980. Coloanele sonore cu structură electronică ale lui Jarre din anii ’80 includ Fatal Attraction, The Year of Living Dangerously şi No Way Out. Câteva din coloanele sale sonore din acea perioadă includ şi o combinaţie de muzică electronică cu muzică acustică, pentru filme ca Gorillas, In the Mist, Dead Poets Society şi Jacob’s Ladder.

Vladimir Cosma (n. 13 aprilie 1940 la Bucureşti) este un violonist, compozitor  şi dirijor   de origine română, stabilit în Franța, descendent dintr-o familie de muzicieni români, originari din Craiova: tatăl său, celebrul pianist şi dirijor Theodor Cosma, mama sa – compozitoare, unchiul său Edgar Cosma (fratele lui Teodor) – director al Orchestrei Cinematografiei din Bucureşti şi dirijor, bunica sa – pianistă.

Vladimir Cosma a urmat cursurile de muzică şi de compoziţie la École Normale de Musique de Paris, după care s-a impus ca unul din marii autori de muzică de film, colaborând, printre alţii, cu compozitorii Michel Legrand, Henry Mancini şi Burt Bacharach.

Printre filmele cele mai cunoscute pentru care a compus coloana sonoră se numără Aventurile rabinului Jacob și Marele blond cu un pantof negru. Stilul muzical abordat în filmul Marele blond este de o puternică sonoritate românească, Cosma alegând ca temă principală a filmului, tema unui dans popular românesc cunoscut, interpretat la flaut și țambal. Succesul atât al filmului, cât și al muzicii este răsunător, muzica sa fiind premiată la festivalul de la Cannes. Vladimir Cosma a fost premiat de două ori cu premiul Caesars pentru ce-a mai bună muzică pentru filmele Diva  de Jean-Jacques Beineix in 1982 și Balul de Ettore Scola în 1984.

Unul dintre marile sale succese îl constituie muzica filmului Diva din 1981, inspirat din creația lui Eric Satie, muzică pentru care este nominalizat la Caesars.

Ennio Morricone (n. 10 noiembrie, 1928) este un compozitor italian de muzică de film. Filmografia sa este imensă, a compus muzica a mai mult de 500 de filme şi seriale de televiziune. Treizeci dintre  coloanele sale sonore au fost create pentru westernurile spaghetti  regizate de  Sergio Leone: The Good, The Bad and the Ugly şi Once Upon A Time In The West (A fost odată în Vestul sălbatic). Acestea sunt și cele mai cunoscute de către publicul larg). În 2007 a primit premiul Oscar  pentru întreaga carieră, fiind al doilea compozitor de muzică de film ce primeşte acest premiu (după Alex North).

Morricone a urmat cursurile la Conservatorul Academiei Naţionale din Santa Cecilia, fiind licențiat în trompetă, instrumentație, orchestrație şi dirijat. A studiat compoziţia cu Goffredo Petrassi. Dorința sa era  să compună muzică cultă modernă, dar acest vis nu s-a materializat, compozitorul fiind solicitat să  scrie aranjamente orchestrale pentru aproape 1000 de melodii italiene, ceva total neobişnuit la acea vreme.

A început să compună muzică de film în 1962 dar a continuat să lucreze în domeniul compoziţiei clasice şi să scrie aranjamente. În 1964 a început celebra sa colaborare cu regizorul Sergio Leone şi Bernardo Bertolucci. Pentru Leone a scris muzica filmului A Fistful of Dollars (Pentru un pumn de dolari) şi a continuat cu o serie de “western-uri spaghetti”. Până în 1968 a compus 20 de coloane sonore. Colaborarea sa cu Leone a fost una din cele mai durabile colaborări dintre un regizor şi un compozitor.

Muzician neobosit si mereu în actualitate, a rămas în istoria muzicii de film datorită stilului său eclectic cu iz mistic, datorită  purității sentimentelor, sensibilității, forței, lirismului și poeziei muzicii sale. Este recompensat cu un Oscar de onoare in 2007.

Nu voi adăuga în această lucrare filmografia sa, nu din lipsă de apreciere pentru opera   compozitorului ci pentru faptul că ar umple câteva zeci de pagini (peste 500 de filme).

 

Jerry Goldsmith (Gerrald King Goldsmith, 1929 – 2004) este un compozitor american și dirijor. Asistă în cadrul Universității Sud Carolina la cursurile marelui compozitor de muzica de film Miklós Rózsa care îi și influențează stilul componistic de-a lungul carierei sale .

A câştigat patru premii Emmy, un premiu Oscar pentru filmul The Omen şi a fost nominalizat de 17 ori la Oscar. Compozitor prolific abordează multiple genuri, film sau seriale de televiziune, dar cel mai adesea genul său este asociat cu filmele de acţiune, science fiction şi horror.

Goldsmith își începe cariera în anul 1950 compunând muzică pentru radio (inclusiv CBS Radio Workshop; Frontier Gentleman, pentru care a compus tema principală, şi Romance) şi seriale TV (inclusiv The Twilight Zone). A rămas la CBS până în 1960 după care s-a mutat la Revue Studios, unde a compus muzica pentru seriale TV ca Dr. Kildare şi The Man from the U.N.C.L.E.

În 1963, Goldsmith a primit prima sa nominalizare la Oscar, pentru filmul lui John Huston, Freud. După puțin timp, semnează un contract cu studioul 20^th Century Fox. De-a lungul carierei sale, Goldsmith a lucrat cu nume mari ale filmului, inclusiv Robert Wise  (în filmul Star Trek: The Motion Picture), Roman Polanski (Chinatown), Steven Spielberg/Tobe Hopper (Poltergeist) şi Ridley Scott (Alien şi Legend). Dar cea mai importantă colaborare a sa a fost cu Franklin J. Schaffner (pentru care Goldsmith a compus muzica filmelor Planeta maimuțelor, Plutonul şi Papillon).

Este unul dintre compozitorii anilor 1970 care experimentează cu succes în muzica de film atonalitatea, centrată totuși în jurul unei baze sonore pseudo-tonale, serialismul și dodecafonismul, toate acestea integrate într-un ritm foarte sincopat, un așa-zis ritm de urmărire executat pe instrumente de percuție clasice de orchestră, îmbogățite cu congasuri și instrumente de percuție ritualice  africane (stil utilizat în filmul Planeta maimuțelor).

Coloana sonoră coral-orchestrală a filmului The Omen este rezultatul îmbinării cu măiestrie a efectelor secțiunii de corzi (glissandouri antagonice sul ponticello, tremolo) cu clustere si efecte corale (șoapte, murmurări, țipete, etc.), cu o secțiune de alămuri ce execută accente de sforzando subito-piano, crescendo în flatering și secțiunea de lemne ce dă efecte de alergare dute – vino de la registre medii la cele înalte prin nuanțe piano crescendo sforzando decrescendo piano, dând ansamblului orchestral o sonoritate ce exprimă disperare, neliniște.

John Williams (John Towner Williams n. 1932)  este un compozitor, dirijor şi pianist american. Este considerat atât de publicul larg cât şi de critici drept cel mai mare şi mai influent compozitor de muzică de film din istorie.

Într-o carieră impresionantă de şase decenii, Williams a compus unele dintre cele mai celebre coloane sonore din istorie, inclusiv Fălci, Trilogia Star Wars, Superman, E.T., Indiana Johnes, Lista lui Shlinder, Jurassic Park şi Harry Potter. Pe lângă acestea, a compus temele muzicale pentru patru jocuri olimpice, numeroase piese pentru televiziune şi concerte. Între 1980 şi 1993 a fost  dirijor şef al orchestrei Boston Pops din Los Angeles al cărei dirijor laureat este și acum.

A studiat la Universitatea din California şi Colegiul din Los Angeles, iar în particular a studiat cu compozitorul Mario Castelnuovo-Tedesco.

După ce şi-a terminat studiile la Juilliard, Williams s-a întors în Los Angeles unde a început să lucreze ca orchestrator în studiourile de film. Printre alţii, a lucrat cu Franz Waxman, Bernard Herrmann şi Alfred Newman.

A fost de asemenea pianist de studio, interpretând lucrările unor compozitori precum Jerry Goldsmith sau Elmer Bernstein. Williams a început să compună muzică pentru seriale la sfârşitul anilor 1950, inclusiv pentru Pierduți in spațiu şi Tunelul timpului.

A primit prima sa nominalizare la Oscar pentru muzica filmului Valea papusilor (1967), şi a fost nominalizat încă o dată în 1969 pentru La revedere Dl. Chips. A câştigat primul său Oscar în 1971, pentru filmul Fiddler on the Roof. La începutul anilor 1970, Williams a compus muzica celebrelor filme Poseidon,  Cutremurul şi Infernul din zgârâie nori.

Din anul  1974, J. Williams începe lunga sa colaborare cu regizorul  Steven Spielberg ce durează și acum, compunând muzica filmelor, The Sugarland Express,  Fălci (a cărei temă formată din două note compusă de Williams a devenit sinonimă cu rechinii, muzica ce i-a adus lui Williams al doilea Oscar, primul pentru o coloană sonoră originală), Întâlnire de gradul trei.

În aceeaşi perioadă, Spielberg l-a recomandat pe John prietenului său, regizorul George Lucas, care avea nevoie de un compozitor pentru filmul său, Star Wars (Războiul stelelor). Tema acestui film este una din cele mai cunoscute teme din istoria filmului. Filmul şi coloana sonoră au avut un succes răsunator iar Williams a câştigat încă un premiu Oscar pentru muzică originală.

Temele eroice şi romantice ale muzicii lui J. Williams cu  influențe wagneriene, marșurile epopeice și frumoasele  teme de dragoste sunt principalele caracteristici ale creației lui Williams, caracteristici ce au făcut din muzica sa una dintre cele mai apreciate  de către public și critici.

Pe lângă filmografia sa masivă, John Williams a compus şi alte lucrări, inclusiv piese de televiziune, concerte şi teme de sărbătoare.

1984 – Tema Jocurilor Olimpice de Vară de la Los Angeles

1988 – Tema Jocurilor Olimpice de Vară de la Seul

1996 -Tema Jocurilor Olimpice de Vară de la Atlanta, temă compusă cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la înfiinţarea Jocurilor Olimpice

2002 – Tema Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Salt Lake City

 

1966 – Concert pentru Flaut şi Orchestră, a cărei premieră a avut loc abia în 1981 în interpretarea Orchestrei Simfonice din Saint Louis sub bagheta lui Leonard Slatkin.

1976 – Concert pentru Vioară şi Orchestră, a cărei premieră a avut loc tot în 1981.

1985 – Concert pentru Tubă şi Orchestră

1991 – Concert pentru Clarinet şi Orchestră

1993 – Concert pentru Fagot şi Orchestră

1994 – Concert pentru Violoncel şi Orchestră

1996 – Concert pentru Trompetă şi Orchestră

1997 – Elegie pentru Violoncel şi Pian

2000 – Concert pentru Vioară şi Orchestră

2003 – Concert pentru Corn şi Orchestră

2007 – Două concerte pentru Vioară şi Orchestră

2009 – Concert pentru Violă şi Orchestră

2009 – Concert pentru Harpă şi Orchestră

1986 – Liberty Fanfare, piesă compusă pentru a marca centenarul Statuii Libertăţii.

1987 – A Hymn to New England

1988 – For New York, piesă compusă pentru a 70-a aniversare a lui Leonard Bernstein.

1992 – Celebrate Discovery, piesă compusa pentru împlinirea a 500 de ani de la debarcarea lui Cristofor Columb în America.

John Williams a câştigat cinci premii Oscar şi patru Globuri de Aur. A fost nominalizat de 21 de ori la Globurile de Aur şi de 61 de ori la premiile Grammy. Cu cele 45 de nominalizări la Oscar, Williams deţine în prezent cel mai mare număr de nominalizări pentru o persoană în viaţă, al doilea dupa Walt Disney.

Williams a câştigat, de asemenea, şi trei premii Emmy din şase nominalizări, şapte premii BAFTA, douăzeci de premii Grammy şi a fost inclus în Galeria Celebrităţilor Muzicii Clasice Americane şi în Galeria Celebrităţilor de la Hollywood. În 2004 a primit premiul de onoare “Kennedy”, acordat persoanelor care au contribuit la dezvoltarea culturii americane.

Muzica filmului Star Wars a fost declarată în 2005 de către Institutul American de Film ca fiind cea mai bună coloană sonoră a tuturor timpurilor. În această listă mai sunt incluse încă două coloane sonore ale lui John: Falci (locul 6) şi E.T (locul 14).

Extras din muzica filmului  “Star Wars”

Dragoş Alexandru