Sâmbătă, 10 septembrie 2011, ora 19.00 în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu”, ediţia a XX-a, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei a avut loc concertul de muzică religioasă susţinut de Corul Ion Vidu, unul din cele mai vechi coruri din ţară, atestat documentar încă din 1810. Început cu Troparul naşterii Domnului de V. Timaru şi Stihiri din Catavasiile întâmpinării Domnului de Gh. Cucu, concertul de muzică religioasă a cuprins două părţi distincte, firul povestirii purtându-ne paşii prin Naşterea, Patimile şi Învierea Domnului, într-o curgere lină, simbol al darului vieţii. De la celebrele corale ale lui Cucu, Vidu, Constantinescu, Mandicevski, Chirescu, Kiriac, Toduţă, sau Tatăl Nostru (Pann, armonizat de Goia), la inspiratele prime audiţii: Doamne strigat-am de Gheorghe Firca; Piatra fiind pecetluită de Doru Popovici; Lăudaţi pe Domnul de Dan Voiculescu – calitatea ansamblului coral condus de Remus Taşcău le-a înveşmântat în culoarea şi sonoritatea potrivite fiecărei lucrări în parte, mergând la sufletul auditoriului nu foarte numeros dar elevat, ce a răsplătit cu îndelungi aplauze fiecare piesă.

Cu o activitate neîntreruptă, de 40 de ani, la cârma corului se găseşte dirijorul Remus Taşcău, sufletul de aur al culturii logojene, care, precum pasărea legendară renaşte din propria cenuşă. Piedicile şi lipsurile nu l-au descurajat. Desfiinţarea Corului Mare, care şi acum îi mai frânge inima, a fost doar pasul spre o nouă calitate, o restrângere camerală în cadenţă cu vremurile de restrişte ale libertăţii noastre. Activitatea permanentă a corului, concursurile câştigate în ultimii ani sunt demonstraţii ale profesionalismului acestui ansamblu, a harului artistic al conducătorului său. Este de subliniat calitatea vocilor pe care se sprijină partidele, în jurul cărora se adună sunetul, cum ar fi Lucian Oniţă, la bas, Ioana Mia Iuga la sopran, sau visul oricărui dirijor – profesorul Constantin Stan la tenor, voci frumoase care polarizează întreaga partidă spre o sonoritate caldă, plină de armonice.

După cum menţiona Grigore Constantinescu în Caietul Program al festivalului Vidu, ediţia a XVIII-a: “Maestrul Remus Taşcău la împlinirea a 40 de ani de dirijat al Corului Ion Vidu, este un artist care şi-a împlinit vocaţia în concordanţă cu idealurile şi împrejurările. … despre acest erou al muzicii corale bănăţene ne putem permite a-i vedea împlinirile luminate de bucuria cultivatorului de flori reunite de pretutindeni în jurul său, flori denumite cântec, joc, colindă.”

Lista turneelor corului Ion Vidu în străinătate ne arată dimensiunea sprijinului acordat de municipalitate, aria aprecierii pe care acest cor a câştigat-o în Europa şi ambiţia de a se autodepăşi a ansamblului, în decursul anilor: Iugoslavia – decembrie 1970, Germania – iulie 1971, Bulgaria – mai 1973, Iugoslavia – 1978, Germania – iunie 1991, Ungaria – mai 1993, Grecia – septembrie 1994, Elveţia – martie 1996, Franţa – martie 1996, Italia – aprilie 1996, Ungaria – octombrie 1996, Elveţia – martie-aprilie 1997, Germania – iunie-iulie 1997, Elveţia – iunie-iulie 1998, Franţa – iunie-iulie 1998, Italia – iulie 1998, Elveţia – iunie-iulie 1998, Franţa – iulie 1999, Anglia şi Ţara Galilor – iulie 1999, Grecia – iulie 2000, Germania – iulie 2001, Austria – iulie 2002, Italia – iulie 2002, Ungaria – iunie 2003, Franţa – mai 2004, Grecia – iulie 2004, Germania – iulie 2005, Germania şi Franţa mai 2007, Franţa – mai 2008, Italia – iulie 2009.

Ca o încununare a notorietăţii sale, în data de 10 decembrie 2007, la propunerea Radiodifuziunii Române, corul Ion Vidu, sub bagheta maestrului Remus Taşcău, a susţinut un concert cu public în Biserica Ortodoxă Adormirea Maicii Domnului Lugoj, reprezentând România în cadrul proiectului Uniunii Europene de Radio – Ziua Specială de Crăciun – 2007, concert preluat şi difuzat de 25 de radiodifuziuni din Europa, Canada şi Noua Zeelandă.

Cine poate vorbi mai bine despre un artist sau interpret decât propriile sale realizări, oglindite în cronici, în dedicaţii, etc. De aceea am selectat o pleiadă de nume celebre în ale condeiului, muzicologi, publicişti sau compozitori şi chiar confraţi în ale baghetei, personalităţi de marcă ale muzicii româneşti care şi-au aplecat peniţa spre lauda acestei formaţii în ample articole dedicate talentaţilor lugojeni.

Voi începe periplul prin selecţia de cronici cu Dorin Păcurar, publicist lugojan, un  artist în ale scrisului, pe care îl admir de ani de zile pentru stilul său fluent şi elegant, limbajul elevat, fraza de amplă respiraţie şi totuşi curgătoare şi perfect inteligibilă, sensibilitatea şi muzicalitatea evidentă a personalităţii sale impregnând orice comentariu asupra unui eveniment. O prezentare mai potrivită a corului Ion Vidu nu am găsit – succintă, completă, dinamic scrisă şi frumos îmbinată:

„Lugojul  a rimat dintotdeauna armonios cu muzica, iar locuitorii săi au desluşit în arta cântecului coral virtualităţi cultivate iniţial ca expresie a unui puternic sentiment identitar de afirmare patetică a conştiinţei naţionale şi apoi de desăvârşire a unor înzestrări native excepţionale – transmise de la o generaţie la alta instituind astfel o nobilă tradiţie…

În structura repertoriului coralei „Ion Vidu” aveau să se regăsească peste patru veacuri de creaţie muzicală, de la Palestrina şi Monteverdi, la Poulenc şi Milhaud, fără a omite, desigur, fecundele incursiuni în baroc, clasicism sau romantism precum şi strălucitele abordări ale operelor autorilor români, de la Sabin Drăgoi, Marţian Negrea şi Paul Constantinescu (premiul Uniunii Compozitorilor acordat pentru tălmăcirea lucrării Mioriţa) la Sigismund Toduţă, Tudor Jarda, Alexandru Paşcanu sau Adrian Pop.

Diversitatea preocupărilor coralei „Ion Vidu” şi ale dirijorului Remus Taşcău rezidă şi în ritmicitatea susţinută a participărilor la concursuri şi festivaluri de gen la care premiile şi distincţiile obţinute reconfirmă valoarea interpretării, demonstrată de atâtea ori şi cu prilejul unor turnee internaţionale, receptate entuziast de critici de specialitate şi primite cu bucurie de publicul de pretutindeni. Corul „Ion Vidu” din Lugoj este laureat al competiţiilor corale din România (premiul I – o permanenţă absolută), Germania („Schwartzwald” de la Rotweil, 1971), Bulgaria (Varna, 1973), Jugoslavia (Nis, 1978) Elveţia (Montreux, 1997), Ţara Galilor (Llangollen, 1999), Grecia (Preveza, 2000; Karditza, 1994). Vocile coriştilor lugojeni au răsunat în săli, spaţii şi ambianţe celebre, propice pentru evenimente artistice al căror amfitrion de gală este serafica sau tumultuoasa Muzică, de la templul simfonicelor bucureştene, Ateneul Român, la Auditorium Stravinski din Montreux, de la Sala Operei din Varna, la Studioul Radiodifuziunii din Novi Sad, de la impunătoarea catedrală din Mainz, la Vatican, sub semnul sacrului şi al comorilor sonorităţilor renascentiste, reverberând în splendoarea lor originară în biserica Santa Maria in Trastevere. Poate că cel mai dificil examen pe care avea să-l treacă în răstimpul glorioasei sale fiinţări, corala „Ion Vidu” din Lugoj, a fost proba imprimărilor discografice (colaborând cu „Electrecord” din Bucureşti – 1984, 1985 şi o casă de producţie elveţiană – 1997, 1999) reunind miniaturi corale, madrigale şi motete, colinde de Crăciun şi cele mai importante creaţii de gen ale lui Ion Vidu, care alături de înregistrările radio şi apariţilie TV, sau filmele studioului „Sahia”, onorează cartea de vizită a unei formaţii, care prin profesionalismul şi seducţia harului său artistic a întrunit aprecierile elogioase ale compozitorilor ce i-au dedicat numeroase piese (Zeno Vancea, Tudor Jarda, Dan Voiculescu, Mircea Neagu, George Balint, Gheorghe Firca, Remus Georgescu, Walter Mihai Klepper), ale muzicologilor ce au scris cronici, articole, recenzii şi au formulat memorabile verdicte laudative (Viorel Cosma, Zeno Vancea, Elena Zottoviceanu, Doru Popovici, Doru Murgu, Iancu Dumitrescu, Anton Gogaru, Costin Popa ş.a.) şi ale dirijorilor care l-au remarcat pe mai tânărul lor confrate, intuind că avea să devină un maestru al artei corale (Marin Constantin, Dumitru D. Botez, Dorin Pop, Stelian Olaru). Pentru meritele sale deosebite şi biruinţele repurtate pe tărâmul cântecului coral, Fundaţia „Madrigal” sub egida Ministerului Culturii şi a Ministerului Educaţiei Naţionale şi dirijorului Marin Constantin, au conferit în anul 2000 corului „Ion Vidu”, diploma „Alexandru Paşcanu”, atribuită pentru prima dată unei formaţii de gen al cărei dirijor, profesorul Remus Taşcău, distins de asemenea cu ordinul „Meritul Cultural” şi activând în prezent în calitate de vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale Corale din România – a confirmat că reprezintă „o înaltă certitudine dirijorală, marcând o pagină însemnată în istoria interpretării corale”. Onoranta apreciere datorată maestrului Marin Constantin, atestă în mod strălucit un exemplar destin artistic şi un desăvârşit model de profesionalism şi dăruire în numele dragostei pentru muzică.”[1]

Prof. univ. dr. doc. Marin Constantin, Fondatorul şi dirijorul Corului Naţional de Cameră „Madrigal declara: ”Meşterul Remus Taşcău este un hăruit al înălţimilor pline de cântec şi poezie; în El frumosul de viaţă din oameni este ardent şi nu poate fi evitat; Ce superbă damnaţie!! Pe drumul lung ce l-a parcurs de la grandoarea şi sinceritatea marelui Ion Vidu, urmat apoi de Filaret Barbu sau Dimitrie Stan – mai tânărul meu Coleg a construit în câmpul muzicii corale strămoşeşti o fântână binecuvântată de apa sfinţită a tradiţiei şi a însăilat o răscruce care-l singularizează mirific.

Cameralitatea bănăţană a corului său, ce se preumblă prin ţări şi continente cu cântări de pretutindeni, ca şi hărnicia, tenacitatea-i românească, l-au învăluit în celebritate şi cred că nu poate fi departe vremea când va intra în legenda înaintaşilor săi.”

Muzicologul şi compozitorul Gheorghe Firca, un promovator asiduu al acestei formaţii de înaltă ţinută artistică ne spune: „Laboratorul propriu-zis al actului interpretativ de calitate este, se ştie, repetiţia. În toate stadiile însuşirii pieselor, de la descifrarea la şlefuirea lor, repetiţiile (la unele dintre ele chiar am asistat) sub mâna lui Remus Taşcău, constituie o înaltă şcoală de pedagogie privind atât cântul individual cât şi pe cel colectiv (cel din urmă definind formaţia, ca garant al transparenţei, acurateţii, omogenităţii, etc.), starea vocală a grupurilor şi a ansamblului, pentru a cărei obţinere se face nu doar „încălzirea” vocilor ci se desfăşoară şi unele studii specifice.

Remus Taşcău este un muzician de ales orizont artistic şi cultural, preocupat în permanenţă de repertoriul pe care îl cultivă, în raport desigur şi cu posibilităţile corului. El revine aproape obsesiv la complexa problematică pe care o ridică o piesă, un grup de lucrări asociate sau un întreg program. Am petrecut nenumărate ore cu Remus Taşcău dezbătând astfel de probleme, de întrebări iscate de imediatul unui program dar şi de perspectivele unei strategii ideale, având întotdeauna senzaţia că maestrul, în ciuda părerilor pe care mi le solicita, avea să-şi rezolve singur, prin adânci şi chinuitoare meditaţii, între nelinişti şi certitudini, traseele cele mai adecvate întru atingerea etapelor superioare ale artisticului.

Demn urmaş al vajnicilor lugojeni, identificându-şi destinul cu acela al Corului „Ion Vidu”, Remus Taşcău este un exponent de frunte al vieţii noastre muzicale. Îi urăm viaţă lungă şi succese în profesie.”

Patriarhul muzicologiei româneşti, imparţialul Viorel Cosma pecetluieşte: „Apariţia lui Remus Taşcău la conducerea Corului „Ion Vidu” a venit într-un moment de cotitură în existenţa formaţiei, fiindcă în regimul comunist, calităţile profesionale erau sacrificate în dauna altor „virtuţi” sociale. Numai echilibrul acestui om a făcut ca până astăzi, acest instrument de pasiune să se transforme într-unul de artă. (…)

Experienţa acestui maestru a pornit de la tradiţia mare vocală a bănăţenilor, de la potenţialul lor fizic, de la disponibilitatea şi ambiţia unor cântăreţi pasionaţi, dornici să facă dintr-un simplu colectiv artistic, un focar de artă într-o zonă a ţării scăldată în cântec de sute de ani. Remus Taşcău şi-a construit un repertoriu echilibrat, reprezentativ nu doar pentru Lugoj şi Banat, ci pentru o Românie unde corul s-a identificat cu omul. Am răsfoit cronicile de peste hotare ale formaţiei lui Remus Taşcău şi am dedus că străinii au înţeles exact mesajul dirijorului şi al cântăreţilor, dar au apreciat mai ales echilibrul repertoriului care devine o carte de vizită a personalităţii maestrului. De la muzica religioasă la cea laică, de la folclorul românesc (în special de la acele unice miniaturi vocale, numite colinde, fără egal pe plan mondial) până la creaţia cultă contemporană, românească sau străină corul „Ion Vidu” nu cunoaşte graniţe, nu are preferinţe, ci înţelege să slujească muzica, cu acel profesionalism care cucereşte, subjugă, entuziasmează.

A menţine azi în „viaţă” o asemenea formaţie corală, rămâne o performanţă de om, nu de muzician, de bucurie comună, nu de obligaţie profesională, calităţi pe care Remus Taşcău le-a dovedit cu prisosinţă. Dacă ar fi trăit la Viena, Roma sau Paris, poate că ar fi dispus de o şansă de afirmare mai rapidă, dar şi o destrămare imediată. Remus Taşcău a construit cu migală şi perseverenţă un colectiv de granit care poartă ceva din entuziasmul strămoşilor lui Ion Vidu. Să fim fericiţi că a rămas în Lugoj, unde miracolele se plămădesc mai greu, însă rezistă mai multă vreme.”

Pot afirma, ca şi organistul dr. Franz Metz: „Pentru generaţia mea, corul „Ion Vidu” şi dirijorul Remus Taşcău se confundă cu însuşi destinul urbei noastre.”

„…Sub conducerea lui Remus Taşcău, corul „Ion Vidu” avea să cunoască o evoluţie mereu ascendentă din toate punctele de vedere – timbre de calitate, cu evidente cunoştinţe muzicale, studii aprofundate de tehnică vocală, echilibru sonor între compartimentele vocale, dezvoltarea muzicalităţii, abordarea unui mare şi variat repertoriu. Ambiţios din fire, profund în gândire, tenace, stăpân pe cunoştinţele de specialitate, o solidă cultură generală, consecvent ţelurilor sale privind latura interpretativă a creaţiilor din diversele epoci, acordând o atenţie crescândă problemelor de intonaţie, ritm şi acordaj, Remus Taşcău s-a impus într-un timp foarte scurt datorită frumoaselor sale realizări interpretative. Iar la prima sa apariţie la concursurile naţionale, întotdeauna cu premii întâi, s-a remarcat prin abordarea unor lucrări de anvergură ca „Mioriţa” şi „Patru madrigale” pe versurile lui M. Eminescu de Paul Constantinescu, apoi lucrări semnate de Sabin Drăgoi, Marţian Negrea, Sigismund Toduţă, Tudor Jarda, Alexandru Paşcanu, Zeno Vancea sau Irina Odăgescu…

Dirijorul Remus Taşcău nu s-a abătut de la crezul său artistic niciodată, mereu preocupat de lărgirea orizontului muzical al interpreţilor, al formării lor multilaterale în privinţa pătrunderii şi înţelegerii fenomenului artistic, al diverselor stiluri şi epoci.”[2]

Walter Mihai Klepper – compozitor şi dirijor din Trebur, Germania: „Îl cunosc pe Remus Taşcău de aproape 30 de ani, timp în care am avut – cu o întrerupere de opt ani – prilejul să-i urmăresc evoluţia artistică şi măiestria dirijorală. Fie că a fost vorba de interpretarea unor compoziţii corale scrise de mine, fie că a prezentat în concerte sau în concursuri lucrări de toate genurile şi din toate epocile muzicale, interpretările sale au fost caracterizate întotdeauna de o maximă exigenţă tehnică şi artistică. Obsedat de perfecţiune, şi-a îngreunat nu numai lui viaţa, dar şi a acelora, de la care aştepta îndeplinirea exigenţelor sale. Rezultatul muncii i-a dat însă întotdeauna dreptate. Ceea ce realizează Remus Taşcău pe planul cântului coral are valoare internaţională. Remus Taşcău cunoaşte tainele interpretării corale la perfecţiune, ceea ce îi dă posibilitatea de a îmbina în mod original exigenţele stilistice cu o profundă emoţionalitate artistică. Dar, Remus Taşcău este, înainte de toate, un magician al sunetului. Sub bagheta lui magică, sonorităţile îşi schimbă frumuseţile, precum raza de lumină frântă în luciul diamantului şlefuit: când maiestuos-strălucitor, când cristalin-diafan, când senzual-voluptuos, dar mereu de o aleasă şi nobilă simţire. În felul acesta, corul „Ion Vidu” a căpătat o sonoritate proprie, inconfundabilă, la fel ca şi stilul de interpretare inconfundabil al maestrului său. Ce face, de pildă, Remus Taşcău în madrigalul „Matona mia cara” de Orlando di Lasso, sau în prelucrarea lui Sabin Drăgoi „Trandafir de pe răzoare”, pentru a numi numai două piese, stilistic atât de diferite, este artă corală pură. Bunul simţ şi marea sa muzicalitate îi permit libertăţi de interpretare, ce nu sunt la îndemâna oricui, dar care, prin originalitatea lor, prin realizarea tehnică perfectă şi prin marea expresie şi emoţie artistică pe care le transmit, sunt unicate.”

Iată ce scria în „Cartea de Aur” a Corului Ion Vidu, Mihai Brediceanu, în 21 iunie 1987:

„Prezenţa corului „Ion Vidu” din Lugoj în concertele Filarmonicii „George Enescu” cu Simfonia a IX-a de Beethoven a reprezentat pentru publicul bucureştean unul din marile evenimente muzicale din ultimile stagiuni. Pentru mine această colaborare a însemnat însă mai mult, a însemnat reluarea legăturilor cu Lugojul familiei mele, cu locurile de care – deşi le-am cunoscut doar în vacanţele din verile copilăriei mele – mă simt legat cu toată fiinţa mea. Urez membrilor acestei străvechi societăţi culturale româneşti să continue marea tradiţie muzicală lugojeană pe care astăzi, sub conducerea eminentului ei dirijor, Remus Taşcău, o reprezintă cu atâta strălucire. Fie ca aceste zile de triumf bănăţean la Bucureşti să continue începutul unei lungi şi trainice colaborări între două instituţii de cultură românească, Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti şi Corul „Ion Vidu” din Lugoj!”

Teodor Baconsky, Ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, în urma concertului la Santa Maria in Trastevere, în 10 iulie 1998: „Mulţumim excelenţilor profesionişti din corul „Ion Vidu” pentru această seară memorabilă în care sacrul şi profanul şi-au găsit în domniile lor interpreţii ideali. Am fost împreună mândri – la Roma – că suntem români.”

Alexandru Fărcaş, la 14 mai 2000, notează de asemenea: „Corala  „Ion Vidu” condusă de maestrul Remus Taşcău ne-a încântat prin repertoriu, creaţie interpretativă şi dăruire. Preţuiesc mult varietatea stilistică abordată, profunzimea mesajului adresat publicului.

Bravo Coralei şi maestrului.”

Mihai Cosma, 14 mai 2000: „Sincera mea preţuire şi admiraţie pentru devotamentul şi pasiunea arătată în slujirea artei muzicale, pentru promovarea creaţiei naţionale şi pentru diversitatea şi dificultatea repertoriului, toate acestea arătate de-a lungul unui număr impresionant de ani de neîntreruptă activitate. Totodată, calda mea apreciere pentru maestrul Remus Taşcău, părintele spiritual al realizărilor contemporane ale ansamblului.”

 Z. Mednicarov, artist emerit al Bulgariei: „Sunt adânc impresionat de interpretarea şi calităţile corului „Ion Vidu”, de sonoritatea vocilor, de timbrele minunate, de felul de a cânta. Arta corului încă o dată ne-a convins de frumuseţea şi farmecul cântecului românesc. Întradevăr, corul e un instrument perfect acordat, cu care talentatul său dirijor, Remus Taşcău, cântă cu mare măiestrie”.

 V. Arnaudov, şeful catedrei de dirijat a Conservatorului din Sofia: „Sunt tare fericit că am avut prilejul să mă întâlnesc în oraşul Varna cu arta interpretativă a corului „Ion Vidu” din Lugoj, România. Ce mi-a plăcut în mod special: sonoritatea spontană, claritatea intonaţiei şi transmiterea nemijlocită între public şi cor. Este meritul dirijorului Remus Taşcău, care ştie să conducă cântăreţii, să-i antreneze, să-i impulsioneze, având în permanenţă interesul pentru echilibrul artistic.”

Să nu uităm că Florenţa Banatului, Lugojul, va găzdui în 2012 cea de-a XX-a ediţie a Festivalului Coral Internaţional Ion Vidu. Dacă până în anii ’90 acest festival se bucura de o promovare în concordanţă cu menirea sa, de stindard al falei logojenilor, sperăm la ceas aniversar în sporirea interesului forurilor competente faţă de un eveniment cultural emblemă a Lugojului – care simbolizează însăşi devenirea sa spirituală.