Născut în 1763, compozitorul francez de largă popularitate, HENRI  ETIENNE MEHUL, era bântuit de o lene proverbială de care nu putea să scape cu nici un chip. Pentru a se feri de meteahna sa, Mehul a folosit o metodă foarte originală şi anume: l-a rugat pe domnul Lenoir, prefectul poliţiei de la acea vreme, care era un mare admirator al muzicii sale, să-i facă favoarea să-l aresteze cât mai repede cu putinţă.

Îngrijorat, prefectul l-a întrebat ce crimă a săvârşit.

- Niciuna,  îi răspunse compozitorul. Dar tocmai pentru asta mi se cuvine spânzurătoarea şi nu carcera. Ascultă, am conceput o lucrare de mari proporţii pe care nu o voi putea termina nicicând datorită piedicilor de neînlăturat ce apar mereu. Aşa că m-am gândit să mă arestezi. Numai în închisoare voi putea lucra în linişte.

La auzul acestei rugăminţi neobişnuite, prefectul începu să râdă în hohote după care, cu un ton grav, la gândul că într-adevăr izolarea i-ar face bine, îi spuse:

- Întrucât cu poliţia nu se glumeşte, admit cererea dumitale dar, te avertizez că nu te va putea elibera nimeni înainte de a săvârşi perioada de detenţie pe care o vom stabili împreună. De câte zile ai nevoie pentru a-ţi sfârşi opera?

- De vreo zece, răspunse descumpănit compozitorul.

- Foarte bine zise Lenoir. Aprob cele zece zile.

Apoi dădu ordin celor doi gardieni, ce se aflau la uşa sa, să-l conducă pe deţinut.

După un timp, Mehul se trezi într-o chilie îngustă unde se aflau: un pian, o masă, două scaune, cerneală şi hârtie de scris. Deşi regreta hotărârea pe care o luase, se aşeză la pian şi începu să improvizeze până noaptea târziu uitând să şi mănânce.

Într-o zi, muzicianul se trezi cu vizita prefectului care se scuză:

- Mă ierţi că te-am tratat ca pe un deţinut adevărat.

- Vrei să spui că au trecut cele zece zile? – întrebă mirat compozitorul Apoi, arătând spre vraful de partituri, îi mărturisi cu bucurie:

- Iată!

Aşa s-a născut opera „Iosif în Egipt”

Această lucrare, păstrată în biblioteca Conservatorului din Paris, a fost dedicată de către autor, prietenului, prefectului de poliţie LENOIR; iar întâmplarea povestită este adevărată.

Dr. Vasile Menzel