Muzica de film este cea care a marcat începutul unei relaţii între sunet şi imagine, având forma ei de expresie, şi chiar propriul destin menit să revoluţioneze o data cu trecerea timpului cea de-a şaptea artă. Chiar şi separate de contextul cinematografic, multe compoziţii au constituit deseori programa marilor concerte din ultimul secol. Mai mult decât orice alt element din structura sonoră, muzica a reuşit să însufleţească imaginile, constituind uneori chiar emblema multor pelicule.
Treptat, compunerea muzicii de film a pus în lumină nume ale unor personalităţi de valoare, care au contribuit din spatele cortinei la perpetuarea şi valorificarea acestui gen fără de care cinematograful greu ar mai putea supravieţui. Un compozitor care-şi merită toată recunoştinţa în acest sens este Ennio Morricone, Italianul sub a cărui inspiraţie au stat coloanele sonore a peste 500 de filme şi seriale. Numele său a devenit cunoscut încă de la primele sale colaborări cu regizorul Sergio Leone, pentru celebrele western-uri ale anilor 60’: A fistful Of Dollars, The Good, The Bad and The Ugly sau Once Upon a Time in West. Aceste soundtrackuri au schimbat pentru totdeauna modul în care muzica a putut fi folosită in filme, unele scene putând fi considerate pregătitoare pentru dezvoltarea videoclipurilor de mai târziu.
Morricone s-a născut în Roma și a urmat cursurile la Conservatorul Academiei Naționale din Santa Cecilia, unde şi-a aprofundat studiile de trompetă şi compoziţie. Geniul său a stat în simplitatea manierei de a scrie, care i-a permis explorarea unor noi timbralităţi, nuanţe sau texturi sonore dificil de copiat. Permanenta sa preocupare a fost găsirea unor noi sunete prin combinaţii neobişnuite de instrumente, care să-i poată exprima linia muzicală. Marile orchestraţii şi motivele memorabile sunt adevărate mărci ale compozitorului, acest lucru fiind menţionat şi de către Warren Beatty care într-un interviu pentru Los Angeles Times declară că :“ Nu există nimeni mai bun decât Ennio Morricone pentru a crea o temă obsedantă”.
Între anii 80 şi 90 Morricone îşi câştigă recunoaşterea la scară mondială, obţinând în anul 1986 o nominalizare la Premiile Academiei Americane de film pentru coloana sonoră a filmului The Mission. De atunci colaborările sale enumeră unii din cei mai mari regizori precum: Brian DePalma, Franco Zeffirelli, Federico Fellini, Oliver Stone sau Giuseppe Tornatore – Cinema Paradiso fiind poate cel mai cunoscut soundtrack din ultimul deceniu.
Chiar dacă majoritatea filmelor ce au avut suportul muzical creat de Ennio Morricone au fost Europene, Academia Americană de film a premiat în anul 2007 cu un Oscar de onoare, întreaga carieră a compozitorului. Acest premiu special a fost doar de două ori acordat în istoria Academiei, primul revenind lui Alex North. În prezent Ennio Morricone, continuă să scrie muzică clasică, interpretată de unii din cei mai reputaţi instrumentişti precum: Yo-Yo Ma, Gheorghe Zamfir sau solişti celebri precum: Andreea Bocelli, Sarah Brightman sau Renée Fleming. Întrebat de London Sunday Telegraph dacă este mulţumit de ceea ce a realizat în cariera sa, acesta a declarat în spiritul său perfecţionist că: “Întotdeauna există posibilitatea unor îmbunătăţiri, pentru a putea face mereu lucrurile mai bine.”
Diana Theodora Radu
